Bonă sau creșă? O decizie înțeleaptă pentru un copil fericit

fetita-in-brate

În curând, mă voi întoarce în câmpul muncii și va trebui să găsesc o soluție pentru a lăsa copilul fie la o creșă de încredere, fie cu o bonă minunată. Multă lume mă întreabă când mă întorc la muncă (no pressure!). Dacă îmi e dor de cabinet. Și ce-o să fac cu copilul? Care copil are 9 luni aproape, iar viața mea e atât de frumoasă împreună cu el acasă, încât mi-e teribil de greu să îmi imaginez că va veni ziua când nu va mai fi așa. Cu mintea de acum nu pot concepe, vă rog să mă credeți pe cuvânt, că nu așa va fi tot restul vieții mele.

Îmi e greu să înțeleg că, de fapt, asta e excepția, asta e vacanța, asta e și se va termina într-o bună zi. Nu vă imaginați că sunt ca în stațiune, îmi cresc singură copilul 10 ore pe zi. Mă ajută doar soțul după serviciu și mama când poate și ea. Mi-e greu și mie, uneori mă dor oasele de oboseală. Alteori îmi e dor de pacienți și visez dinți noaptea. Probabil, scrisul pe blog mă scoate puțin din ale mămicelii sfere și îmi dă un pseudosentiment de utilitate în alte direcții. Și câteva satisfacții mici, fără de care cu siguranță aș înnebuni.

Însă timpul trece și va trebui să iau o decizie împreună cu soțul meu. Cel mai important factor va fi ce este mai bine pentru copil. Ce l-ar face pe el mai fericit. Așa că, l-am întrebat asta pe Gáspár György, psiholog clinician şi psihoterapeut relaţional, cu specializare în hipnoza clinică, psihoterapia de familie şi psihoterapia integrativă.

Ce alegem: bonă sau creșă?

 Întrebare simplă cu un răspuns particular care poate varia de la caz la caz. Înainte de vârsta de doi anișori în mod cert eu recomand ca părintele să rămână acasă cu copilașul – fiind perioada extrem de importantă pentru formarea atașamentului. Desigur că viața nu este perfectă și prin urmare, părinții nu pot să răspundă întotdeauna la aceste nevoi „ca la carte” și realitatea ne arată că adesea apare în mediul de viață al copilului o altă „persoană de atașament” – un bunic, o bonă, o rudă etc. Consider că este esențial ca „surogatul” pentru părinte să fie o persoană caldă, empatică și care să vorbească pe limba copilului.

Studiile de specialitate ne arată că un pui de om poate dezvolta un atașament sănătos și cu alte persoane, decât părinții, dacă acestea dau dovadă de disponibilitate emoțională și flexibilitate psihologică. Este adevărat că în timp copilașul se va atașa de o astfel de persoană, dar legătura cu părintele nu se pierde, mai ales dacă vorbim despre o familie cu adulți conștienți care cunosc pașii conectării și deconectării față de copil. Adesea în astfel de situații părintele simte o pierdere, copilul simte, de asemenea, o pierdere și cu toții trăiesc prima durere a despărțirii, dar aceasta este parte din procesul relațional caracterizat de conectare-deconectare-reconectare.

Inteligența emoțională și relațională a părintelui este extrem de importantă în această perioadă, deoarece copilașul încă nu are strategiile de gestionare a pierderii șlefuite, motiv pentru care s-ar putea să manifeste un comportament de protest față de părinte – iar aceste manifestări trebuie interpretate cu atenție, fără să ne imaginăm că ne manipulează, șantajează sau profită de noi. Copiii răspund la pierdere în variate moduri prin respingere, prin retragere, prin agățare sau plâns – recomandare mea este ca părintele să valideze emoțiile copilului, să-l curteze și să vadă în spatele acestor comportamente iubirea care vine din partea copilului.

