Nu cred în relațiile unde partenerii spun ”Nu avem nevoie de sex, ne înțelegem atât de bine! -Domnica Petrovai, psiholog clinician

relațiile partenerii nevoie sex psiholog domnica petrovai miruna ioani

Săptămâna trecută am anunțat pe facebook că pregătesc un interviu despre cuplu (pentru introducerea unei conferințe la care am obținut o reducere consistentă pentru dv; detalii la final de articol) și vă rugam să îmi scrieți dacă aveați întrebări pe care să le transmit. Ghiciți câți oameni au lăsat comentarii la acea postare? Niciunul! Nimeni nu a zis nimic. Au fost vreo câteva like-uri timide și gata. Aș vrea să cred că nu aveți întrebări, ci numai răspunsuri pe această temă, aș vrea să cred că sunteți cei mai fericiți de pe pământ, că v-ați găsit partenerul de viață și sufletul pereche și că nu vreți să mai schimbați nimic. Că vă certați fix atât cât e nevoie ca să faceți împăcarea cât mai cu sare și piper, că vă sprijiniți fără să vă judecați, că nu vă reproșați, ci vă susțineți necondiționat, că aveți răbdare unul cu altul la fel cum aveți cu copiii voștri mici. Că, după ce adorm pruncii, faceți mult sex nebun pe care-l alternați cu sex domol, că nimeni nu bea peste măsură, că tonul îl ridicați doar când e bebelușul pe-un raft de bibliotecă sau apa din vană inundă vecinul de jos. Că la voi nimeni nu uită să cumpere pâine, că laptele nu se termină niciodată din frigider și gunoiul miroase a mimoze, chiar și când nu e dus de răsalaltăieri.

Doar că, surpriză, am primit câteva întrebări în privat. Unele generale, altele specifice, întrebări foarte bune, de substanță, genul cărora îți e frică să le dai glas, nu cumva să ți se spargă în mână și să începi să sângerezi. I le-am adresat Domnicăi Petrovai,  psiholog clinician pr. și psihoterapeut, cu o experiență de peste 20 de ani în consilierea și psihoterapia familiei și a cuplului. Citiți ce zice despre cele mai grele perioade ale cuplurilor cu copii, despre cât de gravă e infidelitatea, cât de des trebuie să fie sexul ca să fie sex și care-s cele 3 cheițe ale căsniciilor fericite, de la oameni care nu i-au fost niciodată clienți 😉 fiindcă nu au avut nevoie de terapie.

Miruna: Se spune că, dacă un cuplu nu divorțează în primii 2 ani după ce face un copil, sunt șanse mici să mai divorțeze pe urmă. E corect?

Domnica: Din păcate, nu. Cuplul trece prin mai multe momente de criză, firești de altfel, și riscul față de divorț există și când copiii sunt adolescenți. Problemele nerezolvate când copilul este mic sunt duse mai departe și creează și mai multe rupturi și distanță în cuplu. Se adună resentimente, furie și sentimentul că relația nu poate fi reparată, că nimic nu mai este de făcut, că nu sunt de fapt compatibili sau potriviți unul pentru celălalt. Își pierd încrederea. Când cuplul știe cum să depășească momentele de criză, ca după etapa romantică de dragoste, fără prea mult efort, relația să devină matură, (cuplul) are toate șansele să evolueze și iubirea lor să devină mai puternică. Pentru cuplurile cu copii există momente critice ale divorțului, când copiii au 10-12 ani.

 Care sunt cele mai frecvente probleme cu care vin cuplurile în terapie? Să zicem top 3.

Cele mai frecvente și, din fericire, și cele mai ușor de prevenit și rezolvat sunt neînțelegerile și certurile repetate. Neînțelegerile pot să fie legate de subiecte diverse, cum ar fi educația copiilor, banii sau relația cu părinții de origine. Amândoi se simt neînțeleși și au fiecare reproșurile lor față de partener. Însă aceste certuri și neînțelegeri repetate arată că cuplul este în acel moment de criză în care cunoașterea propriilor vulnerabilități din istoria lor de viață este salvatoare pentru relație. Când fiecare înțelege cum interpretează și de ce interpretează și judecă intențiile partenerului. Cum ar fi:

  • Nu ești destul de afectuos!

