Febră, frisoane, 12 noaptea, nimeni nu doarme, unii urlă non-stop, pediatrul precis și-a terminat programul, ești disperat și cauți pe net:
Luna: January 2017 (Pagina 1 din 5)
2014, Anglia, alegerile prezindențiale. Vedeți ce am pus în descrierea pozei. Nici n-aș fi visat că, doi ani mai târziu, ne vom ține de cuvânt.
Înțeleg că de la televizor s-a văzut diferit, ca în vorba aia: frumusețea e în ochiul privitorului. Iar unii nu știu încă să numere corect.
Mi-am propus să invit câțiva colegi bloggeri descoperiți mai recent să scrie un guest post duminica pentru noi. Cum vi se pare? În principiu, vor fi mame bloggerițe, de care cred că o să vă placă și la care poate veți ajunge mai repede prin intermediul meu. Puteți să-mi mulțumiți mai târziu :) Sparge gheața Florina Badea (www.florinabadea.ro – blog de viață sănătoasă). Bun venit, Florina! Sper că nu te-ai enervat prea tare când ai scris acest post.
Una dintre traumele copilăriei mele – care a fost ceva destul de fericit și fără chestii marcante negativ- erau vizitele. Da, fiindcă toți prietenii de familie ai părinților mei aveau copii mai mici (și mai prost crescuți) decât mine. Care veneau la noi destul de des, mereu m-am întrebat oare de ce nu le-o fi plăcând la ei acasă. Și-mi deschideau toate ușile de la dulap, făceau inspecția prin toate sertarele din bucătărie.
Uneori îmi doresc să fi avut copii pe vremea în care să fii un părinte bun însemna să îi speli pe mâini înainte de masă. În ziua de astăzi, a fi un părinte bun presupune să citești biblioteca de cărți, să fii la curent cu cele mai recente studii și recomandări, presupune hrană bio, timp special, attachment parenting, cosleeping și Alfie Kohn.
Vine o vreme în viața unui om, când e momentul să petreacă. Vedeți, eu nu cred în arderea etapelor. Că se întorc mai rău împotriva ta, pe la patrujde ani, când ar fi vremea să te confrunți cu piei lăsate și prima chelie, nu cu dudui minore ieșite la agățat.
Pregătiți-vă, urmează niște vorbe dure.
