Viața ca o cură de slăbire

cură de slăbire

Tu ai două șanse în viață: fie slăbești vreo 10 kilograme, fie te faci savant, mi-a spus tata cu sinceritate, din capul mesei din bucătărie. N-am luat-o ca pe un compliment, ci ca pe un pumn la ficat. Am trăit mult timp cu convingerea că pur și simplu n-o să mai slăbesc niciodată. Și că, dacă tot sunt o grasă inteligentă cum mă vede el, ce rost are să fiu o grasă nefericită. Adică, oricum încântată nu prea eram. 120 de prăjituri am mâncat o dată, în vreo 2 zile de Paști. I-a căzut fața bunicii mele când și-a dat seama în a treia zi că nu mai avem nici urme prin frigider. Apoi m-am întâlnit cu un unchi pe stradă și omul nu m-a recunoscut. Aveam 64 de kilograme.

Nu port niciodată maieu cu bretele. Și nici la piscină nu merg. Rochia mea de mireasă a avut mâneci trei sferturi, fiindcă nu aveam brațe cu statut. Am și acum în dulap două seturi de haine. Unul pentru 5 kilograme în plus, altul pentru 5 kilograme în minus.. Tricouri fără mâneci căzute, cu croieli precise, aproape scrobite un pic. Bluze care să sculpteze și să ascundă, care să avantajeze șuncile dospite la cald. Niciodată nu mi-am cumpărat chestii mulate. Nu înțeleg de ce ele există în magazine, nu e ca și când lumea e plină de fotomodele subnutrite. Aș scoate supraelasticul în afara legii, e un material menit să te frustreze din start. Știu deja când o văd pe umeraș, dacă o haină o să-mi vină acceptabil, dacă îmi crapă pe burtă ori îmi face obraji.

Toată viața mea a fost o cură de slăbire, noroc că s-a terminat înainte să mor.  Dac-aș socoti câte kilograme am pierdut în total, cred că acum aș cântări vreo minus 50.

Țin minte evenimente în funcție de ce dietă făceam ca pe niște asocieri ”sănătoase” cum e carnea lângă cartofi. Când am fost cu iubitul meu la Londra, tocmai terminasem un regim disociat. La balul bobocilor mâncam doar iaurt și orez. La prima vizită în Statele Unite, am intrat într-o criză de hipoglicemie de care nu știe nimeni nici acum. M-am tratat cu capul în găleata de înghețată; a fost prima chestie dulce pe care am găsit-o cu ochii închiși. Într-un concediu cu părinții la mare, am hotărât că mie nu-mi plac micii, fiindcă mâncam doar salate fără ulei. Și era o scuză bună de servit lumii care-și lingea muștarul de pe bot. Sau când am decis că nu îmi plac bananele și strugurii, după ce-am citit într-o carte că sunt fructele care îngrașă cel mai mult.

În atâția ani și atâtea cărți despre calorii citite și băgate la maț, am învățat foarte bine să mă cunosc. Știu să aproximez destul de precis cam cât rezist într-o cură de slăbire, cât pot da jos în cel mai scurt timp. Știu și ce urmează în partea de după, cum o să mă simt și cum o să mă-mbrac. Ce gust va avea prima ciocolată și cât de rău îmi va părea apoi. Cam cât de puțin o să-mi pese de TOT într-o clipă și cam ce scuze jalnice o să invoc. Miruna, doar nu ești o superficială. Lasă prostiile și bucură-te de viață. Cine te place te place așa cum ești este o minciună care ține de cald doar pe moment.


Acesta este un fragment din textul meu publicat în cartea ”Cum e să fii fată”, o antologie, pe care o lansăm în seara asta, la Cărturești Verona, de la ora 19.  Meli Melo oferă primelor 25 de  cumpărătoare/cumpărători ai cărților câte o surpriză, un accesoriu. Dar eu sper să nu veniți pentru cadouri. :)) Ci pentru autoare? M-am bucurat să văd că ați ghicit care e titlul poveștii mele, care se continuă cu un text mult prea personal. Poate o să vă surprindă, poate o să vă dezguste, habar nu am. Tot ce pot să vă spun: e cu happy end. Doar a ieșit o carte și-o viață din povestea asta! 😉

Cartea poate fi comandată aici. Deocamdată știu sigur că timp de câteva săptămâni nu va fi disponibilă cu reduceri pe site-uri ca elefant sau emag.

foto via Shutterstock, pisică la cură de slăbire

 

Articolul anterior

Ce șanse au medicii români plecați în străinătate dacă vor să se întoarcă în România?

