Avem nevoie de oameni care să nu se supere pe noi

Eram deja intrată în sală să dau examenul de admitere la facultate, ăla pentru care am plâns cât de greu mi-a fost să învăț (sistemul nervos, cele mai grele 50 de pagini din toată carierea mea, din fericire), când m-au ridicat și m-au dat afară elegant. Îmi uitasem buletinul acasă, aveam doar o copie xerox asupra mea și era să pierd totul din cauza asta. Totul se petrecea în Cluj, buletinul rămăsese în Sibiu. S-au întors ai mei val-vârtej cu mașina la Sibiu după buletinul buclucaș, eu mi-am luat examenul, nimeni nu s-a supărat pe mine, nimeni nu m-a certat.

Alta, tot din studenție. M-a dus mama cu mașina la Cluj, să nu-mi amorțească piciorușele prin autocare cu restul muritorilor de rând. În fața căminului din dotare, bag mâna-n buzunar și-mi dau seama că-s o deșteaptă pe cinste. Îmi uitasem cheile din nou, la Sibiu! Și culmea era că nu aveam nici o colegă de cameră acolo, a trebuit să umblu după ele prin Cluj. Din nou, nimeni nu s-a supărat pe mine, doar ne-am enervat la unison. Deja devenea o tradiție.

Zilele trecute. Cade copilul din pat. Cu mine lângă el, nu știu cum s-a întâmplat. Îl văd cu ochii mei cum pupă parchetul din creștet și se aude un poc fix ca atunci când se sparge un ou. Îl adun de pe jos în urlete, când îl iau în brațe, îi curge sânge din nas. Mă tai ca maioneza, liniștesc copilul și sun bărbatul, care-i neurochirurg. Pregătește RMN-ul și ghilotina, îmi vine să mă ucid, pe cuvânt! La care el mi-a explicat cu calm de la depărtare că probabil a căzut în nas și s-a lovit și asta pățește omul când cade în nas și se lovește: îi curge sânge. Nu era mult sânge, de fapt, era un strop. Însa panica mea era cât un ocean de mare. Iar el m-a iubit în momentul în care eu îi scăpasem copilul în cap; nu vreau să știu ce aș fi zis eu dacă ar fi fost invers.

Și mai am multe exemple din astea supranaturale cu oameni care nu s-au supărat. Când nu am răspuns la un telefon a suta oară, nu din rea voință, ci fiindcă pur și simplu tehnologia m-a sabotat. Ori când n-am ajuns la o întâlnire, deși am promis că mă prezint. Că n-am deschis ușa unei vizite, deși mă cam așteptam să o primesc. Că n-am dat un telefon, vezi că-s în oraș la tine, deși mi-ar fi făcut plăcere să ne vedem.

Uneori, am senzația că trăiesc viața pe credit. Din bunăvoința celor din jur. Și fiindcă iubirea necondiționată nu e obligatorie ca ratele la bancă, mă străduiesc să o manifest pentru alții oricât de des mă pricep. Nu e ușor să reacționezi cu seninătate atunci când altul greșește ca un prost. Însă cu fiecare exercițiu din ăsta de bunătate, cred că ne creștem potențialul de înțelepți. Și relațiile interumane.

Respecți și admiri infinit pe cel care te iartă și te ridică atunci când ești jos.

Ia să încercați data viitoare. Să nu vă mai supărați așa, deși ați putea pe bună dreptate.

foto via Shutterstock, iubire necondiționată

Articolul anterior

Paști sau Paște? Să clarificăm odată pentru totdeauna!

Articolul următor

Cum putem păstra mai mult calitățile fructelor? Un experiment la mine în bucătărie (p)

25 Comentarii

  1. Mihaela

    O, da. Ai mare dreptate. Nici eu nu am zis nimic cand sotul a scapat copilul din brate incercand sa salveze un caine de plus, nici el cand nu am securizat patul suficient si a cazut din el. Simt ca innebunesc pana va invata sa mearga si sa se dea jos din pat.

    1+
    • Mihaela, invata-l tu sa se dea jos. Eu l-am invatat pe Tudor cand avea vreo 8 luni, inca nici nu mergea bine de-a busilea. L-am invatat tocmai ca sa nu cada din pat. Atunci cand a cazut a fost vina mea, ca l-am pus pe plapuma si el nu si-a dat seama ca se termina patul.