  • Mă critici mai tot timpul!

  • Niciodată nu pari mulțumit!

  • Doar eu am inițiative în relație!

  • Ești mai mereu nemulțumită de noi!

Din păcate, multe cupluri vin după mulți ani în care au exersat aceste certuri care se sfârșesc în același mod, cu reproșuri, critică, răceală, neîncredere. 80% dintre cuplurile care trec prin această etapă de cunoaștere, dacă nu cer ajutor în primii 3 ani, sfârșesc prin a divorța și a se separa.
A doua cauză este infidelitatea, emoțională și/sau sexuală. Cei doi în încercarea lor de a rezolva problemele în cuplu (răceala, lipsa de afecțiune, criticismul și controlul, propriile nesiguranțe), recurg la o cale mai confortabilă pentru ei, și anume  infidelitatea. Este tot o formă de evitare a problemelor, o teamă de confruntare a celuilalt sau o formă de retragere mai ușoară din relație. Când nu faci față conversațiilor dificile din cuplu, le eviți, îți este inconfortabil disconfortul partenerului, atunci evadarea, evitarea, detașarea este alternativa aleasă. Un coleg drăguț la muncă îți spune o vorbă bună, mesaje pe FB cu parteneri de sex opus, etc. Sau sunt cei care vor să iasă din relație, însă pot doar dacă au o cale de ieșire, un alt partener. Cauzele infidelității sunt numeroase și au legătură tot cu înțelegerea propriilor tale vulnerabilități și a cuplului, a ce se întâmplă între voi.
A treia cauză este dorința sexuală scăzută, atât pentru femei și, în egală măsură, și pentru bărbați. Nemulțumirile nerezolvate, oboseala, stresul, responsabilitățile duc la o incapacitate a cuplului de a se regăsi după o zi obositoare în spațiul său erotic, de a se reconecta emoțional și sexual. Dificultățile sexuale cum este dorința sexuală scăzută are legătură și cu educația sexuală deficitară, mitul spontaneității, să fii gata de sex oricum și oricând, sau mitul performanței sexuale.

 De unde știi când e momentul să apelezi la un terapeut de cuplu? Cel mai bine e să meargă partenerii împreună, separat?

Primul impuls ar fi să spun oricând, mai ales în cultura în care au trăit și fără o educație și modele de relații sănătoase. Însă, da, după acea etapă romantică când apar primele certuri care observi că se repetă, vă recomand să vorbiți cu un mentor sau un cuplu în care aveți încredere sau un terapeut. Înțelegerea a ceea ce se întâmplă în cuplu este salvatoare. Și există atât de multe căi de a avea o viață bună, avem nevoie doar să le cunoaștem. Știm asta din comunitățile unde cuplurile au primit un sprijin încă de la începutul căsniciei. Câteva ore de curs, un sprijin la început și ai șanse foarte mari să și fie bine tot restul vieții. Cel puțin știi că poți cere ajutor.
Terapia de cuplu implică sesiuni cu ambii parteneri și sesiuni individuale, recomandarea mea ar fi să fie același terapeut pentru a avea aceleași obiective – întărirea relației și a cuplului și nu dezbinarea lui. De exemplu, un program de sprijin de 90 de zile pentru cei care vor să se înțeleagă și să se cunoască este suficient pentru a învăța cum să aibă o viață bună.

 ”Suntem fericiți, dar ne avem ca frații”- Văd uneori pe grupuri discutându-se despre sex, doar că văd ce zic mai mult femeile. Concluzia mea e că ”bărbatul vrea mai mult sex” e un mit și că lumea mai mult vorbește decât face. Cât de des e normal să faci sex după căsătorie? Și cât de important e asta?

Aș spune pentru început că problemele de dorință sexuală sau sexuale sunt la fel de frecvente și pentru bărbat, ca și pentru femeie. Sigur, femeia se poate plânge mai mult și să-și exprime nemulțumirile însă, ambii au nevoie de sprijin pentru a-și îmbunătăți viața sexuală.
Bărbatul are la fel de multă nevoie de iubire, atenție și afecțiune ca și o femeie și există diferențe de gen în modul în care femeia și bărbatul își exprimă nevoia de afecțiune și emoțiile și asta se reflectă în viața lor sexuală.

