Sunt cititori care mi-au semnalizat în ultima vreme anumite articole ca fiind ”reclamă mascată” sau advertoriale nemarcate ca atare. Și, deși mă bucur de fiecare dată când cineva dă dovadă de spirit de observație (fiindcă asta vine de obicei din faptul că citește acest blog și că îi pasă, altfel nu și-ar rupe din timp să îmi scrie), nu aș vrea să creadă nimeni că este mințit.
O să-ți pară ție rău când te faci mare, îmi spunea mama mereu când eram mică și preferam să desenez în loc să citesc. Sau să mă uit la televizor (știu, ce păcat mare!). Sau să stau pur și simplu și să nu fac nimic. Cumva, niciodată nu reușeam să mă plictisesc. Pentru mine, singurătatea a fost mereu o companie plăcută, mi se părea că timpul cu mine e ceva de bucurat, nu de consumat.
Săptămâna trecută am anunțat pe facebook că pregătesc un interviu despre cuplu (pentru introducerea unei conferințe la care am obținut o reducere consistentă pentru dv; detalii la final de articol) și vă rugam să îmi scrieți dacă aveați întrebări pe care să le transmit. Ghiciți câți oameni au lăsat comentarii la acea postare? Niciunul! Nimeni nu a zis nimic.
Săptămâna asta am fost la mătușă-mea, să zicem la mulți ani. Când am intrat pe ușă, Tudor a început o criză, că el nu vrea, că să plecăm. Și a început mătușă-mea la el: să cânte, să se ascundă, să-i arate, să orice. Ce credeți că s-a întâmplat până la urmă? În nici 10 minute, fiul meu era cucerit. Și chiar i-am zis mamei mele. Că ea și sora ei au așa o veselie dinamică din asta, de ți se ia fără să vrei, de îți dorești și de pe margine să intri-n joc. Eu, pe de altă parte, și alți adulți pe care nu îi pot numi, avem o veselie mai statică, de și eu mă plictisesc când mă uit la mine cum mă joc.
Tocmai am primit mail de la o tipă dintr-o agenție, legat de un raport foarte urgent. N-o fi vineri seara și la ea, m-am întrebat.
Dintotdeauna am spus că Sibiul e locul ideal să-ți crești copiii: suficient de mic, încât să poată merge pe jos la școală și suficient de mare încât să nu se plictisească în liceu. Deși orașul a crescut mult pe harta țării noastre, viața sibienilor în sine nu s-a schimbat radical.
-Cum ar fi să locuim în Sibiu?
