Că frunzele vor îngălbeni la fel de frumos, că primăvara are să mai vie, că o să mâncăm multe găluște cu prune, zacuscă proaspătă și cozonac gros. Simt așa cum mă inspiră tot frigul ăsta care te păcălește că vine, ca prietena mea care mereu întârzie când ne întâlnim.

Știu că n-are noimă ce vă spun acuma, dar, poate aveați nevoie să o auziți de la un prieten bun. Unul care n-a fumat nici un fel de buruiană înainte. Se îndreaptă lucrurile, o să vină și ziua aceea. Când copiii vor fi mari și o să ne fie dor de bebelușeala lor, când noaptea va fi noapte și amorul amor, când dușurile vor fi nenumărate și neîntrerupte de șoapte ca ”mami, DESCHIDE, că mor!” Or să vină și dimineți mai odihnite, cafele băute șezând, o să vină și ziua când soțul va ști fără vorbe care-i cea mai mare nevoie a ta pe pământ.

N-am început să dorm mai mult și nici mai bine, doar să mănânc ce am mai apucat, dar simt așa un spirit cu multe bucurii și pahare pline. Habar n-am ce mi s-a-ntâmplat.

Hai, noroc, poate ajunge ceva și pe la tine. 😉