Bărbatul are nevoie de acțiune și de un timp pentru a procesa emoțiile mai mare decât o femeie, sigur fără să fac generalizări. Sexul este despre viața lor emoțională.

Întrebările legate de frecvență apar adesea, însă ce este important este ca partenerii să rămână conectați emoțional și fizic, prin îmbrățișări, momentele de tandrețe și afecțiune. Și da, sexul este foarte important pentru că este spațiul intim al cuplului, de reconectare profundă. Nu cred în relațiile unde partenerii spun ”Nu avem nevoie de sex, ne înțelegem atât de bine!” Cât de des, aici este nevoie ca cei doi să negocieze, și pentru că există diferențe în termeni de dorință sexuală. Însă să nu uitați că nevoia sexuală a partenerului depinde de d-voastră și respingerea sexuală este teribil de dureroasă și mult prea frecventă. Cum să fac sex când suntem supărați? Cred că este important să învețe cei doi să aibă conversațiile dificile altfel și să aibă mare grijă de viața lor sexuală. La cuplurile care fac dragoste o dată pe lună sau o dată la câteva luni, se consideră că nu au viață sexuală și înseamnă că există o ruptură mult mai adâncă în cuplu fără să fie condiții externe, cum ar fi o problemă de sănătate.

Există iertare după înșelare? O pot lua oamenii de la capăt ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat?

O, da! Înșelarea este adesea, dacă nu vorbim de probleme psihice grave cum este narcisismul sau tulburarea antisocială, o problemă a cuplului. Ambii au o responsabilitate și mai mult de jumătate din cuplurile pe care le-am întâlnit s-au regăsit într-un mod mai profund. Pentru că existau acele vulnerabilități neînțelese până atunci și din păcate unul dintre parteneri a ales să facă față rupturii prin indifelitate. Iertarea este posibilă însă după ce au înțeles și și-au asumat amândoi ce s-a întâmplat cu ei. Nu merge cu, hai să o luăm de la capăt, să ștergem trecutul și să ne uităm la prezent. Iertarea înseamnă să îți asumi partea ta, contribuția ta. Și este un proces dureros, comun a celor doi. Nu este vorba despre vina unuia, ci despre contribuția ambilor. Și revenim la primul punct, de ce se despart oamenii, înțelegerea vulnerabilităților și a nevoilor.

 De ce unii oameni își visează foste/foști chiar multă vreme după ce s-au despărțit, deși acum se află în alte relații fericite.

În primul rând, nu cred că sunt într-o relație fericită și visează la un fost/fostă. Există o fisură cel puțin în relație. Din cel puțin trei motive. Relația trecută nu a fost încheiată și eu recomand să îți închei relațiile trecute să nu rămâi cu o fantezie care îți poate distruge relația și implicarea ta în relația prezentă. Și al doilea ar fi teama de intimitate, apoi frica de abandon. Adesea, cei care au această teamă de abandon ori devin foarte dependenți de partener, ori au câteva scăpări, portițe de ieșire din relație dacă lucrurile nu merg bine pentru că, ei așa gândesc la un moment dat: ”Partenerul mă poate părăsi, trăda, înșela.” Sau este o modalitate prin care faci față problemelor din relație, neconștietizate. O fantezie este mai bună decât confruntarea cu prezentul.

 Și rămânem tot în zona asta de vise, dacă visezi că te pupi sau faci dragoste sau că îți dorești asta cu altcineva decât partenera sau partenerul tău, cât de grav este?

Nu este grav, cu toții avem tot felul de fantezii erotice și sexuale. Fanteziile sunt tot o poartă de cunoaștere. Pe de altă parte, este matur că accepți că deși ești într-o relație poți întâlni oameni pe care să îi placi, însă important este să îți controlezi impulsul de a flirta sau de a încuraja o relație cu acea persoană. Fanteziile și imaginația îmbunățățesc viața noastră sexuală. În funcție de ce fantezii ai, îți poți înțelege și nevoile și vulnerabilitatea, cum ar fi nevoia de afecțiune, sau de noutate sau tema de respingere sau abandon.

 Și, în final, există căsnicii fericite? Zi-ne 3 cheițe pentru a apuca să trăim fericiți până la adânci bătrâneți.

