Ce-i spun copilului meu despre moarte și homosexuali?

homosexualitate

La conferința de sâmbătă de la Sibiu, cineva l-a întrebat pe Gaspar ce te faci când doar unul dintre părinți se preocupă de tehnici de parenting și vrea să ofere copilului o educație up-to-date? Nu mai știu exact ce a răspuns Gaspar (ceva despre cum prea mult citit și conferințe dăunează sănătății relaționale) am reținut doar că e important să nu mergem acasă și să facem pe deștepții :)) Însă nu pot să mă abțin să nu vă povestesc despre cum a fost la conferința de parenting din Sibiu, la care a vorbit Gaspar G. De sâmbătă fac pe deșteapta întruna. 

Gaspar e primul om din lume pe care eu l-am auzit spunând că părinții nu își pot iubi ambii (sau pe toți) copiii la fel, că e pur și simplu nerealist să nu acceptăm asta. Detaliez mai încolo.

Gaspar avea și lansare de carte (cartea lui, ca să ne-nțelegem) după cele 4 ore programate de conferință, însă atunci când organizatorii i-au spus că nu mai e timp de întrebări, fiindcă eram într-o mare întârziere, ghiciți ce a făcut Gaspar? A luat următoarea întrebare din public și a renunțat să mai vorbească despre cartea lui. Atât de minunat e Gaspar.

Să vedeți, a răspuns fiecărei întrebări pe-ndelete. Nu s-a grăbit nici o clipă, deși avea ochii injectați și a făcut câteva pauze, fiindcă era pur și simplu foarte răcit. Nu s-a grăbit și l-a încurajat pe fiecare să vorbească, să spună tot. Nu a dat răspunsuri cu gândul la următoarea întrebare și la întârzierea care nu a deranjat oricum pe nimeni. Atât de minunat e Gaspar.

gaspar-gyorgy-sibiu

În prima parte a conferinței, am luat notițe ca disperata, apoi am oprit brusc butonatul și am decis să fiu atentă și atât. Să iau cu mine doar ce vrea să vină. Adică, se vorbea despre puterea prezentului conștient și mindfulness și eu eram cu ochii-n telefon. Plus că nici nu mai vedeam bine la un moment dat, recunosc, nu cred că fuseseră 2 nopți în săptămâna respectivă, în care să mă fi culcat înainte de ora 3 dimineața.

Și fiindcă nu mă pot organiza să condensez toată informația într-o singură postare, promit să public săptămâna asta, în fiecare zi și pe rând, lucrurile importante care s-au zis. Și pe care cred că ați vrea să le știți și dumneavoastră.

Astăzi, despre moarte și homosexuali

Cel mai tare m-a impresionat un tip, venit singur la conferință (unde majoritatea erau femei), care a întrebat mai multe chestii, printre care, ce să îi spună el fiului de 7 ani despre moarte și despre homosexuali. Dacă, la capitolul moarte, Gaspar i-a răspuns că depinde și de orientarea religioasă a familiei, la faza cu homosexualii, să vedeți cum a fost. Tipul a povestit că era într-o frizerie cu băiatul lui, unde unul dintre hairstiliști era gay într-un mod evident și deranjant. Și că el a reacționat foarte agresiv:

-Dacă mă întreabă copilul de ce nenea ăla se comporta așa ciudat, dacă vede un bărbat pe stradă ținându-se de mână cu alt bărbat și mă întreabă, eu ce îi spun despre asta? Ce îi răspund copilului meu???

Apoi, omul a recunoscut că pe el îl scoate din sărite treaba asta și că are toleranță zero față de problemă.

La care, vă jur, sala a amuțit.

Da, în 2016 cineva își mărturisește homofobia în public, cu sinceritate. Iar Gaspar … se gândește și îi dă un răspuns de nota 20!

– Îi poți spune fix așa cum simți. Că asta este o realitate, că uneori fetele iubesc fete și băieții – băieți. E foarte cinstit și să îi spui poziția ta față de asta, felul în care simți că nu e ok. Dar că este o realitate, iar copilul are nevoie să știe adevărul de la tine.

