Eram deja intrată în sală să dau examenul de admitere la facultate, ăla pentru care am plâns cât de greu mi-a fost să învăț (sistemul nervos, cele mai grele 50 de pagini din toată carierea mea, din fericire), când m-au ridicat și m-au dat afară elegant. Îmi uitasem buletinul acasă, aveam doar o copie xerox asupra mea și era să pierd totul din cauza asta. Totul se petrecea în Cluj, buletinul rămăsese în Sibiu. S-au întors ai mei val-vârtej cu mașina la Sibiu după buletinul buclucaș, eu mi-am luat examenul, nimeni nu s-a supărat pe mine, nimeni nu m-a certat.
Alta, tot din studenție. M-a dus mama cu mașina la Cluj, să nu-mi amorțească piciorușele prin autocare cu restul muritorilor de rând. În fața căminului din dotare, bag mâna-n buzunar și-mi dau seama că-s o deșteaptă pe cinste. Îmi uitasem cheile din nou, la Sibiu! Și culmea era că nu aveam nici o colegă de cameră acolo, a trebuit să umblu după ele prin Cluj. Din nou, nimeni nu s-a supărat pe mine, doar ne-am enervat la unison. Deja devenea o tradiție.
Zilele trecute. Cade copilul din pat. Cu mine lângă el, nu știu cum s-a întâmplat. Îl văd cu ochii mei cum pupă parchetul din creștet și se aude un poc fix ca atunci când se sparge un ou. Îl adun de pe jos în urlete, când îl iau în brațe, îi curge sânge din nas. Mă tai ca maioneza, liniștesc copilul și sun bărbatul, care-i neurochirurg. Pregătește RMN-ul și ghilotina, îmi vine să mă ucid, pe cuvânt! La care el mi-a explicat cu calm de la depărtare că probabil a căzut în nas și s-a lovit și asta pățește omul când cade în nas și se lovește: îi curge sânge. Nu era mult sânge, de fapt, era un strop. Însa panica mea era cât un ocean de mare. Iar el m-a iubit în momentul în care eu îi scăpasem copilul în cap; nu vreau să știu ce aș fi zis eu dacă ar fi fost invers.
Și mai am multe exemple din astea supranaturale cu oameni care nu s-au supărat. Când nu am răspuns la un telefon a suta oară, nu din rea voință, ci fiindcă pur și simplu tehnologia m-a sabotat. Ori când n-am ajuns la o întâlnire, deși am promis că mă prezint. Că n-am deschis ușa unei vizite, deși mă cam așteptam să o primesc. Că n-am dat un telefon, vezi că-s în oraș la tine, deși mi-ar fi făcut plăcere să ne vedem.
Uneori, am senzația că trăiesc viața pe credit. Din bunăvoința celor din jur. Și fiindcă iubirea necondiționată nu e obligatorie ca ratele la bancă, mă străduiesc să o manifest pentru alții oricât de des mă pricep. Nu e ușor să reacționezi cu seninătate atunci când altul greșește ca un prost. Însă cu fiecare exercițiu din ăsta de bunătate, cred că ne creștem potențialul de înțelepți. Și relațiile interumane.
Respecți și admiri infinit pe cel care te iartă și te ridică atunci când ești jos.
Ia să încercați data viitoare. Să nu vă mai supărați așa, deși ați putea pe bună dreptate.
foto via Shutterstock, iubire necondiționată
Mihaela
O, da. Ai mare dreptate. Nici eu nu am zis nimic cand sotul a scapat copilul din brate incercand sa salveze un caine de plus, nici el cand nu am securizat patul suficient si a cazut din el. Simt ca innebunesc pana va invata sa mearga si sa se dea jos din pat.
Miruna
Mihaela, invata-l tu sa se dea jos. Eu l-am invatat pe Tudor cand avea vreo 8 luni, inca nici nu mergea bine de-a busilea. L-am invatat tocmai ca sa nu cada din pat. Atunci cand a cazut a fost vina mea, ca l-am pus pe plapuma si el nu si-a dat seama ca se termina patul.
LAURA C.
Si pe urma…alearga si da cu capul de coltul mesei ori de tocul usii. Nu se mai termina!
bunica cu bundita
Asta da exercitiu de practicat!Imi place cum suna dar nu reusesc de fiecare data!Uneori nici nu imi aduc aminte ca exista!Sare supararea din mine fara sa o mai pot opri.Inca o intrebare ? Cati oameni aveti in viata voastra pe care nu va puteti supara?????
Miruna
Stiu eu pe unul in viata ta 😉
Cris
Mor incet pe dinauntru de fiecare data cand se loveste asta mica, am scapat-o si eu si el, doar eu am tipat si plans de nervi si neatentie. Invat sa ma calmez, ea oricum se loveste si acum din graba absolut aiurea. Dar da, pe astia 2 ai mei, Nu ma pot supara, Nu imi dau voie sa ma supar.
Miruna
Ce frumos ❤️
Simo M
Una cu buletinu’ am si eu😅
Trebuia sa mergem cu actele de la firma intr-o institutie pt reinnoirea certificatului digital(pe care eu am uitat sa-l reinnoiesc, era in atributiile mele😅 si daca o faceam la timp, totul era online, nu era nevoie de un drum la birou). Mergem vreo 50 de km, ajungem la destinatie, pune sotul actele pe biroul respectiv, tipa le verifica si cere si buletinul. Ups, eu il uitasem in imprimanta cand facusem copia. Cale intoarsa 50km pt buletin. Intelegator sotul meu, nici macar un repros. 😅Nu stiu cum ar fi iesit daca statea invers situatia😅
Simo
Asa e! Trebuie sa fim mai empatici, mai intelegatori si iertatori. Exersez mereu asta. Era un exercitiu de genul “cand se intampla un lucru, ia-ti cateva clipe si gandeste-te daca el va mai conta peste o ora, o zi, o luna..un an”.
