De ce nu mă pot despărți de el (p)

miruna ioani

Fiindcă știe prea multe despre mine. Fiindcă am trecut prin atâtea împreună. Fiindcă am investit bani și timp în această relație. Fiindcă am făcut cele mai cele proiecte amândoi. Fiindcă mă iartă atunci când greșesc, e mereu la vârful degetelor mele și mă rabdă chiar dacă uneori îi spun că mi-ar fi mai bine fără el. Doar știe că glumesc.

Eu sunt de modă veche și îmi dau seama că oricât de smart ar fi telefonul, tot laptop-ul e baza.

În curând se împlinesc 10 ani de când am blogul. De scris însă, scriu cu mult înainte de asta. Primul roman l-am început în clasa a 5-a, primele versuri le-am potrivit într-a șasea. (N-am talent deloc, Doamne ferește, cred că mai mult succes aș avea să mă apuc de cântat!) Când m-a lăsat mama să mă joc cu mașina ei de scris și m-am umplut de tuș negru din cap până-n picioare, am fost cea mai fericită. Însă, cu adevărat să scriu am început abia când am primit primul calculator portabil.

Lapi, cel mai bun prieten al omului

Eu niciodată nu m-am jucat pe calculator, doar am scris și am văzut filme. Despre scris v-am povestit de multe ori, în primul laptop aveam fișiere ascunse, cu nume de cod, unde-mi țineam texte sub acoperire, să nu mi le găsească bau-bau. De parcă-mi și căuta mie cineva prin laptop-ul personal, habar n-am de unde mi s-a tras această paranoia. Pe vremea aia mă iubea un băiat care-ar fi făcut orice să mă vadă fericită, inclusiv să nu-mi caute prin laptop.

De filme, ohooo, ce să zic. Știți că nu mai am televizor de ani de zile. Deci, practic, laptop-ul meu este și birou, și terapeut, și bancă, și cinematograf, și casetofon, și bibliotecă. Și prieten, uneori. Și confident, e singurul care-mi știe toate parolele din capul lui. Ce nu este laptop-ul meu? Bonă la copil. Sunt conștientă că va veni și ziua în care îi vom cumpăra telefon, laptop și cam toate lucrurile de care va avea nevoie. Căci tehnologia  face parte din viața noastră și a copiilor noștri. Totul e ca ei, copiii, să fie mai degrabă mari decât mici și să poată face pe un laptop lucruri constructive, nu să piardă vremea împușcând din enter. Să-și redacteze eseuri, să-și editeze poze, să monteze clipuri, să asculte Concert din muzică de Bach, să compună programul de salvare a planetei, chestii din astea realiste, pe care orice mamă și le dorește de la copilul ei. Plus că, are toate șansele să dezvolte o relație sănătoasă cu tehnologia, la cât de apropiată e mamă-sa de laptopul ei.

Dacă l-am și botezat, veți crede că sunt nebună? 🙂 În primul an când s-a întors din Anglia, Horațiu al meu mi-a făcut cadou un laptop mic. M-am bucurat ca un copil. Fiindcă eram studentă și săracă pe vremea aia (acum doar studentă nu mai sunt), dar aveam acest spirit artistic care ardea în mine și simțeam mereu pofta să scriu. Aveam tot felul de bilețele, mă enervam că le pierdeam, notam chestii pe caiete, mi-a găsit o profă niște însemnări care nu erau despre histologia glandei salivare, ci despre altă glandă, de pe altundeva și să zicem că nu tocmai s-a bucurat să-mi citească literalmente gândurile despre asta. Atunci, Horațiu al meu a zis așa: Femeie, acesta să-ți fie Lapi al tău. Să te însoțească până când reciclarea vă va despărți.

Lapi nu era nici mic, nici mare, nici greu, nici ușor, nici scump, nici ieftin. Deci nu eram în vreun pericol să mă fure cineva, să-mi stric spatele ori ochii. Pentru acasă, îmi luasem monitor mare și tastatură separat, pentru deplasare, Lapi era tot ce-mi doream. La scurt timp după asta, m-am angajat și la revistă, mi-am luat încă un job de redactor la un site medical, țineam zilnic și blog de blonde, deci Lapi a fost mâna mea dreaptă.

Cu tristețe vă anunțăm pe această cale că Lapi-original nu mai există, dar i-a luat locul un Lapi junior. Sunt mândră de el, e mai subțirel decât fratele mai mare, are tastele mai rafinate un pic. Și cântă într-un fel anume, e zgomotul ăla de taste importante, nu de ieftinăciune la care-i cade Escape-ul prima oară când l-ai aspirat.

Pentru că pe mine Lapi m-a ajutat în atâtea situații, îmi doresc să vă găsiți și voi prietenul de nădejde sau urmașul său (doar să nu vă faceți blog, că nu suport concurența :P) care să vă fie alături la bine și la greu, pe principiul ”Nicio casă fără laptop”. Eu nu mai țin minte de unde mi-am cumpărat laptopul junior, însă știu sigur că puteți să căutați la Altex, au oferte bune mereu și o gamă variată la laptop-urile Lenovo din care puteți alege, la prețuri avantajoase. Dacă nu mă credeți pe cuvânt, intrați să vedeți. De exemplu, mie mi-a făcut cu ochiul un laptop care se încarcă cu 40% mai repede decât cele obișnuite (oricine vrea să câștige timp în secolul vitezei, nu?). Și are un nume haios: Yoga 510 🙂 Puteți să îl vedeți aici,ca să înțelegeți de ce l-au botezat așa. Plus că ”Lapi” era luat 😉

V-ați prins de ce nu m-aș putea despărți de el. Doar sângele apă nu se face. Nu știu voi ce simțiți pentru dinastia laptop-ului vostru, doar eu am o relație specială cu al meu?

miruna ioani

Articolul anterior

Ploaia curcubeu, o poveste de Andreea Iatagan

Articolul următor

Tații se distrează în timp ce mamele fac treabă prin casă

25 Comentarii

  1. mihaela

    Glanda, ganduri, poti sa dai mai multe detalii? :))))) Si da, Altexul este ok.

