Când ne vorbim de rău un coleg, toată industria are de suferit

bârfă coleg

Plombele-plăcintă. Știți ce sunt alea? Niște obturații atât de frumoase, încât zici că le-a pus bunică-mea fără ochelari. Sau un dentist -fie cu ochii închiși, fie cu două mâini stângi. Oricum ai da-o, îți vine să-ți smulgi părul din cap și te întrebi cine i-o fi dat drept de liberă practică acelui dobitoc.

Asta gândești tu, cel de pe urmă dentist, care doar își dă cu părerea despre munca anterioară a unui coleg. După care, după această examinare specializată a statusului din gură, te apuci tu, deșteptul pământului, să salvezi viața, situația și ce o mai fi de salvat prin cartier. Și începi să înțelegi: că pacientul nu deschide gura nici cât să intre o rază de lumină, că nu stă 2 secunde locului pe scaun, că curge salivă mai ceva ca apa la robinet. Și, iată, doar 3 factori absolut întâmplători care joacă hora cu kharma who is a bitch. De începi să crezi că te-au ajuns păcatele fiindcă ai gândit rău la adresa altui dentist.

Din cauza asta niciodată, dar niciodată nu i-am vorbit unui pacient despre fostul său dentist decât de bine. Și, credeți-mă, am dat peste niște opere de artă inexplicabilă în guri la pacienți, dar mi-a tăcut fleanca.

Din respect față de acel pacient care la un moment dat a avut încredere când și-a ales fostul dentist, din respect pentru mine și pentru profesia noastră.

Nu cred că există vreun dentist care se trezește dimineața și își spune: astăzi o să fac o treabă de căcat!

Vedeți, în Anglia, unde am profesat, era o regulă foarte strictă referitoare la pârât. Erai obligat să raportezi orice neregulă sesizezi că face alt coleg. Să o raportezi la colegiul medicilor dentiști. Dacă se întâmpla ceva și era dovedit că ai știut și ai tăcut, erai la fel de vinovat ca ăla vinovat. Însă, pe de altă parte, se știa că oricine pârăște pe cineva este, la rândul său, investigat de colegiu. Dincolo de povești, știu caz concret de dentistă ultra-justițiară, care a făcut raport unei colege (era atât de înverșunată, încât a povestit tuturor), doar că a ajuns ea să și-o ia mai rău în freză decât pârâta, ca să zic așa.

De asta, e bine ca fiecare să-și vadă de treaba lui. Și ca înainte de orice comunicare să ne întrebăm: de ce vreau să spun asta? cui i-ar folosi și la ce?

Adevărații domni nu te crucifică în public

Nu spunem lucruri doar de dragul de a fi auziți și nici doar de dragul de a arăta cu degetul. Poate mulți vor face gașcă cu noi și vor călca în picioare elevul încolțit din curtea școlii, oamenii fac asta dintr-un spirit de turmă cumplit. Dar ceilalți vor înțelege că doar cei slabi aduc critici gratuite și doar ca să pară măcar pentru o clipă mai buni în comparație cu cei pe care îi batjocoresc.

Adevărații prieteni te critică în privat

Doar că oamenii nu prea mai au simțul penibilului și rar mai fac diferența între virtual și real. De curând am fost la un eveniment destul de sport, unde nu fusese specificat în invitație nici un dresscode. Era o aniversare importantă a unei mari companii. Una dintre persoanele prezente a venit îmbrăcată frumos, pe tocuri (cum te-ai duce la o ocazie de acest fel). La care, chiar una dinte gazde îi spune, de față cu toți: Ți-ai găsit și tu cu ce să te încalți!

De ce a vrut să spună asta? Cui i-a folosit și de ce.

Altă dată, o cunoștință care mă spurcase sănătos așa, în online – vine la mine să mă pupe în… offline.

De curând, telefonul de după un email foarte acid a fost numai lapte și miere, de ziceai că toată lumea suferă de personalitate dublă.

Aceste inconsistențe când ne mutăm dintr-un loc în altul, din online în offline, când avem niște principii și imediat nu le mai avem, deși noi suntem tot noi, dăunează grav imaginii de ansamblu a industriei din care facem parte. Fie că e a medicilor care s-ar mânca între ei, fie că e a bloggerilor care nu mai au loc pe internet sau pur și simplu a oamenilor care se înghesuie sub soare.

Atunci când vrei să oferi un feedback corectiv (citiți la Cristina Oțel ce înseamnă asta), îl oferi între patru ochi. Atunci când vrei să fii doar răutăcios și să te dai mare, îți iei portavoce și semnalizezi cât poți de tare.

foto via Shutterstock, bârfă

Articolul anterior

Cum am rezolvat criza copilului în magazin

Articolul următor

Ce sunt în stare să fac pentru copilul meu

20 Comentarii

  1. Diana Preda

    Well, sunt de acord cu feedbackul în privat…înainte de orice alte măsuri. Am mai întâlnit la medici această rezervă de a critica deschis sau reclama un coleg. Oricata politețe și bun simț sunt acolo, nu mă pot împiedica să cred că lipsa de inactiune din partea colegilor a adus la propășirea unor monstruozități ca Burnei.

    1+

    • Diana, acolo e vorba de altceva. Mie mi-a fost foarte greu să obțin un interviu de la un ginecolog pentru articolul cu celule stem, dacă ai ști câți m-au refuzat înainte să găsesc un curajos. De teama acestor profesori mari, care vor să îi crească în umbra lor pe tinerii medici. Deși asta o înțeleg până la un punct. Burnei e muuult după acel punct.