Gaspar a mai zis că are mulți clienți la terapie, adolescenți, care vin fiindcă nu sunt siguri de orientarea lor sexuală. Pe scurt, care cred că ar putea fi homosexuali. Mai ales băieți. Iar asta, fiindcă în vestiar, la pișoar, sunt curioși să se uite la colegii lor în boxeri, să le vadă penisul, ce culoare are, ce formă, să îl compare cu al lor. Treaba asta e pură curiozitate și e ceva foarte diferit de atracția sexuală! Iar rolul părintelui aici e esențial. Dacă adolescentul poate veni la părinte să vorbească despre asta, părintele să îi spună că este în regulă să fii curios, fiindcă e vârsta descoperirii propriului trup în relație cu sinele și în comparație cu alții, copilul nu ajunge să aibă dileme existențiale și să apeleze la terapeut. Iar înainte de a se ajunge acolo, a nu fi alături de copil îl poate supune unor mari pericole de alte feluri.

De asemenea, dacă băiatul nostru își pune mărgelele mamei și se încalță cu tocurile ei, ba poate își dă și cu niște ruj pe buze, asta nu înseamnă că el va fi gay. Înseamnă doar că e curios și experimentează. Ceea ce nu trebuie oprit, nu trebuie făcut copilul să îi fie rușine. Ba mai mult, ce poate face un tată inspirat în asemenea cazuri e să își pună și el niște mărgele și puțin ruj, să intre în joc arătând că acceptă curiozitatea nevinovată a copilului.

Ce îi voi spune eu copilului meu despre homosexualitate

Că suntem mai mult decât sexul nostru. Că nu ceea ce avem în pantoloni ne definește, ci ceea ce avem în suflet și în cap. Că oamenii iau diferite forme pe pământ: unii sunt înalți, alții scunzi, unii slabi, alții grași, unii blonzi, alții bruneți, unii fete, alții băieți. Și că ei între ei se împrietenesc și se îndrăgostesc. I-aș povesti de prietenii mei gay, care probabil vor fi și prietenii lui. Îi voi povesti realitățile și dramele lor exact atât cât le cunosc și cât va fi pregătită mintea lui de atunci să priceapă. Întotdeauna îi voi spune fiului meu adevărul. E singura mea șansă să nu îl pierd.

Ce-am învățat de la Gaspar legat de viața de cuplu puteți citi aici.

Acest articol face parte din seria post-conferință ”Copilul Invizibil”, organizată de Mână în mână cu fericirea la Sibiu, în 26 noiembrie. Celelalte articole sunt:Despre cum ne iubim copiii, atunci când avem doi și Despre diversele etape de dezvoltare și tipuri de atașament.

foto 1 via Shutterstock, homosexualitate

credit foto 2 Gaspar: Gina Ștef, mirorisim.com

Articolul anterior

Cum arată Sibiul în realitate. Poze cu telefonul, de la fața locului.

Articolul următor

Dă-i omului un pește și va avea de mâncare o zi. Învață-l să pescuiască și va avea de mâncare toată viața.

25 Comentarii

  1. dia

    Haha, sa vad eu tati care își pun mărgele in cap si ruj pe buze alături de fiul lor😀
    România e o țara adânc homofobă si din pacate fara legi daca discriminezi persoanele diferite de tine.. țara in care aproape toti întorc capul dupa tine daca esti diferit. Știi si tu ce diferită e atitudinea fata de Anglia in care sincer nu cred ca impresionează pe nimeni ca doi tipi vor sa se plimbe de mâna pe strada…asa suntem, asa a fost educația noastră ( sau mai bine zis lipsa de). Plus religia asta, ca numai creștin nu te poti numi daca ii discriminezi pe ceilalți. Mi s-ar rupe inima ca fiul meu, daca ar fi diferit de ceilalți, orice ar însemna asta sa trăiască in țara.. dar ai dreptate, daca părinții nu își accepta pe deplin copilul si nu sunt sinceri cu el startul lui in viața nu e bun deloc….

    2+
    • In Anglia nu se uita lumea la tine. Habar nu am ce gandeau, dar nu cred ca era asa roz situatia. Am avut 2 paciente casatorite care voiau sa se mute in Franta, tocmai ca sa fuga de discriminarea din Anglia.

