Între mirajul lucratului de acasă și mitul de a fi propriul tău șef

lucratul de acasă fii prorpiul tău șef miruna ioani

Putem spune că în ultimul an, am lucrat de acasă. Deși sunt medic dentist de profesie, bebelușul meu nu are încă doi ani, am avut posibilitatea de a nu mă întoarce mai devreme la cabinet și am putut lucra printre picățele și am putut câștiga bani de-acasă. Fiindcă acum 10 ani mi-am făcut blog, acum vreun an și jumătate am reînceput să scriu mai regulat, dintr-o puternică sete de oameni (veneam după aproape 5 ani de UK), îmi doream socializare fix cum o floare neudată își dorește apă, așa m-am înfipt în scris, în postat, în toată magia asta care înseamnă blog. N-am făcut-o pentru bani, cred că cei care veniți mai des pe aici simțiți asta. 

Trag linie la final de an și rezultatele sunt spectaculoase. Blogul a crescut într-un mod impresionant, rezultatele în cifre sunt peste obiectivele mele setate. Dacă în februarie îi spuneam Monicăi Jitariuc la cursul de social media că îmi propun ca anul ăsta să cresc pagina de facebook cu 5000 de like-uri, am atins acest număr și l-am depășit în mai puțin timp decât mi-aș fi imaginat. Dacă am intrat în 2017 cu ceva peste 10.000 de like-uri, termin anul cu peste 31.000 la pagina blogului. Traficul a crescut și el cu peste 100% față de cât era, să zicem, în decembrie 2016. Și sunteți mulți care intrați aici direct, fără facebook sau google. Vă văd în like-urile și comentariile pe care le lăsați la articole înainte ca eu să le postez pe facebook.

Așadar, putem spune că acest an de zile l-am lucrat de acasă, deși niciodată nu am tratat activitatea mea ca pe un job. Și vă spun că asta vine cu avantaje și dezavantaje.

Avantajele sunt

  • că nu am oră fixă la care să mă trezesc, că nu am oră fixă la care să fiu undeva, că pot tărăgăna diminețile până la prânz în pat cu puiul meu și că de multe ori chiar fac asta.
  • că nu simt presiunea de a livra ceva. Nu simt o responsabilitate (oricum, nici pomeneală față de ce responabilitate am în cabinet), deci înțelegeți că vreau să zic. M-am străduit să păstrez un discurs echilibrat, deși să nu credeți că-s așa zen tot timpul, m-am străduit să scriu și despre bune și despre rele, tocmai fiindcă știu că am o responsabilitate ca nimeni să nu plece de aici supărat. Sau prost informat, nu mai zic. Așa că, dacă n-am chef de scris, nu scriu. Doar că fix libertatea asta îmi face de foarte multe ori chef de scris. Normal, sunt zile în care nu am timp sau nu am inspirație și atunci public din spate. Miercurea trecută, de exemplu, am scris 3 texte în 40 de minute. A fost așa, o vizită-fulger a doamnei Inspirație, care m-a și prins într-un moment bun, la cafea.
  • că îmi pot face programul cum vreau și chiar mi-l fac în felul ăsta. Nu am multe întâlniri, contracte de semnat sau interviuri de dat, căci nu sunt chiar Madonna :))) Deci cele 2-3 chestii importante din săptămână pot ține cont, de cele mai multe ori, de programul copilului meu.
  • Nu am fost niciodată despărțiți mai mult de câteva ore -recordul a fost de 16, atunci când am filmat pentru Loncolor. Când a venit mama de la Sibiu să stea cu Tudor. Și a fost, oricum, o  excepție. Iar ca să înțelegeți cât de mult ”îmi place” să fiu departe de el, imaginați-vă că port la mine un cronometru împărțit la doi, pe piept. Chiar în clipul despre care vorbeam, dacă l-ați văzut, poate ați observat că port un sacou peste maieu. La o petrecere în casă?! Doar că eram de atâtea ore plecată, încât sânii îmi plesneau, iar maieul mi se ridica dacă mă mișcam. Noroc că-i super chic sacoul! 😛
  • că pot lucra din pijama, din pat, din bucătărie.