Pe măsură ce copilul înaintează în vârstă nevoia de interacțiune socială a acestuia crește, iar familiile au de ales din nou între un adult în grija căruia să rămână cel mic sau o alternativă educațională cum este creșa. Eu personal nu sunt adeptul creșelor și nici al grădinițelor cu program prelungit, însă familiile aleg de obicei varianta care li se potrivește cel mai bine. Este adevărat că nici nu consider că unui copil îi este mai bine într-o familie în care părinții îl ignoră emoțional și nu-i respectă drepturile psihologice; în astfel de situații particulare cred că este o salvare creșa sau grădinița pentru copil. Dar dacă ne referim la familiile în care adulții sunt conștienți de nevoile de dezvoltare ale copilului și sunt interesați de arta parentingului atunci un părinte surogat (bunic, bona etc.) ar putea fi o alegere mai bună din perspectiva cultivării atașamentului și a atenției față de starea de bine a copilului.

-Gáspár György

Pe cei care citiți asta din Sibiu, vreau să vă anunț că Gáspár vine la noi acasă sâmbătă, 26 noiembrie, în cadrul unei conferințe de auto-cunoaștere pentru părinți, viitori părinți și adulții care interacționează zi de zi cu copii. Vom pleca de acolo parcă un pic mai buni părinți decât ne-am dus. Eu l-am mai auzit vorbind de câteva ori și merg la Sibiu special pentru asta.

gaspar-gyorgy-sibiu

Preț bilet:
 100 lei/persoană; 160 lei/cuplu;
 în ziua evenimentului prețul unui bilet este 120 lei

link eveniment facebook aici

înscrierile se fac aici sau prin acest formular

imagine via Shutterstock, fetiță în brațe la tată

Articolul anterior

Noua mea prietenă de când m-am mutat la București

Articolul următor

Cum alegi haine care te avantajează, trucuri pe care nu mi le-a spus nimeni (P)

22 Comentarii

  1. Zina7

    Tare aş fi vrut sa pot sa stau și eu pana la 2 ani acasă…( mai am 4 luni și fetita mea va face un anișor și eu va trebui sa ma întorc la munca 😣).

    0
  2. Stiu ca o sa primesc rosii dar eu am stat un an si juma acasa. Pur si simplu m-am plictisit, nu sunt facuta doar pt papa/caca toata ziua. Eram si singura (sotul in delegatii de luni -joi, sau marti-vineri), si stiind ca apoi conduce si 6-8 ore, l-am menajat. Nu sunt nici de acord cu implicatul bunicilor in casa (fixurile mele) asa ca…m-am descurcat cum am putut dar m-am plictisiiiit.
    Nu sunt nici carierista, dar am nevoie si de alte contacte umane. Toata perioada acasa am iesit zi de zi cu o alta mamica din cartier, una minunata! cu care aveam ce discuta si despre o carte, film, mancare, etc. dar evident nu mi-a ajuns :D.

    Decizia cea mai buna e sa fie parintii impacati cu solutia aleasa. Armonia in casa e data de starea psihica si liniste, inclusiv sanatatea se leaga de asta (iar copilasii se pot imbolnavi inclusiv de la starea conflictuala din familie). Am cunoscut oameni care au ales, straniu pentru mine, dar au ales bine pentru ei.

    4+
    • Exact, nu putem judeca situatia altuia prin propriile noastre valori. Si eu sunt constienta ca am noroc cu blogul.

      0
    • Cris

      De accord cu tine cand ai spus ca e important ca parintii sa fie impacati/multumiti cu decizia aleasa.
      Pt tine Miruna, ca ai intrebat, noi am ales cresa, de la 1 an, suntem singuri aici si alternativa de bona nu ne-a suras (mai multe motive).
      Puica e la fel de vesela si activa, e bucuroasa sa mearga, in weekend intreaba de prietenii ei, dar recunosc ca inceputul numai usor nu a fost din cauza racelilor dese. Anyway, fiecare decizie e unica pt parinti si copil, aveti incredere in ce alegeti.

      0
  3. Adrian Lazar

    Nici bona, nici cresa. Ramai cu copilul.

