Luna: July 2014 (Pagina 2 din 2)

Grija pentru dinți, brusCăca durerea

Multe lucruri pe lumea asta nu le înțeleg, iar în ceea ce privește cabinetul stomatologic – acest spațiu feeric și fără fund la surprize- presimt că istoria abia începe să se scrie.

shutterstock_120958786

Am toată stima și respectul pentru cei care vor să-și salveze dinții. Adică, pentru cei care, atunci când le expun opțiunile, aleg tratamentul de canal și nu extracția. Deși pentru toată lumea extracția e cea mai simplă.

Ce nu înțeleg eu însă e această dorință bruscă de a salva dintele când te doare de te urci pe pereți. Ce nu înțeleg e cum poți veni cu jumătate de dinte, să-mi spui că te doare de vreo 2 luni, dar pe pereți te urci de vreo 2 zile, mai precis nopți, și că nu, tu nu vrei extracție. Și nici nu mai înțeleg ce-i cu prânzul de săptămâna trecută, îndesat printre molarii superiori. Și nici cum ți-ai imaginat că rezervele pentru zile negre se strâng între măsele. Ori că asta ți-ar chiar putea ajuta vreodată, într-o bună zi.

Doamne, Doamne, păzește și ferește.

Știți, sunt 2 categorii de pacienți cărora le e frică de dentist: cei care, de frică, atâta-și îngrijesc dantura, cât să nu fie nevoiți să dea pe la cabinet și cei care, de frică, ignoră întreg domeniul dentar, începând cu proprii lor dinți plus periuță și terminând cu propriile dureri, alea de acum 2 luni. De parcă, dacă-l ignori, dentistul dispare.

Spălați-vă pe dinți. Și, dacă nu vă spălați, nu vă mai mirați.

credit foto: Shutterstock

Oameni prea buni ca sa fie adevarati

Prietenii mei de pe facebook au vazut weekendul asta o invazie de poze, colaje si multe selfie-uri. Unele mai deocheate ca altele. Creditul nu-mi apartine, singurul meu merit fiind acela de a nu-mi fi inchis ochii chiar de fiecare data cand blitzul se declansa.

Povestea e simpla si banala, doar finalul e ca-n povesti, ca la surprize-surprize, regia fiind semnata de Univers. Univers, care in ultima vreme mi-a scos in cale suflete din trecut, cu care m-am jucat mult intr-o vreme. In cel mai pur si curat sens al jocului. Si de care am uitat intr-un fel sau altul, mai mult sau mai putin ortodox.

Asadar, am planuit acest weekend la Amsterdam impreuna cu o prietena (cunoscuta recent, mai mult datorita nuntilor noastre care se apropie si a faptului ca parintii mei cu socrii ei sunt prieteni buni si a faptului ca ea e o draguta si imi face placere sa vorbim. Cam in fiecare dimineata cand eu imi beau cafeaua si ea e in tren spre scoala sau birou.) Adevarul dincolo de bloguri e ca, de fapt, nu prea o cunosteam, am baut o singura cafea pe repede-nainte la Sibiu mai demult. Si atat. Desi ne-am dorit si programat mai multe. Si, recunosc, mi-a trecut prin cap: Miruno, de tu vrei la cafele si ea vrea sa te alerge prin parc ori muzee, ai boxat-o original.

Ideea e ca miresica mea avea o colega de facultate si buna prietena in Amsterdam. A ei, ca sa fie clar. Eu n-o cunosteam deloc, deci cotele ingrijorarii cresteau. Asta mica, miresica, m-a luat cu ea la prietena ei. Pe mine, pe care nici nu ma cunostea decat de la cafeaua aia si din ce povesti ii mai turnam eu dimineata… Drept e ca am cam socat-o cand i-am spus ca prefer Gil DObrica in loc de trance, dar asta e alta poveste. Intr-un final, am ajuns sa si stam la prietena ei si a fost una dintre cele mai bune decizii ale anului.

What happens in Amsterdam stays in Amsterdam, deci n-o sa dau din casa. Ce vreau sa spun e ca m-am simtit atat de bine la fata asta acasa, pe care nici n-o cunosteam, de ziceai ca m-am dus acasa! De;i, de cum am vazut-o, sentimentul era ca o cunosc demult (Insa cum SIbiul e mic, am zis ca precis ne-am petrecut liceul prin aceleasi cluburi sau discoteci)…

10450640_10152098324810356_3841063831288962956_n

Ne-a asteptat cu flori la gara, exact cum ma asteapta mama de fiecare data. Si s-a bucurat sincer ca eram acolo, nici o clipa n-am simtit c-o deranjam, ca e obosita, ca s-a enervat. Desi stiu precis cat era de obosita (saptamana trecuta cred ca a fost o nebunie europeana in aer, s-a extins si pe insula, eu nu mai vreau asa ceva!) si cat sunt eu de mocaita pana ma hotarasc cu ce ma imbrac 😛

Ne-a dus la un festival pe plaja, ne-a organizat un joc gen treasure hunt prin Amsterdam, ne-a plimbat cu masina-n lung si-n lat, a pus mese, a facut paturi, tot tacamul. Ne-a facut la poze de nici daca luam un fotograf platit nu le facea cu atata drag si atat de multe. “Pentru voi, tu, fetelor!” :)) Ne-am imprietenit imediat, o chimie perfecta.