Dezavantajele sunt

  • că nu am oră fixă la care să mă trezesc, că nu am oră fixă la care să fiu undeva :p Parcă e totuși haotic lucratul ăsta, iar lipsa programului nu e ușor de gestionat pentru un dezordonat ca mine. Știți care e consecința? Că sunt tot timpul conectată. Deși nu stau non-stop cu ochii lipiți de ecran, mintea mea adesea zboară. Ceea ce nu mai e deloc un avantaj.
  • că nu am respectul celor din jur pentru munca mea ca atunci când plecam de acasă. ”Iar stai pe facebook?” ”Las-o pe mami, că se joacă pe calculator.” Că astea sunt reacțiile familiei mele de medici. Mama mi-a zis odată că ea crede că nici să am un job de 8 ore nu mi-ar ajunge să stau pe net. Surpriza a fost când am intrat să văd cât îmi arată telefonul (știți că putem vedea la partea de baterie, cât la sută se consumă, în câte minute și pe ce) și aveam sub o oră de stat pe facebook, mail și mess împreună.
  • Că, deși stau acasă și lucrez, tot eu trebuie să mă ocup de următoarele: aprovizionare, curățenie (parțial, că avem o doamnă care ne ajută de 2 ori pe lună, ceea ce e total insuficient), pregătit mâncare, dat de mâncare, strâns după mâncare. Până ajunge soțul meu seara acasă, eu am pus și strâns masa sigur de 2 ori. Uneori chiar de 3. Mai nou, bag zilnic vase la mașină, uneori bagă și domnul soț.
  • Că împing deadline-urile peste limită, fiindcă eu cumva mereu pot face rost de timp. Dacă știu că mâine dimineață musai să fie trimis un text, iar eu nici nu m-am gândit ce aș putea scrie, am o noapte întreagă la dispoziție să mă ocup. Ador să lucrez noaptea, doar că apoi urăsc viața dimineața și mă jur că n-o să mai fac asta niciodată, exact ca toți petrecăreții mincinoși, după o beție cinstită.
  • Că, în timp, se adună oboseala și ia forma unor saci pe la ochi, se adună și orele pe care le petreci cu laptop-ul în loc să le stai cu bărbatul, că am des senzația că tot spațiul din capul meu e ocupat.

Nu oricine poate să fie propriul său șef

Știu, mulți poate vă imaginați, a, ce mișto, să ai blog și să faci bani de-acasă! Da, absolut, e foarte mișto, că de asta aleg să și fac asta. Stau cu copilul meu, care e cel mai important. Dimineața ieșim în parc, mesele noastre sunt împreună, petrecem mult timp prețios amândoi. Dar e și obositor, să știți. Unele texte sunt grele, pe unele le scriu deși nu le voi publica niciodată, altele stau săptămâni întregi și mă gândesc oare pe cine ar putea răni ele. Din familia mea și dintre cunoscuți. Nu întotdeauna iau cele mai bune decizii, se întâmplă și să-mi dau seama când e prea târziu. Alteori, îmi vine să plâng când văd că e ora 10, Tudor nu a adormit, iar eu mai am de pus o subtitrare la un clip. Care clip nu durează mai mult de 3 minute, dar să-l editez îmi ia vreo 2 ore de nedormit.

Nu știu frică de nimeni, nu știu niciun respect. E foarte diferit să ai de dat socoteală domului Cutare sau să răspunzi în fața ta. Te ții mult mai ușor de o promisiune când ea este făcută altcuiva, e mult mai greu să fii serios față de tine.

Pe de altă parte, viața mea de acum este un vis frumos. Eu sunt căpitanul și simt că pot oricând să mă opresc în loc. Fiecare zi mi se pare o alegere. Și chiar aleg să fac chestii diferite. Fiecare cafea și cu cine o beau. Am reguli noi: Vorbesc mult mai puțin la telefon, fiindcă vreau să stau cât mai mult cu copilul. Îmi pare rău, dar this is it. Cel mai tare are de suferit mama. Dar tot ea e prima care apreciază așa ceva. Petrec mult timp în aer liber, ceea ce foarte rar mi se întâmpla.