Articolul următor

Primul dentist nominalizat la personalitatea online a anului, la Webstock

36 Comentarii

  1. Cris

    Mai dar tu glumesti?! eu de cand stiu (te citesc), si sunt ani buni de atunci, zau daca te stiu grasa. Si te-am si zarit de mult mult in metrou si te-am recunoscut, dar nu am avut curaj sa te salut (eram si eu tinerica si fara multa incredere in mine), sunt cred ca mai bine de 8 ani de atunci.
    PS: eu o sa cumpar cartea la sfarsit de luna cand vin in tara 🙂 Success tuturor la lansare!

    2+

  2. Mult succes la lansare si imi pare rau ca nu pot veni!!! Cine a ghicit frate, ca tu ai scris textul acesta? Dupa titlu mi-a trecut prin minte ca ar fi al tau, dar nici eu nu te stiu niciodata altfel decat subtire-subtirica, nu m-am gandit ca poate fi despre tine. Ce e mintea si sufletele oamenilor, nici nu poti sa iti imaginezi. Chiar si cand ii citesti niste ani buni!

    0

  3. Tu ai fost si grasa? Pff, ce greu mi-e sa te cred, in toate pozele esti subtirica, as putea sa jur ca nu stii ce-s alea kilograme in plus! Si eu de cand tot zic sa-mi gasesc din nou motivatia pentru a putea slabi vreo 4-5 kilograme, dar e greu cand ai struguri pe masa in fiecare zi, si pepene. Nu pot sa ma plang ca-s grasa, dar cred ca mi-ar sta mai bine cu vreo cateva kile’ in minus.

    Felicitari pentru carte, habar nu aveam ce pui la cale! 😀 Ma bucur sincer pentru toate realizarile tale. Succes la lansare!

    0

  4. diana lupu

    What, ai fost grasa? ! 64 kg nu înseamnă mult. Raportat la o înălțime de 150 cm e posibil sa fie. Depinde mult de conformația și înălțimea fiecăruia. .. eu am 63 kg la 169 cm. Și nu sunt grasa, nici slaba, sunt normala.

    3+

  5. Steluta Burcea

    Congrats Miruna!

    Conteaza pe mine! Ne vedem diseara la lansare! Poate reusim sa ne salutam si personal 😀 ca sa te felicit cum trebuie 😉 si sa-mi dai semnatura pe carte, altfel cum?!

    Side note: in copilarie, am avut cativa ani cand am fost plinuta si toate rudele imi ziceau `Tu esti frumoasa, dar ai burtica asta! :(` Intre timp, am crescut inalta si s-au asezat mai bine kilogramele. Dar si eu am tinut diete (mancam doar un fel de mancare la masa), mergeam la sala zilnic pana cand nu mi-a mai pasat asa tare. Si atunci s-a produs minunea, am inceput sa mananc normal, in adolescenta am crescut in inaltime mult (acum am 1.72) si aia a fost. Tot ma mai chinuie cate o urma de burtica cateodata, insa incerc sa nu-i dau multa atentie. Nu toata lumea are abdomenul plat 🙂

    0

    • Steluta, cred ca e povestea vietii multor fete, desi as vrea sa fie doar a mea. Imi amintesc cand mi-a zis o matusa care nu ma mai vazuse de mult timp ca, vai, ce m-am ingrasat. Iar eu i-am raspuns ca, vai, ea cat a imbatranit. Avantajul e ca eu pot slabi si 10kg, dar ea nu poate da timpul inapoi 😂😂😂

      5+

  6. Abia astept sa te vad diseara la lansare! M-ai facut curioasa in legatura cu ce ai scris. M-ai empotionat cu acest fragment…
    Din pacate, mai toti oamenii pe care ii stiu s-au chinuit sau inca se chinuiesc sa adapteze imaginea proprie cu ceea ce vor / gandesc ceilalti. Si eu am trecut prin aceleasi furci caudine.
    Poate de–asta suntem generatia (prea) preoocupata cu emotiile copiilor nostri, ne gandim ca ei merita o sansa sa se simta acceptati si iubiti dintotdeauna, chiar daca noi nu am avut asta, nu?
    Am scris si eu un text despre lupta cu imaginea de sine, click pe link.

    1+

  7. Hai mai, serios? Chiar nu mi te imaginez grasa, dar parca ai descris povestea vietii mele :-).
    Mi-ar placea sa ajung, sa vad cum se alinieaza astrele.
    Mult succes!

