Știu că e veche discuția asta despre cum ne-ar trebui o lege în România care să reglementeze programul de lucru. Tocmai am citit codul muncii, e cam mare libertatea pe-acolo, fără coincidență cu ziua de azi. E drept, pentru noi e foarte comod să avem magazine deschise duminica la ora 8, știu asta, fiindcă în Anglia, totul se închidea duminica la ora 5. Dar oare pentru cei care le țin deschise (și nu mă refer la patroni), cum o fi?
Cea mai urâtă zi din viața mea: aveam 3 ani, când mama a fost diagnosticată cu sora mea.
Eu sunt copil singur la părinți. Nu-mi amintesc să-mi fi dorit vreodată frați. Prieteni, da. Vecini, da. Sufeream că nu stăm la bloc, de exemplu. Dar că nu am o soră sau un frate, nu, nu îmi amintesc. Știu precis că am conștientizat destul de devreme avantajul de a fi buricul pământului în familia mea și mi-am văzut interesul. Pe mama o voiam doar pentru mine, nu aș fi suportat să o împart cu altcineva.
Update: Castigatorul concursului e Cristian X. E musai acum sa imi scrii dupa Craciun ce a zis fata! Va multumesc tuturor pentru participare si imi pare foaaarte rau ca avem un singur voucher. Data viitoare cand fac concurs, fac cumva sa avem mai multi castigatori.
Parte din mirosul Crăciunului târziu pentru mine, adică ăla când eram deja mare, pe la liceu și nu vedeam decât colinde-colinde și petrecerea de după, are iz de cozonac, dar mai are și miros de haine noi. Nu știu alții cum erau în liceu, dar noi ne gândeam toată luna decembrie cu ce ne îmbrăcăm în seara magică. Țin minte și acum ACEL Crăciun minunat, când am primit cea mai frumoasă mașină din lume. Purtam o rochie roșie, scurtă, tip cămașă, cu nasturi de sus și până jos. Aveam niște cizme de lac, negre și oribile. Mi-am petrecut toată seara în duș, eram oricum convinsă că găsesc sub brad nimic mai mult decât o pijama nouă, că prietenii mi-s tot mai plecați de la un an la altul (eram deja la facultate), așa că măcar să fiu eu o blondă beton aș fi vrut.
Acesta este adevăratul ajutor, acela care nu se termină niciodată.
Context:
O prietenă mi-a spus că are o prietenă care, într-un final, și-a găsit curajul să-și îndeplinească visul și să creeze primul brand românesc de geci multifuncționale (sunt foarte haioase, eu nu am mai văzut pe nicăieri așa ceva, li se pot atașa mâneci cu imprimeu diferit, asortate la glugă, plus că sunt din puf de gâscă, asta e asemănător pilotei cu care ne învelim noaptea?). Le puteți vedea în acest clip.
Ideea e că e un business de familie (e implicată ea, cu iubitul ei și părinții) și au nevoie de un ajutor de început ca să ia un start bun și să-și diversifice oferta. Așa că, au organizat un crowdfunding pentru 1000 de euro. V-aș fi recunoscătoare dacă i-am ajuta cumva. Fie cu bani (există diferite pachete de donații unele simbolice de câțiva euro și unele mai mari care includ geaca HCS 3in1), fie cu o părere despre dacă ne place conceptul, cum ni se pare geaca cea multifuncțională. Și, normal, orice share ajută. 🙂
La conferința de sâmbătă de la Sibiu, cineva l-a întrebat pe Gaspar ce te faci când doar unul dintre părinți se preocupă de tehnici de parenting și vrea să ofere copilului o educație up-to-date? Nu mai știu exact ce a răspuns Gaspar (ceva despre cum prea mult citit și conferințe dăunează sănătății relaționale) am reținut doar că e important să nu mergem acasă și să facem pe deștepții :)) Însă nu pot să mă abțin să nu vă povestesc despre cum a fost la conferința de parenting din Sibiu, la care a vorbit Gaspar G. De sâmbătă fac pe deșteapta întruna.
Ce faceți de 1 decembrie? Haideți la Sibiu! Vă arăt doar niște poze și nu vă spun prea multe.