Uneori îmi doresc să am un birou ori un cabinet, să știu că mă îmbrac să plec spre acolo, că am o oră, la care închid totul și salut! Îi admir mult pe acei oameni care pun așa o barieră clară între munca lor și viața personală. Mie îmi este destul de greu mai ales fiindcă totul a pornit de la o pasiune, care încă a rămas așa: pasiune. Habar n-am dacă un birou m-ar ajuta în sensul ăsta, fiindcă eu tot aceeași aș fi.

Dar sfatul meu e că oriunde ați lucra și pe oricine ați vrea să impresionați, nu dați Timp extra pe oricât de mulți bani. Știți, bani o să mai faceți, dar duminici nu vă poate da nimeni înapoi.

foto Shutterstock

Articolul anterior

Ce cadouri să nu-i faci iubitei tale de Crăciun (p)

Articolul următor

Voi știți ce-s alea zeipocaităn?

60 Comentarii

  1. Mihaela M

    Finalul e cel mai fain! ❤

    3+
  2. Ce tare că ai scris despre asta. Am un draft de articol în care povestesc cum încerc să scriu în timp ce “meteoriți” îmi zboară deasupra capului pentru că Alex și Sara sunt într-o misiune în spațiu. Serios acum, pe mine cel mai tare mă deranjează că atunci când lucrezi de acasă ceilalți nu îți respectă timpul de lucru (și uneori, cum zici și tu, nici munca).

    0
    • Inteleg perfect. Eu nici nu incerc sa scriu cand e Tudor treaz, max ce merge e un mail pe telefon sau un comentariu pe fb. Pentru articole, am nevoie ca el sa doarma bustean.

      1+
  3. Bubulina

    Felicitari! Mult spor si inspiratie la scris mai departe. Poate datorita faptului ca textele tale sunt atat de bune si pline de naturalete, oamenii cred ca nu necesita efort… Oricum ar fi, ce vreau sa spun de fapt e ca mie imi place mult ce zici si cum zici aici pe blog!
    O bruneta

    2+
    • Uneori imi ia si 2 ore sa aleg o poza. Dar ma optimizez eu! 🙂

      Multumesc pentru toate complimentele. Textele sunt foarte diferite. Unele imi vin imediat, altele trebuie verificate, sa nu spun prostii. Ceea ce e oricum foarte greu pentru o blonda 🙂

      4+
  4. Felicitari! Chiar impresionante rezultatele tale. 🙂

    0
  5. mihaela

    Mie mi se pare foarte greu sa ai un blog. Sa scrii pe subiecte diverse, zilnic, sa raspunzi la comentarii, mi se pare enorm. Esti de admirat, o spun sincer. Ma bucur ca blogul tau a crescut si esti propriul tau sef.

    3+
  6. Elena

    Imi doresc si eu sa am un blog, dar mi se pare foarte greu sa ma apuc; am tot felul de idei. Ma bucur mult pentru tine si pentru ce ti se intampla in momentul de fata. Si eu zilele trecute am fost chemata la jobul pe care il am sa fiu intrebata cand ma intorc. I am spus clar ca o sa ma intorc cand o sa mi expire concediul, in conditiile in care daca m as intoarce as face de noapte si as lucra de sarbatori. Deci prefer in detrimentul banilor, timpul pretios alaturi de ai mei si de galusca mai ales si poate la anul in cele 2 luni care le mai am de stat acasa imi voi gasi un alt job. Sper sa reusesc.