O, da, multe, din fericire. În primul rând, pentru ei relația este pe primul loc, este o prioritate pentru amândoi, au grijă de ea, știu valoarea ei, pentru ei și copii. Au așteptări realiste, nu renunță când le este greu și cer ajutor dacă au nevoie. Viața sexuală și timpul lor de reconectare este o prioritate și sunt amândoi iertători. Își asumă când au rănit, pentru că ne rănim fără să vrem adesea unul pe celălalt, și repară, fără să dea vina unul pe celălalt. Orgoliul și lipsa de autonomie sunt principalele cauze pentru care doi oameni se despart.

Conferința ”Trai în doi”

relațiile partenerii nevoie sex psiholog domnica petrovai miruna ioani 2

Va avea loc pe 27 ianurie și se adresează atât celor care sunt într-o relație de cuplu, cât și celor care sunt singuri și își caută jumătatea.

Scopul conferinței este încurajarea, susținerea și cultivarea relațiilor de cuplu sănătoase, armonioase și fericite. Conferința este susținută de Domnica Petrovai, fondatorul Mind Education Health și al Școlii pentru Cuplu.

Evenimentul de facebook e aici.

Temele abordate:

  • Cum construim și menținem încrederea și siguranța în cuplu
  • Depășirea momentelor de criză în cuplu
  • Recunoașterea și acceptarea propriilor vulnerabilități
  •  Reconcilierea diferențelor și incompatibilităților în cuplu
  • Cum iubește bărbatul și cum iubește femeia – valorificarea diferențelor de gen în cuplu
  •  Cum treci peste singurătate și cum te pregătești pentru o relație romantică
  • Iubirea matură dincolo de mituri, fantezii și dependență

Am reușit să obțin pentru dumneavoastră o reducere substanțială pentru bilete, 25%:

– pentru o persoană 188 lei în loc de 350 lei preț întreg

– pentru un cuplu 300 lei în loc de 400 lei preț întreg

Pentru reducere, trebuie să introduceți codul #partener27 în formularul de înscriere. Prețurile apar deja reduse, deci veți ști exact și suma pe care trebuie să o virați. Linkul este:

http://bit.ly/2mADujr


Nu știu cât o să vă ajute această conferință, însă știu sigur că e mult mai ieftină decât ședințele de terapie. Nu lăsați niciun psiholog din lume să vă spună cât de fericiți sunteți în căsnicia voastră, pentru asta nu trebuie să plătiți niciun șfanț, căci  știți deja prea bine ce este sub plapumă la voi. Dar, până nu ați făcut tot ce vă stă în putere să salvați ce-a mai rămas, chiar dacă eforturile nu sunt împărtășite, dacă nu ați luptat până la ultima picătură de sânge, nu renunțați. Îmi doresc o lume nu neapărat cu mai puține divorțuri, dar musai cu mai mulți oameni împăcați.

foto Shutterstock.com

Articolul anterior

Copiii nu spun ”Am avut o zi grea la grădiniță, pot să îți povestesc?”, ci ”Te joci cu mine?”

Articolul următor

De când sunt mare doar, am început să citesc

37 Comentarii

  1. tii, in cate m-am regasit. Mai ales acolo cu oboseala, stresul responsabilitatii, lipsa sustinerii, nemultumiri adunate

    0
  2. Noi in primii 3 ani de locuit impreuna ne certam ca chiorii, tot timpul si din orice rahat, iar parintii ne spuneau “voi n-o sa faceti casa impreuna”. Uite c-au trecut anii, locuim de 8 ani impreuna si nu ne mai certam, bine, excluzand micile ciondaneli pe care orice cuplu le mai are.

    Cand existau certuri mai grave realizam la finalul lor ca noi nu vrem sa ne despartim si ca trebuie sa luptam impreuna pentru relatie. Amandoi ne-am schimbat si am constientizat ca trebuie sa fim mai intelegatori unul cu altul. N-as schimba nimic in relatia noastra in momentul de fata, e perfecta, iar asta in conditiile in care locuim de 8 ani impreuna si ne petrecem 95% din timp impreuna, pentru ca amandoi lucram de acasa. Ce nu avem inca curaj? Sa facem un bebe, desi amandoi ni-l dorim suuper mult. 😀

    3+
  3. Gabriela F.

