Merele și perele îmbătrânesc cel mai repede probabil. Deși nici cu bananele nu mi-e rușine. Din momentul în care se pupă cu aerul și până la a treia îmbucătură, deja devin maronii. Științific îi zice oxidare. Cam ce pățesc și oamenii în timp, doar că nu numai pe dinafară ca fructul din farfurie. De asta suntem disperați după antioxidanți: ne testăm nivelul din sânge, vrem să îi bem, să-i mâncăm, să-i ungem pe pâine. Și fugim de orice înseamnă oxidare: raze de soare, alimente îmbătrânite, stres.
Eram deja intrată în sală să dau examenul de admitere la facultate, ăla pentru care am plâns cât de greu mi-a fost să învăț (sistemul nervos, cele mai grele 50 de pagini din toată carierea mea, din fericire), când m-au ridicat și m-au dat afară elegant. Îmi uitasem buletinul acasă, aveam doar o copie xerox asupra mea și era să pierd totul din cauza asta. Totul se petrecea în Cluj, buletinul rămăsese în Sibiu. S-au întors ai mei val-vârtej cu mașina la Sibiu după buletinul buclucaș, eu mi-am luat examenul, nimeni nu s-a supărat pe mine, nimeni nu m-a certat.
La noi, în Ardeal, se spune ”Paști fericite”, io nu am pomenit de Paște fericit decât în glumele colegilor la grădiniță.
Acum o săptămână, m-am culcat la 6 dimineața, după ce toată noaptea am stat să editez un clip. Aveam deadline pentru o campanie și nu voiam să întârziem din cauza mea. Apoi m-am trezit la 8, fiindcă pe Broscuț nu îl interesează ce scriu blondele pe blog. Am fost chiaună vreo două zile, deși marți m-am dus la cosmetică, speram să îmi mai treacă din cearcăne și piele uscată, poate vă povestesc separat. Miercuri a fost mama la mine și, ca să profit de ea, mi-am pus întâlniri de la 10 dimineața până la 10 seara, nu exagerez. Am ajuns acasă praf de oboseală, cu mult lapte-n țîțe și un dor nebun de băiatul meu.
Mă tot străduiesc să îmi amintesc din alți ani, de când eram mică sau de când eram mai puțin mică despre cum era de Paști, că vreau să fie și acuma. Cred că viața în străinătate m-a stricat de tot, zici că sunt defectă la capitolul simțire.
Astăzi e duminică, așa că am invitat-o pe Bogdana Dobre să ne povestească despre viața lor cu trei copii și trei căței în familie. Copiii sunt de mai demult, cățeii sunt de mai curând. Eram curioasă cum se descurcă, mie mi se pare complicat și să hrănești o singură gură de Broscuț de 14 luni, eram super curioasă cum face ea cu atât de multe :)