    1+
  7. Damiana

    lucrand de acasa, mi-a mers la suflet articolul asta si-ti multumesc! o sa am o zi mult mai faina azi datorita tie. vezi? stiam eu ceva cand te-am inclus in programul meu de dimineata, la cafea. 🙂 :*

    1+
    • Da, vezi, lumea are impresia ca cine lucreaza de acasa, de fapt, doar sta. Imi pun si eu de o cafea, spor la treaba! Si tu esti in pijama? 😬

      3+
      • Damiana

        ma crezi ca inca sunt in pijamale? :))) dar, intre timp, am scris doua articole, am facut de mancare, am pus vasele la spalat si am adunat si rufele de pe uscator. ah, si am baut vreo 3 cafele light, cu lapte 🙂

        3+
  8. Maria

    Oare cei care iti citesc blogul, dar nu au curajul de a-ti da like-uri sau de a-ti lasa comentarii sunt monitorizati cumva? Pentru ca eu sunt dintre acestia si mi-as dori tare mult ca si ei sa-ti aduca satisfactia muncii tale bine facute…
    O laşă, deocamdată…

    3+
    • Da, sigur, ei se vad ca trafic pe blog, dar nu e mai frumos cand si vorbim in comentarii? ❤️ Multumesc ca intri pe aici. Fa doar ce simti si cum esti confortabila.

      2+
    • Sefora

      Mie imi place sa citesc comentariile altora, sa vad ce mai invat, ce mai au in cap😀. Nu ma omor cu propriile comentarii ca sa nu pierd de citit comentariile celorlalti din timpul alocat telefonului. Poate-s o ciudațică😂.
      Apreciez ceea ce faci.

      0
  9. Eu experimentez pe amandoua: job cu sef si colegi si sedinte, si lucru de acasa din cand in cand. Ambele imi aduc bani, dar grosul e de la primul.
    Daca as putea sa le permut si sa acord invers nr de ore si timp, as face-o imediat, pt ca acasa fac ce imi place si nici nu imi dau seama cand au trecut 3 ore, si imi permit sa iau concediu zile fara plata 1-2 lunar de la job si sa stau sa fac nimic.

    1+
    • da, așa e. Doar că se schimbă un pic lucrurile, când nu mai ieși din casă. Colectivul ajută, mai schimbi o vorbă cu un adult

      1+
      • Schimb vorbe si in afara colectivului ca doar am prieteni si vecini cu care socializez aproape zilnic, jobul doar ma baga in contact cu niste oameni cu care altfel nu as fi schimbat in viata mea 2 vorbe din proprie initiativa, de la care am invatat, descoperit noi lucruri.

        1+
  10. Eu ma consider norocoasa pentru ca pot lucra de acasa, no boss, no rules! 🙂 Intr-adevar, e mai greu cu organizarea, dar e tare misto sa-ti vina cheful de-a pleca intr-o vacanta si sa iti indeplinesti dorinta chiar a doua zi, pentru ca nu tre’ sa ceri nimanui concediu. Un alt avantaj este ca si sotul tot de acasa lucreaza, iar in atatia ani nu ne-am plictisit stand impreuna non stop aproape, dar cred ca nu oricine ar putea, am auzit multe cazuri in care cei doi nu rezistau sa lucreze si sa stea in permanenta impreuna.

    2+
    • Serios??? Nu știam că și soțul tău e acasă!!! Wooow, ce frumoasă e viața voastră probabil 🙂
      Faza cu vacanța e adevărată, că poți să îți iei liber oricând, întrebarea e: O faci?

      1+
      • Da da, o fac si parca prea des imi iau zile libere. Chiar daca nu plec in vacante atat de des pe cat mi-as dori, zile libere avem amandoi. Spre exemplu, daca ne trezim si ne dam seama ca n-avem chef de treaba in ziua respectiva, ne imbracam, iesim la cafea, mancam si pierdem vremea prin oras, gandind ca n-am pierdut o zi degeaba, ci ca ne-am relaxat pentru a avea “forte proaspete si minte limpede” urmatoarea zi. 🙂