      1+

  2. Andreea-Carmen Radu

    Știu la ce te referi…și ai dreptate. Dar unii din stilul ăsta agresiv se hrănesc și din păcate nu cred că se vor schimba. Oricum articolul tău este delicat scris ca să mă exprim așa…😉

    0

  3. Diplomatia n-o are oricine. Stii ce-i mai rau de atat? Sa-ti faci de ras partenerul de fata cu prietenii. Si asta am vazut-o eu de N ori, crede-ma. El face o greseala gramaticala, un dezacord sau nu pronunta corect un cuvant, iar ea incepe sa rada de el de fata cu toti si-i atrage atentia in public asupra faptului ca nu se spune asa. Stii cum e? Iti vine sa intri tu in pamant de rusinea rusinii lui!

    1+

    • Asta e o formă de abuz în cuplu, e tot o formă de bullying, ne-a zis nouă Gaspar la o conferință și Gaspar are întotdeauna dreptate. Știu și eu, sunt groaznice aceste cupluri.

      3+

  4. Larisa

    De aceea in unele meserii exista principiul confraternitatii. In avocatura, mai ales, atunci cand iti vine un client de la un alt avocat, esti obligat sa il suni pe avocatul respectiv si sa il intrebi daca a incheiat raporturile juridice cu acel client sau daca il mai reprezinta.
    Si asa cum ai aratat si tu mai sus, cand iti vine un client cu aparari facute gresit la instanta de fond, niciodata nu trebuie sa ii spui ca avocatul precedent a gresit sau a nu a tratat cu seriozitate cauza. Partea proasta la acest aspect este ca repari foarte greu ceea ce s-a gresit deja, iar clientul tot pe tine da vina.

    2+

  5. Cris

    Sau cand o colega/prietena iti spune de fata cu alti colegi, asa din senin, ca esti grasa :))) azi ma amuz, ieri nu mi-a picat bine. “Auzi, dar tu mai ai de gand sa te ingrasi mult?” Mentionez ca nu m-am ingrasat, ci mai am 8 kg dupa nasterea de acum 5 luni.. nah sunt nesimtita ce sa zic. Si ma aranjasem si eu de dim ca au dormit cei doi mici mai mult, aveam si o rochita noua, ce-mi vine bine zic eu :)))) se pare ca nu suficient de bine.

    2+

    • Vaaaaaaai, dă-ne adresa, o aranjăm noi! Mor de nervi pe idioatele astea care se trezesc vorbind! Răspunde-i că tu o să slăbești, dar ea de prostie nu mai scapă.

      6+

  6. Cris

    ai zis bine! ignore de la mine, m-am lasat afectata pe moment, dar zau ca nu merita.

    1+

  7. Cristina

    Cum a zis si primul comentator: cum tragi linia intre o lucrare proastă si malpraxis? Cum se poate apăra pacientul daca nu poate primi un feedback realist de la un alt profesionist?

    2+

    • E o diferență între a oferi feedback realist și a critica/ bârfi un coleg. Eu cred că treaba unui medic nu este să își dea cu părerea despre tratamentele făcute înaintea lui, ci de a oferi opțiuni de tratament pentru situația curentă. Problema când judeci un caz doar după ceea ce vezi într-un anumit moment este că nu știi toate datele problemei, nu știi de ce s-a prezentat pacientul, ce dorințe a avut, care a fost starea lui de sănătate atunci, ce contraindicații prezenta. Practic, nu îți poți face o părere obiectivă cunoscând doar o mică parte din adevăr. Și atunci e mai bine să îți ții gura. O plombă-plăcintă poate sta la fel de mult timp ca una perfect modelată. Că nu e la fel de frumoasă? Who the fuck cares. Că nu e la fel de funcțională? Cu siguranță. Merită să mai șlefuiești o dată dintele doar ca să fie frumos? Dacă ar fi dintele meu, aș putea trăi cu asta.

      Uite, eu am avut pacientă, care nu a fost deloc mulțumită de niște fațete pe care i le făcuse un alt coleg. A venit la mine și s-a plâns foarte tare. Și fiindcă o cunoșteam pe fosta ei dentistă, am întrebat-o ce s-a întâmplat. Iar povestea era în felul următor: Pacienta avea niște dinți foarte urâți în față. I-a făcut fațete, doar că după ce i-a șlefuit, până au venit fațetele definitive, i-a pus unele provizorii, făcute în cabinet, dintr-un compozit standard, foarte alb, de te dor ochii, același pentru toată lumea. Ei, dar ei i-au plăcut la nebunie! Cele provizorii, zic. Când au venit cele permanente, care erau într-o culoare potrivită cu restul dinților ei, surpriză, nu i-au plăcut deloc. Oricât i-a explicat că nu o poate lăsa cu gume orbit în gură, tot nu a fost mulțumită. Din punct de vedere al pacientei, ea voia gume orbit și fosta dentistă era o păcătoasă. Din punctul fostei dentiste de vedere, fațetele permanente erau minunate, the perfect match. Cine eram eu să-mi dau cu părerea despre munca acelei colege fără să știu întreaga poveste? Ca să nu mai zic de situațiile mai complicate, care implica motive medicale etc.

      Orice neplăcere sau suspiciune de malpraxis trebuie analizată de cineva cu acces la toată informația și al ambele fețe ale poveștii.

      5+

  8. mihaela

    Singura exceptie este in cazul “meseriasilor”. Nu exista electrician, zugrav, mecanic care sa nu zica: cine ti-a facut d’omne asta? Daca veneai la mine…

    2+

  9. cismaru

    hai sa intoarcem piramida acum. cand un om de industrie o da de gard masiv, facand industria de ras, e cazul ca restul sa ia atitudine sau mergem pe burta, ca nu se stie niciodata?

    3+

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 177 queries in 0.318 s