    No doamne da unde am fost când ai scris articolul ăla…că sigur aveam macar o întrebare… No…am scăpat șansa 😑 dar tot am găsit câteva răspunsuri importante pentru mine…mulțumesc 😘

    1+
    • îmi pare rău, nu cred că suntem niciuna de vină. Facebook plays up. Cred că greșeala mea a fost că am întrebat acolo.

      0
  4. cristina

    Dorință sexuala exista mai greu cu pusul in practica…

    1+
  5. Elena

    A picat bine articolul. Din pacate si noi trecem printr o perioada gri a relatiei. Eu stau cateodata si ma gandesc daca persoana de langa noi e chiar cea cu care o sa traim pana la adanci batraneti…el imi zice mereu ca m am schimbat foarte mult dupa ce am devenit mama dar nu in bine…oare asa o fi? Cateodata imi vine sa iau galusca si sa fac o calatorie pana la capatul lumii! Sunt multe de spus…poate el e persoana care s-a schimbat si nu si da seama. Vom discuta si sper sa fie roz din nou totul. Mi a placut ultima parte despre cuplurile fericite, e de pus in practica.

    1+
    • Îmi pare rău să aud asta, copilul aduce o schimbare maaaare în viața oricui, cred că e primul test adevărat al oricărui cuplu. Sper să rezolvați problemele.

      0
    • Cred că e perfect normal să îți pui această întrebare, că nimeni cu un IQ supraunitar nu crede în baliverne și norișori roz, în orice situație există ups and downs. Ce e important e să ne clarificăm fiecare pentru el care sunt dealbreaker-e și cu ce putem schimba, cu ce putem trăi. Cum mi-a zis mie o prietenă, când căutam bonă: dealbreaker e să traverseze strada prin locuri nepermise, să stea mult pe telefon, să nu supravegheze copilul. Chestii care se pot schimba: poate învățat să se spele pe mâini, să nu înfofolească copilul cu fular peste gură, etc. Așa și noi, în cuplu. Cred… Sper să reușiți singuri să ieșiți din impas și,dacă nu, să fiți suficient de înțelepți să găsiți ajutorul în altă parte. Dacă nu e un dealbreaker din ăsta, regăsirea poate fi mindblowing apoi!

      0
  6. mihaela

    Eu si sotul meu suntem fericiti si sincer imi doresc ca aceeasi implinire in cuplu sa o aiba cat mai multi oameni. Conteaza mult norocul, karma, Dumnezeu sa iti aduca in cale sufletul pereche. Este important sa te interesezi de relatie, de celalalt, sa simta afectiunea ta, dar si sa i-o spui. E bine sa faceti lucruri care va plac, nu ce zic parintii, nu ce cred altii. Trebuie sa puneti accentul pe crearea de amintiri fericite, sa fie mult ras, muzica, dans, mancare buna, plimbari. Despre asta cred ca este un cuplu reusit, nu ciondaneli, nu reprosuri. Intelegerea celuilalt. Intelegerea ta de catre celalalt. Cat mai mult sex, cat mai variat. Dar nu pot sa nu adaug: de ce pisici nu suntem lasati sa dormim linistiti noaptea, ca trebuie sa ne f*** psd-ul la cap?

    7+
    • hahaha, finalul e apoteotic. :))) Ești super norocoasă ori poate încă nu ai ajuns în punctul ăla critic. Și eu cred că sunt diferite acele relații în care amândoi au simțit de la început că they are meant to be (și ei vor avea probleme, dar conexiunea aia va rămâne mereu și cumva tot se vor regăsi) de cele care au fost mai mult gândite decât simțite sau în care unul a iubit considerabil mai mult decât celălalt și a crezut că poate să compenseze, ori în care unul a crezut ca poate rezista..

      1+
  7. Nico

    Este prima data când citesc un articol atât de bun despre acest subiect!M-am regăsit in foarte multe situații expuse aici. Din păcate multe relații nu funcționează inclusiv și a mea.

    0
  8. Zita

    Nu mai stiu daca am citit aici sau pe celalalt blog dar prefer sa comentez aici ca acolo e prea incinsa atmosfera: din toata povestea de mai sus, cel mai interesant mi se pare ca terapeutul in sine trebuie sa fie un exemplu reusit si cred ca asta e valabil si la terapiile traumelor din copilarie, adolescenta, tinerete, etc.

