Tu ai două șanse în viață: fie slăbești vreo 10 kilograme, fie te faci savant, mi-a spus tata cu sinceritate, din capul mesei din bucătărie. N-am luat-o ca pe un compliment, ci ca pe un pumn la ficat. Am trăit mult timp cu convingerea că pur și simplu n-o să mai slăbesc niciodată. Și că, dacă tot sunt o grasă inteligentă cum mă vede el, ce rost are să fiu o grasă nefericită. Adică, oricum încântată nu prea eram. 120 de prăjituri am mâncat o dată, în vreo 2 zile de Paști. I-a căzut fața bunicii mele când și-a dat seama în a treia zi că nu mai avem nici urme prin frigider. Apoi m-am întâlnit cu un unchi pe stradă și omul nu m-a recunoscut. Aveam 64 de kilograme.