      0
      • Ce ciudat, si eu traiesc cu impresia ca homosexualii sunt destul de bine acceptati in Anglia. Poate compar cu Romania si de-asta mi se pare lux aici din acest punct de vedere, adevarul e ca numai ei stiu prin ce trec…

        0
  2. Maria

    Nu cred ca mai suntem asa inchistati în intoleranta si ura. Adica domnul acela, usor homofob, pentru binele copilului si-a exprimat in public opinia, DAR a cerut si ajutor. Eu zic ca suntem pe drumul cel bun. Si intre noi fie vorba, desi si Gaspar a zis același lucru, nu niște margele puse la gat ne fac homosexuali. Sunt incantata ca am participat, Gaspar mi-a placut, am învățat si mi s-a confirmat ca ceea ce fac pentru copii mei e in zona buna ( aici fac pe desteapta). Si are dreptate, ne iubim copii diferit, pentru ca sunt diferiti, dar sunt parte din suflet, asa ca nu se calculeaza cu mai mult sau mai putin. Si ma bucur ca te-am cunoscut face to face 🙂

    1+
    • Si eu ma bucur ca ne-am cunoscut! Da, acel domn a fost senzational! Adica, era un tip informat si educat, din moment ce era acolo, iar faptul ca a zis deschis despre asta, inseamna ca el chiar vrea sa stie cum sa actioneze mai bine!

      0
  3. Deja il iubesc pe Gaspar si astept sa se anunte o intalnire cu el si la Timisoara!
    Eu am trait 8 ani in Grecia si atitudinea oamenilor de acolo fata de homosexualitate, ce ironic tinand cont de trecutul lor :))) e ca a romanilor (sau ma rog, a multora dintre ei). Am auzit atate perle – inclusiv ca “se ia” sau daca masori temperatura copilului … rectal, s-ar putea sa-i placa si de acolo e doar un pas. E trist, foarte trist, mai ales ca vorbesc de oameni educati, iesiti in lume care totusi refuza sa accepte ca fiecare e liber sa iubeasca pe cine vrea. Despre moarte – nici nu mai spun. Iad si rai si astea-s singurele variante.

    0
  4. Soțul meu si-ar pune mărgelele dacă ar fi, pentru fi-su.
    Ma interesa mai mult subiectul moartea ptr ca am fost sâmbătă la o înmormântare, ma rog, doar la serviciul religios, incinerarea a fost după. Si a trebuit să-i explic copilului de 3 ani ca tati e trist ptr ca prietenului nostru, ca pasarea aia care am văzut-o noi cândva, nu-i mai bate inima. M-a întrebat daca tot pisica l-a omorât, i-am zis ca nu si atât. Cum ii explici unui copil sinuciderea? Sau nu-i explici? Si alături de biserica era târg de Crăciun cu scena nașterii lui Iisus. Da-i si explică-i. Noroc ca nu a avut multe întrebări de data asta.

    0
  5. Lorelai

    Discuția asta îmi aduce aminte de un recent discurs ținut de regele Norvegiei, Harald al V-lea, în care a scos în evidență diversitatea societății în care trăiește, amintind de minoritățile sexuale și de credința diversă din țara sa.
    “Norvegieni înseamnă femei care iubesc femeile, bărbați care iubesc bărbații, bărbați și femei care se iubesc. Norvegienii cred în Dumnezeu, în Allah, în orice și în nimic”…

    …cred ca la un anume nivel viziunea asta deschisa asupra homosexulitatii este si o amprenta a societății, nu numai personală.

    4+
  6. e o realitate.
    Sa va amuzati, eu suspectez ca frate meu e gay. De mic a fost pasionat de chestii feminine: se ruja, isi facea unghiile, s-a jucat cu fetele si facut haine la papusi. (Ok, asta vedea si la mine). Imaginea conteaza la el pana la agresivitate. Extrem de sensibil. S-a dat cu baietzisme din teribilism de a fi acceptat in gasca.
    Daca ar fi ramas in orasul ala mic, ar fi fost stigmatizat, marginalizat. A plecat intr-o tara vestica.

    2+
    • Ce trist e cand oamenii astia nu se simt suficient de in siguranta pentru a spune cine sunt! Nu e usor sa fii gay, cu siguranta, dar nici societatea nu te ajuta prea mult.

      0
  7. cristina

    in primul rand, cred ca ambele subiecte pot fi abordate diferit in functie de varsta la care apar intrebarile. la un copil de 4 ani, m-am gandit ca
    1. trebuie sa le vorbim ca moartea e ceva firesc: ca toti ne nastem, traim si murim – ca cei mai multi din noi mor dupa ce ajung la o anumita varsta.
    m-am gandit la subiectul asta si cum as putea sa-l descriu copiilor mei, dar mi-am dat seama ca mie imi e greu pentru ca imi era frica de moarte.