    0
  4. Genan

    Am raspuns in gand pana a deschide si citi articolul, ci doar intrebarea ta, si am zis clar si raspicat cresa. Traiesc in State fara rude , doar eu cu sotul, fetita de 19 luni si nou nascutul de 5 saptamani. Prieteni, prea putini, doar ceva cunostinte. Am stat acasa cu fetita pana aceasta a facut 17 luni si mi-am zis ca nu se poate asa. Copilul nu interactiona cu nimeni , nu vedea copii cu care sa se joace, era speriata ca de bombe cand vedea adulti care doreau sa se apropie de ea, in parc prefera sa se joace singura, se bucura sa vada copii insa de departe; daca vreunul se apropia de ea, ea fugea. Asa ca am trimis-o la daycare (cresa mai pe romaneste). A fost extrem de greu la inceput, plansete si urlete cand o lasam dar si cand o luam de acolo. Apoi incet incet s-a obisnuit, se bucura dimineata cand ajunge acolo si o vede pe profesoara ei, se joaca frumos, rade si danseaza.
    Ceea ce vreau sa subliniez este ca , din punctul meu de vedere copiii trebuie expusi la colectivitate pt a dezvolta ceva social skills si mai ales increderea in sine. Nu zic sa fie ignorati de parinti emotional sau in vreun alt fel, Doamne fereste, insa cred cu tarie ca statul numai cu parintii le limiteaza oarecum personalitatea. Aici copiii sunt trimisi la cresa de la 3-6 luni, cand serviciul mamei nu le mai permite sa stea acasa. Se vede diferenta ca unii sunt mai sociabili si deschisi fata de altii.
    Acum stau acasa cu cel de 5 saptamani, (vare va merge la cresa cand va face 10 luni pt ca eu ma intorc la “scoala”),fetita merge la cresa de la 8 la 2, apoi petrecem timpul impreuna si incercam sa ii facem sa interactioneze cat mai mult unul cu celalalt, sora cu fratele.
    Cand eram mica, aka in urma cu vreo 25+ ani, stiu cand aveam ideea ca nu e prea recomandat sa trimiti copilul la cresa in Romania din motive de paduchi, boli, si conditii proaste. Astazi nu am idee cum mai este, dar banuiesc ca asa cum sund gradinite particulare o gramada, asa sunt si crese bune si cu personal ok.
    Orice ai alege va urez multa bafta!

    1+
    • mulțumesc pentru insight! Chiar vorbeam cu o altă mămică așa ca mine ieri să ne întâlnim frecvent și regulat, să lăsăm copiii să petreacă timp împreună, fiindcă e super important asta pt ei. Și mie mi-a zis cineva că ar fi o super idee cu creșa, că nu mai e așa horror cum știam noi. Vom vedea.

      0
    • nici pt mine psihic nu ar fi ok sa stau in casa asa ca eu am iesit zilnic in parc si m-am vazut si imprietenit cu alte mame. Cu una cu care am ‘sinapsat’ ne-am vazut cred ca zilnic pana am reinceput jobul ( eu prima), fie afara, fie la piata, fie una la alta, avem poze cand copiii isi schimba suzete si filme cum alearga unul dupa altul si chiuie etc

      0
  5. Alta Miruna

    Fooarte mult depinde de copil. Primul nascut, extrem de sociabil, a mers la cresa particular de la 1 an jumate. Nu a plans nici macar o secunda. De parca asta astepta de cand s-a nascut: sa-l lase ma-sa la cresa. Mega bucurie cand ajungea acolo, tristete cand pleca (nu, nu-l torturam acasa). Al doilea nascut este exact la polul opus. Nu se lasa dus din bratele mele absolut deloc! Lipit a fost, lipit va fi multa vreme de acum inainte, sunt sigura. Se va insura la mine in brate.

