Azi-dimineață ne-am trezit la 5 fără ceva, fiindcă cineva mic a decis că am dormit destul. Și vreau să las asta scris, ca atunci când o să fiu bătrână să-mi amintesc tot, să nu uit nimic, ca să-i pot scoate ochii copilului când e mare: câte sacrificii am făcut pentru el!
Glumesc 🙂
O prietenă deșteaptă de-a mea, fericita mamă a unui bebeluș de 6 luni, mi-a spus în vacanța de Crăciun o chestie pe care o s-o țin minte toată viața. Un sfat pe care l-a primit și ea de la un alt domn, tată de 3 copii norocoși.
I-a spus așa:
Tocmai am fost dată afară de pe unul dintre puținele grupuri de facebook în care eram și n-o să vă vină să credeți care: cel de alăptat. Da, eu Lăptăreasa șefă, militanta pro-alăptare oriunde și oricum, doamna Nu Dați Banii Pe Prostii, Alăptați-i Pe Copii. Și a venit așa, ca un pumn în față, adică nici măcar nu mi s-a dat ocazia să port un dialog. Poc, m-au dat afară.
Am primit acest mesaj înainte de Crăciun, de la doi medici, colegi de-ai soțului meu. Pe dr. C.M. poate v-o amintiți de aici, când a lăsat un comentariu emoționant, care a mișcat sponosorul acelui concurs să suplimenteze premiul pus în joc (nu pentru ea, ci pentru o altcineva). Mesajul îl redau integral, exact așa cum l-a scris dr. N.M. Sunteți liberi să-l distribuiți, copiați, preluați, oricum credeți că puteți să ajutați.
Mi-a spus cineva de curând. Asta, în contextul în care, e greu să faci un copil, să îl crești, să îi oferi o educație, niște haine curate și o mâncare decentă de trei ori pe zi. Normal că e și foarte frumos, că pe fiecare silabă pe care o scoate copilul o simți ca pe o victorie personală. Asta, desigur, până începe să spună ”nu vreau” și s-a dus tot feng shui-ul.
Ca să fie fericite.
Aș îndrăzni să enumăr anumite mărci de genți și de pantofi (căci mă pricep la visat destul de bine și nici nu cred că e vreuna dintre noi nebună să se simtă ofensată când primește o pereche de Hardot), dar nu despre asta e vorba în fericire.
Nu e despre flori, bijuterii sau bombonae.