      2+
    • Si pe urma…alearga si da cu capul de coltul mesei ori de tocul usii. Nu se mai termina!

      0
  2. bunica cu bundita

    Asta da exercitiu de practicat!Imi place cum suna dar nu reusesc de fiecare data!Uneori nici nu imi aduc aminte ca exista!Sare supararea din mine fara sa o mai pot opri.Inca o intrebare ? Cati oameni aveti in viata voastra pe care nu va puteti supara?????

    7+
  3. Cris

    Mor incet pe dinauntru de fiecare data cand se loveste asta mica, am scapat-o si eu si el, doar eu am tipat si plans de nervi si neatentie. Invat sa ma calmez, ea oricum se loveste si acum din graba absolut aiurea. Dar da, pe astia 2 ai mei, Nu ma pot supara, Nu imi dau voie sa ma supar.

    2+
  4. Simo

    Asa e! Trebuie sa fim mai empatici, mai intelegatori si iertatori. Exersez mereu asta. Era un exercitiu de genul “cand se intampla un lucru, ia-ti cateva clipe si gandeste-te daca el va mai conta peste o ora, o zi, o luna..un an”.

    4+
  5. Alta Miruna

    Cel mai greu imi e sa nu ma supar pe mine.

    2+
  6. Andreea D

    Prima dată când a căzut Matei din pat, eram amândoi lângă el încercam să ciocnim ouă de Paști, anul trecut.
    Îmi place mult postarea asta. 🙂

    0
  7. Iasmina

    Cata dreptate ai! De cate ori nu am vrut sa imi cert sotul ca cine stie ce a facut iar mie nu mi-a convenit, dar de fiecare data ma gandeam, dar oare lui ii convine tot? Oare eu am dreptate tot timpul, doar din cauza ca sunt mama?! Hmm, dar m-am oprit la timp, la ce bun sa ma enervez atata, iar acum imi pare ceva normal cand face ceva pe dos 😀
    Mi-a cazut si mie bebe, tocmai de 8 martie, drept in cap…Am plans si eu odata cu el, iar sotul foarte calm, din astea vom mai patii noi :)). Asa ca keep calm, we are moms :).

    0
    • Da, uneori cred ca avem multe de invatat de la barbati. De asta se si spune ca e foarte importanta interactiunea copilului cu tataul, ca el face chestii mai altfel, se joaca mai fizic cumva.

      0
  8. Larisa

    Am invatat sa nu mai fiu asa impulsiva, sa imi stapanesc nervii si sa nu mai cert oamenii din nimicuri. Cea mai buna metoda a fost cand m-am enervat foarte tare si am pus mana pe telefon sa sun respectiva persoana, dar intre timp intrase un client in birou si m-am detasat de tot. Dupa ce a iesit clientul, adica dupa fix 5 minute, mi-am dat seama ca mi-a trecut si pot lamuri lucrurile cu calm.

    0
    • Foarte bine. Eu mai scriu uneori mailuri si il rog pe sot sa citeasca inainte sa trimit. Cel mai adesea, ma pune sa rescriu si imi zice asa: maxim 2 fraze! :))

      1+
  9. claudia

    Mda, la mine e invers. Eu nu imi cert sotul cand sta cu cea mica si cade, se loveste, etc, in schimb el urla la mine si daca are o zgarietura pe soseata, ca sa zic asa, ceea ce e insuportabil.

    0
    • Cum faci sa te abtii? :)€

      0
      • Claudia

        Ma gandesc ca sigur nu a fost intentia lui sa cada copilul. Ca il iubeste si ii vrea binele. Si daca urla copilul de durere cazut pe jos, il vad pe taica-su ca ii pare rau, ce sens are sa sar si eu cu gura pe el…

        0
  10. Nici eu nu ma supar pe tine. Nici nu am de ce, dar ca idee. Sper ca apreciezi! :))

    0
    • Pai cand ai de ce, atunci e atunci! :)) simt ca nu te superi usor, esti mult mai matura decat mine si de asta imi place de tine. Plus ca esti o bloggerita de succes.

      0
  11. Chiar avem nevoie! Cred ca ar trebui inainte sa ne suparam sa ne gandim cum ne-am dori ca cel de langa noi sa reactioneze daca am fi fost noi in situatia respectiva.

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 190 queries in 0.375 s

Inline
Inline