        11+
  11. Steluta

    Felicitari pentru cresterea frumoasa a blogului! 😀

    Apoi, cumva inteleg ce povestesti in blog; eu am lucrat 4 ani in corporatie unde totul este strict, programul se respecta, proceduri, am lucrat si de sarbatori (27-31dec) de atatea ori 😞 Anul asta am inceput sa lucrez intr o companie mica unde spiritul antreprenorial este valorificat. Programul este flexibil, procedurile sunt putine (aproape inexistente), totul este lejer atat timp cat iti faci treaba. Lucrez de acasa daca nu reusesc sa fac act de prezenta la birou, iar orele suplimentare (daca le ai) se platesc 😊 So far, so good! Dar, schimbarile astea sunt greute 😅 pt mine. Diminetile ma trezesc greu (pt ca pot, stii), fiindca inainte nu mi permiteam asta. Ce vreau sa zic este ca, da, plusuri si minusuri, dar in ce doza si in context 🤔 Pt ca la mine conteaza disciplina pe care uneori o impune altcineva, fiindca toti suntem un pic (mai mult) toleranti cu propria persoana.

    Castigi pe o parte, dar poate pierzi pe alta. Balanta e greu de tinut in echilibru.

    1+
  12. Cum ti s-a parut Miruna cursul de Social Media cu Monica Jitariuc? A meritat ? Crezi ca in mare si de asta ai reusit sa cresti blogul anul asta? Ma bate si pe mine gandul sa incerc, dar totusi e cam scump…

    0
    • Monica e super super inspirațională, dar să ne amintim că totuși nu face treaba în locul nostru. Nu e ca și când îți cumperi succesul mergând la acel curs. Eu îl recomand și recomand să o urmărești pe Monica, să mergi la curs dacă poți, să o asculți vorbind cu orice ocazie. Dar să ții minte că nimeni nu va scrie în locul tău. Deci da, absolut a meritat. Însă e un pic și meritul meu, asta voiam să zic 🙂

      7+
  13. Esti un exemplu bun si frumos, Miruna! Te admir sincer. 😘🤗

    2+
  14. Gabi Co

    Cum zicea si Maria mai sus, las primul comentariu pe blogul tau desi te-am descoperit un pic inainte de Broscut, apoi am devenit cititor fidel cand am ramas insarcinata. Te citesc zilnic, imi plac dezbaterile din comentarii (daca nu sunt rautacioase sau extremiste parerile sustinute in ele) insa nu am lasat niciodata un comentariu, am tot timpul impresia ca ce as zice/scrie, s-a spus deja.
    Felicitari pentru ceea ce faci, 10 ani de blog si pentru familia si comunitatea frumoasa!
    Cu drag o fosta blonda, actuala bruneta🥂😎

    0
    • haaaaaaaaa, fostă blondă???!?!?! Păi înțeleg acum de ce nu aveai curaj să îmi scrii!!! :))))))))))))))))
      Să îți trăiască bebele! Și te mai aștept pe-aici 🙂

      2+
  15. Esti super mega tare.

    1+
  16. Ana

    Bravooo!
    N-am copii si tot citesc tot ce scrii. 🙂
    Besos,
    Ana

    1+
  17. Cristina

    Felicitari! Ma bucur ca am dat peste blogul tau. Imi place foarte mult tot ce scrii, toate subiectele. Esti o persoana minunata. Acum ceva timp mi-am facut si eu un blog, dar l-am lasat de izbeliste. Am intrat acum ceva timp sa ma uit la el. Credeam ca disparut, dar e tot acolo. Asteapta sa-l preiau. O sa vina si ziua aceea.

    0
    • Păi ce mai aștepți? 🙂 Așa e, trebuie să vină blogul la tine, deși uneori simți și tu când e momentul să te duci spre el. La mine așa e.

      0
  18. Ana

    Si as mai spune ceva, si practicand meseria pt care te-ai pregatit dar si cu ajutorul blogului reusesti sa ajuti, sa aduci bucurie, sa descretesti frunti. Nu e putin lucru. Sper sa pot si eu candva 😁.
    Mai si imi mai place ceva la blogul tau, nu stiu cum faci dar oamenii lasa comentarii frumoase aici, nu incrancenate, nu contradictorii, nu rautacioase. Asa da!

    1+
    • Asta nu mi se datorează absolut deloc. Că nu le șterg pe cele răutăcioase. Un singur lucru am început să fac: să editez comentariile cu înjurături (au fost 2 în ultima vreme) și să scriu fix invers decât voia autorul lor să spună. :))) și scriam la final ”comentariu editat de admin”. :))))))))))))))))) ce n-aș da să îi văd fața dacă se întoarce după răspuns.