    0

  2. :))) eu nu ma mai pot implica in nici o relatie, inca sufar dupa unul care mi-a fost furat acum 3 ani. Acum sunt intr-o relatie rebound din asta :))

    3+

  3. Nu mai leg nicio relatie, ca eu clar emit unde care strica toate gadgeturile. Telefoanele le scap in WC sau le magnetizez de nu se mai incarca/se descarca f repede, la laptopuri ma lasa bateria dupa 2 luni si trebuie sa stau numai in priza. Cred ca sunt ceva vrajitoare magnetica 🙂

    1+

  4. cristina

    Si eu as alege un laptop Lenovo. Iar Altex sper ca a imbunatatit si calitatea serviciilor si a produselor…

    0

  5. Pe Yogy il am eu, v-ati prins voi, este Yoga despre care vorbim aici, doar l-am botezat eu 🙂
    Eu ii dau o nota buna, desi inca sufar dupa unul mare si greu si fara ecram tactil :)) asa sunt eu, mai baba, dar si Yogi m-a cucerit, mai ales ca a fost cadou.

    3+

  6. Onu Laura

    Eu chiar am o relatie de lunga durata cu laptopul meu. Desi nu m-am gandit niciodata sa il botez cred ca cel mai bine i s-ar potrivi Nemuritorul, pentru ca tocmai ce va implini 10 ani in primavara urmatoare. Desi, de aproape un an ‘bebeluseala’ nu imi mai permite sa il folosesc, la timpul lui a fost de un real ajutor si l-am folosit intens, in multe proiecte. Acum, insa, cred ca a inceput sa simta si el ca drumurile o sa ni se desparta in curand. Este din ce in ce mai putin cooperant, poate si din cauza ca il folosesc foarte rar. Oricum, de luat in calcul reducerile de la Altex…numai sa nu afle Nemuritorul nu de alta dar data viitoare o sa refuze sa se mai deschida chiar si pentru a salva datele din el.

    1+

  7. Si al meu laptop de ani de zile a murit din cauza unei cafele care a cazut peste el. Nu stiam cat de mult imi iubesc laptop pana cand nu l-am mai avut. Din fericire, am primit si eu altul, mai mare si mai frumos, dar la fel de usor, asa ca sunt fericita intr-o noua relatie. 🙂
    Uneori e bine sa incepi relatii noi

    3+

    • Da, uneori nu îți dai seama decât după ce le-ai început 😛 Nu am uitat de mailul către tine. Dar e 1:47 și încă nu am terminat treaba.

      0

  8. Despartirea mea de laptopul meu s-a intamplat acum 4 zile cand reprezentantii blocului nostru s-au hotarat sa dea drumul apei in calorifere ca sa ne incalzim. Nu c-ar avea ei vreo vina pentru asta, dar se intampla ca apartamentul in care stam in chirie sa aiba o problema la caloriferul din dormitor si, whooops!, l-am gasit cu apa tasnind din el ca dintr-o fantana arteziana (si nici macar nu exagerez!). Laptopul meu statea frumusel langa pat pe jos dupa ce cu o seara inainte urmarisem un film (nu e ca si cum ma culc in fiecare seara cu gandul sa nu las laptopul sub pat ca poate mi se inunda apartamentul :)))

    Norocul lui e ca era cam vechiut, mare si greu si oricum ma gandeam sa-l schimb, dar de mers mergea foarte bine. Acum sta frumos la uscat inca pana maine-poimaine si incercam o resuscitare, sa vedem daca avem noroc.

    0

    • Auleu, măcar sper să poți recupera datele de pe el! Sau măcar să fi avut un back up ceva. Dacă nu, știi ce? E semn bun de un început fresh! Știi tu 😉

      3+

      • Sa stii ca asa m-am gandit si eu! :)) Legat de datele de pe el – nu stiu, sa vedem cand facem puzzle-ul. Partea buna e ca nu cred ca aveam prea multe informații acolo ne-backed up

        0

  9. Anteriorul m-a tinut peste 7 ani si acum zace in dulap. Acum am unu de 2 ani si il impartim fratzeste toti 3 in casa, si va mai tine ceva ani.
    Dupa cum remarcati, sunt adepta relatiilor de lunga durata.

    0

  10. Doar ce mi-am luat si eu Lapi. Tare mandra sunt avand in vedere ca l-am luat cu banii din blog😅

    0

  11. Nuuu, nu, nu, Miruna, nu chemam un salvator de laptopuri, altfel cand imi mai cumpar si eu unul nou? Lasa ca toate se intampla cu un motiv, ce nu merge nu trebuie fortat :))

    0

  12. Pentru mine Lapi și-a găsit și o nouă funcție, cea de babysitter!!! Așa am și eu privilegiu de a face un duș fără copil :))). Dar în același timp știu că-s exigentă tare cu Lapi. Cum nu mai ține pasul îl schimb cu unul mai sprinten :D. Unde mai pui că nu-i perfect. N-are taste care luminează în întuneric 😉

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 247 queries in 0.348 s