Miruna
Foarte adevarat!
Alta Miruna
Cel mai greu imi e sa nu ma supar pe mine.
Cris
Oh ca bine ai spus!
Cricket
Excelent! Mie nu imi iese deloc. Ma cert tot timpul.
Miruna
Buna si asta!
Andreea D
Prima dată când a căzut Matei din pat, eram amândoi lângă el încercam să ciocnim ouă de Paști, anul trecut.
Îmi place mult postarea asta. 🙂
Iasmina
Cata dreptate ai! De cate ori nu am vrut sa imi cert sotul ca cine stie ce a facut iar mie nu mi-a convenit, dar de fiecare data ma gandeam, dar oare lui ii convine tot? Oare eu am dreptate tot timpul, doar din cauza ca sunt mama?! Hmm, dar m-am oprit la timp, la ce bun sa ma enervez atata, iar acum imi pare ceva normal cand face ceva pe dos 😀
Mi-a cazut si mie bebe, tocmai de 8 martie, drept in cap…Am plans si eu odata cu el, iar sotul foarte calm, din astea vom mai patii noi :)). Asa ca keep calm, we are moms :).
Miruna
Da, uneori cred ca avem multe de invatat de la barbati. De asta se si spune ca e foarte importanta interactiunea copilului cu tataul, ca el face chestii mai altfel, se joaca mai fizic cumva.
Larisa
Am invatat sa nu mai fiu asa impulsiva, sa imi stapanesc nervii si sa nu mai cert oamenii din nimicuri. Cea mai buna metoda a fost cand m-am enervat foarte tare si am pus mana pe telefon sa sun respectiva persoana, dar intre timp intrase un client in birou si m-am detasat de tot. Dupa ce a iesit clientul, adica dupa fix 5 minute, mi-am dat seama ca mi-a trecut si pot lamuri lucrurile cu calm.
Miruna
Foarte bine. Eu mai scriu uneori mailuri si il rog pe sot sa citeasca inainte sa trimit. Cel mai adesea, ma pune sa rescriu si imi zice asa: maxim 2 fraze! :))
claudia
Mda, la mine e invers. Eu nu imi cert sotul cand sta cu cea mica si cade, se loveste, etc, in schimb el urla la mine si daca are o zgarietura pe soseata, ca sa zic asa, ceea ce e insuportabil.
Miruna
Cum faci sa te abtii? :)€
Claudia
Ma gandesc ca sigur nu a fost intentia lui sa cada copilul. Ca il iubeste si ii vrea binele. Si daca urla copilul de durere cazut pe jos, il vad pe taica-su ca ii pare rau, ce sens are sa sar si eu cu gura pe el…
andressa
Nici eu nu ma supar pe tine. Nici nu am de ce, dar ca idee. Sper ca apreciezi! :))
Miruna
Pai cand ai de ce, atunci e atunci! :)) simt ca nu te superi usor, esti mult mai matura decat mine si de asta imi place de tine. Plus ca esti o bloggerita de succes.
Mucegai pe pereti
Chiar avem nevoie! Cred ca ar trebui inainte sa ne suparam sa ne gandim cum ne-am dori ca cel de langa noi sa reactioneze daca am fi fost noi in situatia respectiva.
Miruna
Nu e intotdeauna usor.
Raluca
Super frumoasa si calda ideea acestui articol. Ce important e cand suntem iertati! Daaaa! Multumesc, ca l-ai scris!!
Miruna
❤️❤️❤️
alinacristinavlaicu@gmail.com
Nici nu stii cat de bine mi-a venit sa citesc articolul asta. Chiar ieri a cazut bebe …de la mine din brate. Ce sa mai..l-am scapat! E bine..in 20min eram la urgenta… Abia cand a ajuns acasa de la munca a aflat si sotul! Ne-a luat in brate si pe el si pe mine!!
Ana
Sa nu uitam sa spunem Imi pare rau. Ca sa nu para ca nu ne pasa. Dar asta cu RMN-ul… am refuzat.. sa iradiez copilul pentru un examen care nu poate spune orice.. nu se poate opera orice… tinut sub observatie, si rana daca ar fi mai probabila ar fi o vindecare naturala decat succesul unei anestezii si a unei operatii.
Cami
M-am vindecat de fuga la urgente.. in loc sa stea in liniste, in pat, sa il tin pe scaun dupa alti 15 copii, sa stea in frig o ora cat timp sunt intrebata de greutatea la nastere .. ca sa i se bage un termometru in fund si sa se interneze intr-un salon cu copil cu pneumonie care tusea intr-una…
Sau sa il vaccinez la 2 luni… sa urle ca la taiat pentru vaccinul de hep b care se ia doar prin contact sexual sau prin sange, sau pt vaccinul ROR care a nenorocit atatia copii.. da, stiu e coincidenta, e eu nu vreau asa coincidente. Si nu , nu e coincidenta , sunt studii care arata ca la baieti autismul creste de 7 ori la cei vaccinati fata de cei nevaccinati. Da, medicina e buna in accidente, in chirurgie.. restul e consumerism.
Dani
Multumesc pentru ca mi-ai reamintit … de multe ori as fi meritat sa fiu certata dar nu am fost