    1+

  8. Anca

    Gata !!! M-ai convins pe loc sa apas butonul •cumpara•. Mult succes!!

    0

  9. Mult succes la lansare si imi pare rau ca nu pot fi acolo!!

    (am aceeasi inaltime ca tine, si 64 de kile la varsta noastra e normoponderal dar la mintea de 20 de ani eram la 48 de kile si tot nu ma vedeam suficient de slaba. De, blonda… )

    1+

  10. Mult succes diseara! Imi pare rau ca nu pot fi acolo, dar ma gandesc la tine, cea mai faina blonda 🙂

    1+

  11. Diana

    M-am deprimat maxim :). Acum trebuie sa cumpar cartea sa vad finalul fericit.
    Eu am 1,65 si am avut 63 kg cam toata perioada de la 18 la 30 de ani. Cu o pauza de 2-3 ani in care am avut 56-58 kg. Pot sa spun cu mana pe inima ca la 56 m-am simtit cea mai frumoasa din lume :)). Imaginea si perceptia ta despre tine iti afecteaza toata viata, increderea in sine, tot.
    Acum am din nou 63 kg, nu sunt neaparat mandra sau multumita de asta, dar nici nu ma mai supara asa tare. Intre timp am reusit sa invat sa apreciez diferite caracteristici ale corpului meu. Au devenit mai importante sanatatea si parerea mea si nu a celor din jur.
    Acum incerc sa revin la stilul de viata mai sanatos ca sa ajung inapoi sub 60, dar asta pentru mine si pentru ca asa as fi eu mai multumita. 🙂

    1+

    • Dar nu e vorba de kilograme! Nici de osatură, nici de înălțime. Fiindcă nu e vorba de cifre. Nici de cântare, nici de tabele. E o prostie să ne comparăm între noi, ideea e să ne comparăm noi cu noi. Eu cu cea care am fost acum 2 luni, acum 2 ani, înainte de copil, în liceu. Rezultatele corecte nu există decât în capul nostru. E cu final fericit, ai să vezi.

      1+

      • Diana

        Ce este amuzant e ca eu intodeauna m-am comparat numai cu mine insumi, mai putin cand vine vorba de aspect. :)) Intre timp cred ca am invatat multe.
        Am tot zis in ultima vreme ca varsta de 30 de ani este cea mai frumoasa pentru mine si cred ca si asta este un motiv, faptul ca am invatat sa imi placa de mine.

        0

  12. Larisa

    Eu in adolescenta eram foarte slaba. Si imi doaream enorm sa ma ingras. Mancam oricat voiam, la ce ora voiam si nu se prindea nimic de mine. Pana si hainele stateau ca pe gard. Insa, pe principiul “ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa se indeplineasca”, odata cu facultatea au venit si kilogramele in plus. La 1,71 aveam 65 de kg. Mi s-a parut foarte greu sa ma abtin de la mancare, de la bauturi carbogazoase si mai ales de la dulciuri, pentru ca eram invatata sa mananc oricat, oricum, ca nu se pune. A fost o perioada grea, dar am reusit sa o depasesc.
    A propos, nefiind in Bucuresti nu o sa ajung la lansarea cartii, dar o cumpar cu drag chiar acum.

    2+

    • Draga mea fostă slăbănoagă, îți mulțumesc 🙂 chiar pot fi kilogramele una dintre cele mai aprige lupte indiferent de care parte ne aflăm.

      1+

  13. Andreea-Carmen Radu

    Nici atunci când te-am cunoscut eu nu erai grasă…îmi aduc aminte doar că erai blondă, vorbeai molcom( ca acum) și îți sclipeau dinții :). Mult succes astăzi, aș vrea să vin măcar să te îmbrățișez dar nu știu dacă reușesc…

    0

  14. Abia astept sa ajung la Verona! Sa va ascult, sa va felicit!!!! Sunteti o inspiratie, toate!!!

    0

  15. Mi-am luat si eu cartea. Chiar atunci seara. Pe ultima de la Carturesti, de fapt. 🙂 Dar nu m-am mai intors pentru semnatura. Poate va prind cu alta ocazie…

    Am emotii sa o incep, nu stiu de ce. Poate de aceea ca ati zis voi ca ati pus multa emotie in ea…Parca urmeaza sa aflu niste secrete 🙂

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 193 queries in 0.398 s