    0
    • Nu știu dacă e așa. Cred că un om care a trecut prin niște traume poate avea o perspectivă mult mai profundă asupra lucrurilor. Nu numai teoretică, știi. Adică, nu spun că un terapeut de familie necăsătorit și fără copii nu poate fi grozav, dar cred că experiența personală ne poate ajuta de multe ori în profesia noastră. Uite, eu sunt dentist. Și mi-a trebuit o plombă la un moment dat, experiența aia mi s-a părut incredibilă! Deodată eram eu în scaunul pacientului.

      1+
  9. Mon81

    Ca de obicei, un articol pertinent si o tema care ne preocupa pe toate, cred eu, dar un piculet tabu, un fel de elefant din camera… Ne cam prefacem ca sexul nu conteaza, mai ales dupa ce vin copiii, dar eu cred ca e important, la fel cum e si trsndretea manifestata spontan, fara motiv special. Pentru mine cel putin, conteaza enorm acea “reconectare” cu sotul meu. Ce-i drept, el nu se prea pricepe sa comunice in cuvinte (acela e punctul meu forte), dar o face foarte bine in alte moduri… Din pacate, se intampla destul de rar (chiar foarte), constat eu dupa ce am citit articolul din cauza oboselii, stresului, problemelor…

    0
    • Exact, sunt perfect de acord. Sex nu înseamnă neapărat penetrare, să fim serioși, că aia se poate obține în 30s, la o calitate extrem de proastă din punct de vedere emoțional. Sau poți să nu faci sex vreo oră întreagă și să fie mult mai împlinitor decât cele 30s de mai sus. Dar, cumva, un echilibru între a nu uita unii de alții, cred că despre asta e vorba aici. Și, da, e un tabu.

      1+
  10. morbo

    Uuu, ce clickbait de titlu 🙂

    0
  11. Roxana

    Mda… foarte bun subiectul! Si eu as putea spune ca am o casnicie fericita,dar nu cred ca e chiar asa!! Pot spune ca e implinita,da!!! Uneori Ma intreb daca ce avem acum este inca iubire sau dependenta. Ce e frumos, este ca atunci cand simtim ca am gresit fiecare incearca sa repare cat se poate de repede. De cele mai multe ori me certam pe prostii,dar cu cat a trecut timpul peste noi parca a scazut toleranta..
    Si este adevarat ca ne-am schimbat si inainte dar mai ales dupa ce am devenit parinti. Avem totusi un mare plus amandoi ca nu ne-am certat aproape niciodata pe subiecte legate de copil.
    Oricum, indifferent cat de bine merge o casnicie, nu trebuie sa te culci pe o ureche… trebuie impreuna “sa tragem ” sa poata merge mai departe. Si sunt momente cand unul o lasa mai moale, sau e putin distras,iar celalalt efectiv se prabuseste. Si atunci se rupe…

    0
  12. veronica

    Am vazut articolul pe fb, dar nu am comentat nu pentru ca as avea o casnicie perfecta, ci pentru ca nu mi-ar placea sa stie toate rudele/prietenii/cunostintele despre problemele mele de cuplu . Si daca pun intrebarea mai pe ocolite, tot se intelege. Poate trebuia sa iti dau un mail privat, dar asta e…next time 🙂

    0
    • Daaa, știu! De aia și scrisesem că aștept și mesaje în privat, apoi ele au și venit. Pe blog e mult mai fain în comentarii, că îți poți păstra anonimatul. Toți mai puțin eu, evident. Ești în București, vii la conferință?

      0
      • veronica

        nu, sunt din provincie. si mai e si un bebelus la mijloc, care nu are cu cine ramane, in cazul in care m-as da peste cap sa vin.

