Luna: August 2016 (Pagina 2 din 5)

Pericolul promovării grașilor sub umbrela toleranței

model obez

Ultima chestie care mi-a umplut paharul pe subiect. Contextul e ăsta: “Directoarea radioteleviziunii de stat egiptene a cerut unor prezentatoare sa slabeasca in decurs de o luna. Daca nu vor reusi sa piarda din greutate pana la jumatatea lunii septembrie, crainicele vor fi sanctionate” – zice știrea de aiciEu am citit asta zilele trecute pe acest blog, că la știri nu-s abonată.

Continuare

Revenirea în România: avantajele continuă

shutterstock_176305274

Redeschid lista cu bucurii pe care le avem aici în țară, că tot am fost invitată să le caut și să le enumăr. Mi-am pus ochelarii, le-am identificat, poftiți de vă serviți:

Continuare

Despre articolele acestui blog și planuri de viitor

 

mama laptop bebelus

După săptămâna minunată în care am dormit adunat vreo 20 de ore și în care mi-a fost extraordinar de greu să țin pasul și cu spălatul pe dinți, apăi cu scrisul pe blog, am decis că e musai să am o rezervă de articole pentru zile și nopți din astea albe. Idei am grămezi, ele dansează în mintea mea ținându-se de mână, doar mi-aș dori mai mult timp să le pun pe hârtie, pe blog, pe telefon, pe oriunde ar fi.

Continuare

Nu e ca și când nu ai putea lăsa copilul să plângă

 

bebelus plangand

E adevărat ce se spune: când devii părinte, capeți niște puteri de superman de undeva, din Univers, și începi să poți să faci lucruri nu fiindcă nu ai alte opțiuni, ci pur și simplu fiindcă nu poți să nu le faci în felul ăsta al tău, nu în altul, în nici un altul.

Continuare

Iubesc orașul când se mută la mare

Tocmai m-am întors de la un prânz cu nașii noștri, la care am stat de-am uitat de noi, în prelungiri și unșpe metri, doar că am ieșit cu toții, în final, câștigători.

Continuare

Despre nevoia de moașe în România și May Williams, cea blândă și bună

Introducere în atmosferă: am născut în Anglia cu o moașă la început, am terminat cu anesteziști și chirurgi în sala de operație. Toată sarcina mi-a fost urmărită de moașă (despre cum e o sarcină urmărită în Anglia am scris aici. Despre cum e o naștere în Anglia, am scris aici.)

Nu îi mai țin minte chipul. Știu doar că avea păr blond și lung și că era tânără. Dubios de tânără, dacă e să fiu sinceră. Îi aud însă și acum glasul, parcă avea clopoței care anunțau o mare sărbătoare.

Continuare

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 134 queries in 0.373 s