    1+
  6. dia

    Nu m-a încântat nici pe mine ideea de creșa deși as avea o alternativa de calitate si as putea face un program scurt de 4 ore.. Nu e nevoie pentru ca bunica e acasă si tatăl in majoritatea timpului dar cred ca ar fi important pentru bebe…acum are un pic peste 7 luni si e atât de sociabil inca nu cred ca o sa ii facă bine sa fie numai acasă inca 1-2 ani…cred ca e important sa fie o parte a timpului in colectiv si aici ma refer la mai mulți copii.. Vom vedea..cred ca pana la un an o sa stea acasă sigur…

    2+
  7. Cum eu am umblat mult prin cartier (Berceni) si vorbit cu mamici (ca voiam, ca nu voiam) am adunat muuulte pareri atunci :D>
    Pt fiica mea care e f. sociabila cu copiii dar nu se simte bine alaturi de babaciuni si o enerveaza prietenii nostri, alegerea a fost la o gradi (particulara, cu grupa de la 1 an juma). Si acum la scoala eu sau tati o ducem pe rand, celalalt plecand mai devreme la munca pt a veni mai devreme. Concediile anuale ni le luam pe rand, sa stam cat mai mult acasa. Eu iau si concedii fara plata (anul asta am luat deja 5 sapt. si mai iau 2 sapt. de vacanta la iarna).
    Am cunoscut insa si o mama minunata ce a ales sa stea 3 ani acasa. Pt asta au facut eforturi si trait simplu: locuit intr-o garsoniera, fara tv, fara concedii si iesiri, fara cosmetice, si-a vandut bijuteriile.
    Am cunoscut alte 2 mame minunate, vecine de cartier si colege de munca: confectionere la Apaca. Au stat 2 ani acasa si apoi lucrau alternativ cate 6 luni si luau somaj, fiecare in somaj avand grija de copila celeilalte, dar mai lucrand minim de croitorie acasa pt a rotunji venitul.
    Am cunoscut parinte ce a negociat program de 6 ore la munca si copilul e la gradi de stat.
    Alt parinte ce a cautat job acasa si combinat cu bona.
    Alti parinti ce au vandut masina si renuntat la tv si alte chestii cand a aparut a 3a sarcina ( aveau deja 2 copii, si la fiecare sarcina mama a stat la pat si zero venit).
    Exista solutii, de studiat si cautat.

    1+
  8. Laura

    Eu am ales bona in favoarea cresei, dar asta pt ca am avut noroc sa stiu sigur ca bona e ok, ea fiind sora bonei pe care a avut-o nepoata mea. Avantajele unei bone (in care poti avea incredere) sunt: ca poti sa discuti cu ea un program mai flexibil, daca intarzii de la servici, nu va lasa copilul singur in casa si va pleca la fix, copilul ramane in mediul lui, cu jucarile lui acasa, primeste mai multa atentie ca la cresa, bona poate face plimbari multe si lungi cu copilul (pitica mea cunoase pe de rost biblioteca si facultatea de istorie 🙂 dar si parcul, cartierul etc). Dezavantajele bonei sunt: ca este mai scumpa ca si o cresa (privata), trebuie sa gatesti si pt ea (cel putin eu asa faceam), este totsi un strain la tine in casa, te poate lasa cand ti-e lumea mai draga. Cand a facut pitica 2 ani si 4 luni am ramas fara bona. Stiam ca va sta oricum doar pana va face 2 ani jumate, dar a trebuit sa plece mai repede. Ramanand fara bona, am dus pitica la gradinita. Avantajele gradinitei sunt: copilul interactioneaza cu mai multi copii, isi dezvolta capacitatile sociale, vorbeste mai mult, invata mai multe cantecele, jocuri etc., primeste 3 mese pe zi, deci te mai stresezi doar cu cina, este mai ieftina ca o bona. Dezavantajele gradinitei sunt: acomodarea este grea (cel putin pt fiica mea a fost foarte grea. Merge din August si inca mai maraie/plange cand o las), aduce mai multe boli acasa, jumatate din an este mucoasa, programul este fix, nu prea iti permiti sa intarzii de la servici, copilul este scos din mediul lui de acasa, pierzi mult timp pe drumuri cu dusul si adusul… In concluzie, pentru mine, ambele variante au pros and cons. Intre o bona pe care nu o cunosc insa sau care nu vine cu super recomandari, eu as alege cresa/gradinita

    2+

Leave a Reply

© 2007-2016 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 132 queries in 0.207 s