      2+
  19. Cosmina

    Felicitări! Sa nu te oprești din scris. Ești mortala! Te citesc zilnic și ma trezesc zâmbind. In multe chestii scrise, ma regăsesc. Și avem amândouă un “ Tudor” 🙂…pansament pentru suflet (îmi place mie sa zic).

    1+
  20. Roxana

    Felicitari!!! Si talent la scris !!!
    Si eu as fi vrut la un moment dat sa imi fac un blog,dar aveam si am inca senzatia ca deja s- a spus tot ce as fi vrut si eu sa spun… Stiu ca abordarea e diferita,dar tot am aceeasi senzatie…☺️

    0
    • păi cam așa e. Nu prea ai ce informație nouă să aduci, care să nu existe. Dar vezi, cumva publicul se schimbă ciclic, oamenii se schimbă, nevoile sunt dinamice. Iar blogul merge cu astea, se schimbă și el. Asta e mișto. Te-am convins? 🙂

      1+
      • Maria Loredana

        Si pe mine ma batea gandul sa-mi fac blog…si au trecut doi ani de atunci, e facut, are 3,4 articole si cam atat(asa e munca fara sef😈pt mine), si da, din aceeasi idee, ca nu mai e nimic de zis am ramas la 3,4 articole…dar m-a inspirat ce ai zis mai sus…orice avem de zis e important si daca e venit din suflet,cu propria amprenta, vor fi si cititori😊(uite asa si primu’ comm, te citesc de ceva vreme! Super, felicitari pt blog, mamico(si eu am doua fetite)

        0
  21. Mihaela T.

    Miruna, felicitari pentru tot ceea ce faci si iti doresc cat mai multe articole si oameni minunati in comentarii !
    Nici eu nu am copii si te citesc cu mare drag. Se pare ca, impreuna cu Ana de mai sus, am format deja “un grup”. 🙂
    Un sfarsit de saptamana frumos !

    0
  22. Cristina

    Am descoperit blogul tau din intamplare. De atunci te citesc. Imi place foarte mult tot ce scrii. Acum mult timp mi-am facut un blog, dar l-am lasat de izbeliste. L-am cautat sa vad daca mai exista si surpriza, e inca acolo, ma asteapta cuminte sa-l readuc la viata 😊😀

    0
  23. dia

    Eu nu sunt boss-ul meu dar boss-ul meu e de 5 stele:))) și job-ul la fel. De acasă nu as putea lucra, am nevoie de colectiv, structura… nu as putea sa tot aman deadline-urile etc fără sa ma enervez. Plus ca financiar pentru mine nici nu s-ar compara acasă vs la job. Pentru cineva cu un job cu putina flexibilitate, mult stress, program lung etc soluția poate fi de acasă.

    1+
  24. La inceput mie mi s-a parut super treaba asta cu lucratul acasa. Acum m-am lamurit. E greu. Poate ca nu ma trezesc la 7, ca altii, dar de multe ori ma trezesc ca am lucrat 12 ore in loc de 8 sau 10, cat muncesc ei la birou. Sunt cateva false avantaje de a lucra acasa.

    0
  25. SAMIRA

    Ești, o răsfățată, habar nu ai tu de probleme existențiale!
    Nu, ai cum! Ai fost și ești o răsfățată a sortii!!
    TE am citit și te citest!
    Te apreciez, dar nu este doar meritul tău pentru ceea ce ești,….ai în spate o zestre bună, o extraordinara susținere!

    0
    • mulțumesc că mă citești 🙂 Da, știu că sunt o răsfățată, știu exact toate motivele pentru care ar trebui să fiu și pentru care sunt recunoscătoare. Ce nu înțeleg este de ce mi-o spui ca pe un reproș. Să știi că și eu muncesc, îmi câștig banii cinstit, acum ce ar trebui să fac, să plătesc pentru faptul că am avut o copilărie fericită și noroc în dragoste?

      1+

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 224 queries in 0.679 s