    2. la homosexuali, e mai simplu – ma gandesc daca nu-l programeaza societatea sau cei din familie ca fetele trebuie sa fie cu baietii si ca e rau sa fie baieti cu baieti sau fete cu fete, poti sa-i spui ca sunt doi oameni care se iubesc.
    eu nu cred ca altfel ar intreba la 4 ani de ce un barbat se pupa cu un alt barbat sau se tin de mana.
    il parafrazez pe sotul meu care a spus ca: in general e destul de greu sa gasesti pe cineva care sa te iubeasca si sa te accepte (sa-l iubesti si sa-l accepti) asa cum esti, asa ca ce conteaza daca e barbat sau femeie.

    2+
    • și mie mi se pare că nu ar trebui să avem această discuție și să ni se pară firesc oricum sau să nu ne intereseze pur și simplu ce face cel de lângă noi. Doar că…realitatea e alta. Bine a zis soțul tău.

      0
  8. Bibi

    Urmaresc cu interes seria de articole, imi place mult cuplul Gaspar si Otilia. Nu am mers la seminariile lor, dar sunt tentata oe viitor.
    Legat de treaba cu moartea, e greut, dar pana la urma e ceva natural si firesc, desi groaznic de greu, si asa ar trebui sa fie si abordarea noastra, fireasca. Cu homosexualitatea recunosc ca imi faceam griji din cauza sotului homofob. Care in ultima vreme nu mai e homofob. Sau ma rog, e mult mai deschis la cap. M’a surprins profund atitudinea lui recenta si schimbarea. Deci nu e ceva iremediabil, dar este f comun in Romania.

    0
    • să știi că nici diversitatea de opinii nu e o problemă. Ba chiar e indicat să îi spui copilului, uite, eu cred că nu e important dacă ești femeie și îți plac femeile, dar lui tati nu îi place chestia asta. Tu ce părere ai? și îl lași pe el să își tragă propria concluzie.

      1+
  9. Irina

    Oau, tatal respectiv a avut neobrazarea sa fie ”homofob” in public! E socant sa fii normal in zilele noastre….

    1+
  10. oana

    A fost o discutie de genul asta pe un grup, aici in uk, ca un baietel de 4 ani, vrea sa fie fetita si si-a ales un nume de fetita si adora sa poarte rochite si culoarea roz. Iar mama a hotarat ca e transgender si ca de acum incolo o va chema Sarah si i se adreseaza la feminin… Eu cred ca la varste asa mici copiii nu fac diferenta intre ce e pentru fete si ce e pentru baieti. Daca fetele pot purta pantaloni, sa poata purta si baietii fuste (daca vor, daca sunt curiosi). Nu zice nimeni ca rozul e pentru fete (desi aici nu sunt de acord cu tata lui Mascarponsin:)) care m-a rugat sa nu-i cumpar haine roz. doar atat. nu roz) haha
    Nu cred ca poti decide ca un cpoil la 4 ani e transgender doar pentru ca ii place rozul sau e curios cum ii sta cu fusta.
    La fel, nu cred ca daca e curios de penisul altui baiat, nu va deveni homosexual, si cel mai important nu trebuie sa decizi tu asta (ca parinte) sau sa ii inspiri frica asta…
    Sunt atatea lucruri la care nu m-am gandit vreodata ca va trebui sa le explic cuiva mic, si a carui perceptie si tot despre lume va depinde de cum ii explic eu… cred ca e o responsabilitate enorma. si sper sa-i facem fata cu succes:) te pup Miruna

    0
    • o să facem, Oana! Precis o să facem și greșeli, dar e important să căutăm, să ne destupăm mințile. Așa ca tipul de la conferința de sâmbătă.

      0
  11. oana

    *va deveni homosexual

    0
  12. Moartea este greu de explicat. Mi-e teama de subiect, pentru ca bunica-mea este batrana si bolnava si bunica fetei este si ea destul de batrana si de bolnava. In anii urmatori ne vom confrunta cu subiectul si mi-e groaza de durerea pe care o va simti copilul, pentru ca le adora pe ambele. Momentan, la nici 3 ani, pur si simplu nu rostesc cuvantul. Nu cred ca are in acest moment ceva de castigata, daca o incarc prematur cu ceva atat de greu de digerat si de noi.

    Cu persoanele gay e super simplu. Unii iubesc persoane de sex opus, altii de acelasi sex. Eu sunt cat se poate de relaxata pe subiect, sotul s-a mai calmat in ultimii ani, cunoscand barbati gay (amici de ai mei) si vanzand ca sunt de fapt oameni misto, asa ca nu e nicio problema. Cand va veni discutia, va fi ceva simplu de explicat si de acceptat.

    1+

Leave a Reply

© 2007-2016 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 139 queries in 0.260 s