        0
        • Am înțeles. Lasă, că o să vină și momentul în care ne vom întâlni la conferințe. Noi vom fi speakerii despre cum să fii fericit și îndrăgostit. :))

          0
  13. ioana

    La noi au fost putine certuri, pana a aparut copilul…Si de atunci s-au tot inmultit…De la 2 la 4 ani parca a fost cel mai greu…asta si din cauza bolilor si a tantrumurilor copilului si a opticii diferite in aceste situatii…Am incdput sa ne mai aliniem pozitiile intre timp, dar mie ca mama, cand simt ca ceva nu e ok pt copil, mi se face rosu in fata ochilor si nu mai conteaza ca cel pe cate il cert e chiar tatal copilului…Incerc sa modific comportamentul asta in unul pozitiv, dar e greu sa am rabdare si cu copilul sj cu taticul…

    1+
    • Hey, fix zilele trecute citeam despre asta într-o carte. Îi zice ”copilul tău comeptent”, de Jesper Juul. Și zice la un moment dat că, din punctul său de vedere, ”nu este important dacă părinții sunt de acord sau nu în legătură cu creșterea copiilor. În principiu, trebuie să fie de acord doar asupra unui lucru, și anume că este acceptabil să nu fie de acord. Copiii devin nesiguri doar atunci când părinții percep diferențele dintre ei ca fiind greșite și de nedorit.” Am încheiat citatul.
      Acum, coborând printre oile noastre, să știi că și noi avem opinii diferite. Și, în timp, mi-am dat seama că asta mă ajută, de fapt. În primul rând, știu că nu sunt singurul părinte, că îi mai pasă și lui. În al doilea rând, uneori are dreptate. În al treilea rând, e foarte mișto când ne contrazicem pe teme importante, de familie, iar la final ajungem la un numitor comun. E ca o probă pentru cuplu, descoperi chestii despre trecutul celuilalt, despre copilăria lui, de unde îi vin anumite credințe, etc. Și, când nu e foarte mișto, e foarte nasol, fiindcă da, și eu sunt dispusă să mă cert cu el până la soare și la stele, când e vorba de ceva foarte important, unde sunt sigură că am dreptate. Doar că nu a fost cazul. De exemplu, nu aș sta la discuții dacă ar ridica mâna la copil sau l-ar pedepsi sau etc. Ăstea sunt dealbreakere și știe și el.

      1+
      • Ioana

        Mersi de feedback…Da, e mai dificil de gasit echilibrul in 3, dar se gaseste pana la urma…PS: cand copilul avea 2 ani jumate o zi intreaga ne-am ciondanit cum e mai bine sa mergem la mare, pe zi sau pe noapte, fiind drum de 7 ore…Am castigat eu 🙂 (glumesc). Vreau sa spun ca greu a acceptat sotul ca pt copil e mai bine noaptea, ca sa doarma…Dar pt noi 2 a fost mai greu, intradevar…

        0
        • Băi, asta e o problemă a tuturor bărbaților. Fiindcă și ei sunt niște copii mari. (ok nu e ok să generalizăm, dar ne ajută.) Soțului meu trebuie să îi explic atunci când copilului îi e foame și el vrea să se joace, că prioritatea are copilul și îi explic consecințele unui copil flămând. Noroc că înțelege imediat. Cred că, până să ajungă să se prindă singur, o să fim pe la al cincelea copil :)))))))

          Deci, mișto treabă asta cu mersul la mare. Doar că na, de unde plecați? Că, din București, poți porni și pe ziulică :)))))))
          just teasing you :*

          1+
  14. Da, pai nu pe fb se pune asa ceva, ca postarile tale sunt publice si orice like, share sau comentariu la intra in feed ul intregii liste, and people know better 😁 foarte interesant ce scrii tu aici si ce pot discuta oamenii cu specialisti, mult succes!
    Cat despre sex conjugal, n-am prea multe de comentat, numai de facut 😝 noi n-am avut probleme, dar noi tratam cu mult umor si neseriozitate lucrurile, deci nu sunt chiar in masura sa dau sfaturi. Am pus capcane si becuri cu senzori si alte dracovenii prin casa ca sa nu ne prinda copilul, dupa cum spuneam, nu suntem foarte seriosi, dar cumva reusim sa ne descurcam

    3+
    • Capcane si becuri? Ce tare! :)) Ati fost foarte inventivi, ideile imi par a fi bune. 😀

      1+
      • 😃 da, reciclam din jucarii, are chestii gen tanc cu senzori si alarma, ninonino vine copilul jos, se aprinde becul pe hol, vine copilul, etc. Practic dupa zgomote si becuri stim pe unde se afla micul somnambul si cat timp avem sa ne recompunem 😁

        5+

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 207 queries in 0.910 s