Si ca sa vezi, in ultima zi, mergem la sora ei in vizita, unde era si mama lor. Cand am vazut-o pe doamna, mi-am amintit: FUSESERAM LA ACEESI GRADINITA, pe Milea, la tanti Marcela!!! Si nu numai atat, ci eram si prietene bune, ea si-a amintit ca aveam casa pe colt si a venit la ziua mea, eu mi-am amintit cum aveam paduchi o data si eram suparata ca nu ma lasau sa ma joc cu ea :)))

A fost emotionant, ca un semn bun ca viata ne pregateste surprize frumoase de unde si cand ne asteptam mai putin. Vedeti, Ralucelor, trebuie sa credem si noi putin mai mult. Soarele e acolo, chiar si cand pe cer se vad doar norii. 😉

M-am simtit minunat, a fost un weekend pe care-l voi tine minte toata viata. Iar asta nu datorita Amsterdam-ului, ci datorita oamenilor buni care m-au dus si pastrat cateva zile acolo. Hidratata si cafelita, pozata si fericita.

credit foto: Raluca1

Planificând o vacanţă de miere

Gândurile despre luna de miere nu sunt foarte bine conturate, deşi nu ducem lipsă de idei. Nu trece zi însă fără să-mi imaginez cum o să fie, câte cafele o să bem, prin ce pieţe ne vom abate şi pe ce meridiane vom adormi. Cred că, în capul meu, am făcut deja bagaje, am împachetat pijamale, tricouri şi rochiţe, parfumuri şi periuţa de dinţi. Visez la cărţi citite la întâmplare şi poveşti rostite fără un scop. Visez la el fără pacienţi, la dimineţi fără alarme, la săptămâni fără sfârşit.

Ieri mi-a zis iubitul că cică trebuie să ne vaccinăm. Zău aşa? M-am întristat şi îngrijorat. Eu vreau copii în viitorul apropiat şi nu ştiu cum s-ar împăca ei cu vaccinurile astea. Oricum a trebuit să-mi refac unele recent, fiindcă englezii nu m-au crezut că le am de-acasă. Şi virusul B în variantă latentă m-a deprimat puternic şi mi-a făcut poftă de ciocolată, pe cuvânt de-onoare dacă vă mint. 😛

Vreau să fie ACEA vacanţă, pe care să ţi-o aminteşti toată viaţa. Punctul de referinţă pentru oricare dintre concediile viitoare. Vreau să fie o nebunie, o bucurie, o aventură. (La faza de aventură, nu vă gândiţi la corturi şi rucsace, că nu-mi stau în fire. Mie-mi plac apa caldă şi hotelurile cu un confort decent.) Vreau să facem poze şi să trimitem vederi. Să cunoaştem străini, să respirăm locuri, să admirăm frumuseţea diversităţii pe pământ. Să vedem unde copilăresc alţii, cum am fi putut nimeri noi, dacă ne-am fi născut în altă lume. Să vizităm alte lumi, să culegem ce ne place şi-apoi să ne întoarcem tot la ale noastre. Mai buni, mai pregătiţi pentru viaţă.

shutterstock_178779161

Tot ieri mi-a zis iubitul să fac o trusă de prim-ajutor. (Şi nu, nu se referea la acea geantă care se potriveşte la aproape orice. Ci chiar la nişte medicamente.) Eu nu plec fără antialergic oricum; în rest, mă gândeam la ceva probiotic. Poate vă amintiţi, anul trecut scriam despre Enterol  şi prevenirea diareei călătorului. Se pare că afectează 30-50% dintre călători. (Deşi, dacă administrarea de Enterol începe cu cinci zile înainte de călătorie şi continuă în următoarele cinci zile, riscul de a avea diareea călătorului va scădea considerabil. Vine sub formă de plicuri sau capsule, adică merge administrat chiar şi la bebeluşi, dizolvat în biberon. )

Majoritatea persoanelor care dezvoltă boala, prezintă simptomatologie în primele 2 săptămâni, cel mai frecvent în primele 2-3 zile de la sosirea în ţara respectivă. Zonele cu risc ridicat sunt Africa, Asia de Sud şi America de Sud, America Meridională, ţări din Orientul Mijlociu, Rusia, China şi ţările mediteraneene.

Diareea călătorului este legată de infecţia acută a sistemului nostru digestiv cauzată de bacterii sau, adesea, de virusuri şi protozoare. Dacă luăm contact cu mâncare sau apă murdară, contaminată, există un risc mare de infecţie. Cauza diareei ar putea fi şi ingerarea improprie a alimentelor pe care le consumăm în timpul călătoriei. Mâncărurile neobişnuite ar putea avea o influenţă negativă asupra sistemului nostru digestiv.  Am putea avea dureri abdominale, febră, vomă, ce duce la deshidratare. Am putea observa şi sânge sau mucus în scaune. Diareea călătorului ar putea dura câteva zile.  În acest interval, ar trebui să ne reamintim să bem cantităţi mari de lichide îmbuteliate.  În cazul agravării sau prelungirii simptomelor, ar trebui să contactăm medicul.  Se recomandă foarte serios prevenirea diareei călătorului prin consumul de probiotice înainte de a merge în ţări cu grad de risc ridicat.

Mai multe  studii au dovedit eficienţa medicamentului probiotic Enterol. Acest medicament probiotic ar putea ajuta recuperarea: reduce durata diareei cu 25%. Reprezintă şi o protecţie eficientă, reducând riscul de diaree prelungită cu 75%! Asta înseamnă 3 zile din 4.

Ce ziceam, că nu sunt bine conturate gândurile pentru luna de miere? 😉 Lista pentru bagaje abia s-a deschis.

credit foto: Shutterstock

Pagina 2 din 2

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 130 queries in 0.490 s