
A fost odată ca niciodată un pui de dințișor venit de undeva din Univers la un om mic în gură. Și știi unde era omul ăsta mic? La mama lui în burtă abia de câteva săptămâni! Și cum le era bine și cald acolo înauntru, și puiul de om și puiul de dinte creșteau într-o zi cât alții în zece. Uite-așa, după o vreme, când puiul de om a scos capul afară, ce crezi c-a ieșit din gura lui? Doar niște țipete, Broscuțule, c-așa salută toți oamenii mici pentru prima dată. Nu niște dinți, cum însă poate te-ai fi așteptat. Dar celălalt pui era încă acolo, crescuse ca un Făt-Frumos din basme, avea deja casă nouă și moale, în niște gingii știrbe și adorabile de bebeluș nou-născut.
Continuare