Luna: September 2013 (Pagina 2 din 2)

Prenume, nume, oameni buni!

Că de aia-i PRE-nume, că vine înaintea lui “nume”. În afară de catalogul clasei, nicăieri nu prea e scuzată inversarea asta.

Traian Băsescu, nu Băsescu Traian. Daniela Crudu, nu Crudu Daniela. Horia Brenciu, nu Brenciu Horia. Alex Ciucă, Toma Nicolau, Oltea Zambori!

Cât despre mine, Siminel Miruna nu mă semnam nici măcar pe lucrările de control dintr-a cincea, că până atunci aveam caiete cu etichete gata lipite. Există o ordine, deşi citesc diverse explicaţii

Deși ordinea obișnuită de prezentare a numelui oricărei persoane este prenume, urmat de numele de familie, în catalogarea oficială se folosește, pentru motive evidente de ordonare alfabetică, ordinea nume de familie urmat de prenume. Similar, de multe ori, românii se prezintă în situații diferite menționând numele de familie ca prim nume sau doar numele de familie.

– wikipedia

Cetăţeni, nu faceţi excepţie de la regula prenume-nume. Nici măcar pe facebook. Nici măcar niciunde.

p.s. Sau varianta domnule Alex Hoinaru. Nici măcar PRiţele nu zic domnule Hoinaru Alex :))) Deci, vă rog.

baby_name

Cu drag,

Miruna Siminel

poza

„S-a sunat de intrare”

-Un articol pentru un început sănătos de şcoală-

De când m-am închis în cabinet, am pierdut orarul clopoţelului, noroc cu puştii cărora le număr dinţii, că mă ţin la curent. Ştiaţi că-n unele şcoli din Anglia, copiii n-au voie cu machiaj, nici cu unghiile făcute ori cu papuci coloraţi? Dada, papucii doar negri pot să fie.

De când nu mai merg la şcoală, trântesc o răceală pe sezon şi uit mai multe decât pe vremea când învăţam ceva. Cum zice mama, cât a avut ea grijă de mine, nimic rău nu am păţit. Gen -muci în nas am avut o dată la deceniu. Acum, am o dată la lună. Şi cum zice iubitul meu, marele progres al omenirii e datorită politicilor sanitare, una dintre marile noastre invenţii fiind toaleta. Care ne-a scutit de nişte infecţii puturoase. Apoi vaccinurile. Şi apoi omul va ajunge să trăiască 130 de ani. Asta e speranţa de viaţă.

În viitorul apropiat.

În prezentul concret însă, ne preocupăm mai mult de calitatea vieţii, ca să ajungem să-i numărăm durata, cum ar veni. Iar când vine vorba de copiii noştri, întoarcerea la grădiniţă ori la şcoală înseamnă intrarea în colectivitate. Unde n-o să mai vezi mame disperate cu gelul dezinfectant după prunci, ci doar prunci şi mâinile lor murdare. Ha, parcă numa’n ciuda mamelor cu geluri!

Back to school

Există câteva trucuri simple de a proteja copilul pentru un început sănătos de şcoală şi o continuare tot aşa: la şcoală.

  • Vaccinurile (deşi începem să ne dăm cu stângu-n dreptu’ când unii refuză vaccinarea şi se întâmplă epidemii ca asta )
  • Suplimentele nutritive (îmi amintesc curele cu multivitamine de 2 ori pe ani: primăvara şi toamna)
  • Alimentaţia corespunzătoare şi cât mai naturală
  • Igiena personală (aici intră mamele şi gelurile, dar şi deprinderea pruncului de a se spăla pe mâini, a nu băga mâinile în gură, fiindcă sunt murdare şi fiindcă locul lor nu e în gură!)

 

Şi să vedem câteva soluţii:

Împotriva rotavirusului, inamicului numărul unu al mamelor de mai sus, cele cu gelul dezinfectant. Serios vorbind, chiar nu e glumă. Că îl apucă diareea pe ăla mic, eventual combinată cu greţuri, vărsături, poate şi febră. În 70%-80% din cazuri , diarrea din anotimpul rece  are etiologie virală  (în 50% din cazuri fiind incriminat rotavirusul pe care copilul îl poate contacta direct de la o persoană bolnavă sau prin atingerea unui obiect contaminat). Singurul tratament cu efecte dovedite împotriva rotavirusului este levura de saccharomyces boulardii , un probiotic despre care am mai scris. Numele de scenă: ENTEROL.

Acesta poate fi folosit atât preventiv ( 1 capsulă sau 1 pliculeţ pe zi încă de la intrareea în colectivitate, pe o durată de 10-15 zile), cât şi în tratamentul diareei deja instalate: 2-3 capsule sau pliculeţe  /zi

Împotriva infecţiilor respiratorii, care apar, la copii, cam de 4 ori într-un an. Aici cred că leacurile bunicii sunt de preferat înaintea oricărui produs din farmacie. Evident, antibioticele nu sunt prima opţiune de tratament, iar dacă mă întrebaţi pe mine, mai bine căutaţi să întăriţi imunitatea generală a pruncului. În felul ăsta, el singur va lupta cu orice răceală, bronşită ori alte cele.

Împotriva otitelor medii acute, care nu se tratează imediat cu antibiotic nici ele. Există nişte picături de ureche cu puţin anestezic şi antiinflamator, care calmează durerea şi reduc simptomele acestuit tip de otită (la început o răceală banală, nas înfundat şi mai ales mucozităţi care îşi schimbă culoarea către galben-verzui, apoi dureri de gât, urmate de o stare de agitaţie nocturnă, treziri dese, febră (peste 38,2 grade) şi durere în zona urechii.) AStfel, se pot evita antibioticele. Despre OTIPAX am scris mai detaliat aici. Căldura locală mai poate ajuta (eventual un prosop încălzit în cuptor sau cu fierul de călcat), hidratarea copilului e foarte împortantă şi evitarea aerului uscat (un cearşaf umed pus pe calorifer sau un vas cu apă, cu deschidere largă). Ca regulă generală , orice fel de picături se aplică doar dacă nu există  semne de perforare a timpanului (senzatia de ureche infundată , insoţită adesea de ţiuituri, pocnituri,surzenie parţială sau totală, scurgerea unui lichid gros din ureche , cu miros urât în funcţie de gravitatea infecţiei, care se scurge sau ramane in interiorul urechii, etc).

De asta, orice soluţie recomandată aici aţi adopta, întotdeauna e bine să fie la recomandarea medicului pediatru, fiindcă doctorie nu putem învăţa de pe net.

School-kid

Iar acum… n-aţi auzit?! Tocmai s-a sunat de ieşire. Luaţi gelul dezinfectant şi mai trageţi un joc cu copilul dumneavoastră. Că azi-mâine se face mare şi-o să scrie pe bloguri cum era când aveaţi dv grijă de el şi cum nimic rău nu păţea pe vremea aia…

foto 1, 2

Un film de râsu’ lumii!!! Pe bune.

were-the-millers-780688l

Dacă vreţi o comedie bună, dar bună de tot, mergeţi de vedeţi “Noi suntem familia Miller“. Am râs cu lacrimi la filmul ăsta, cu

dureri de burtă, cu toată sala, ba încă mai râdem şi astăzi doar amintindu-ne faze şi replici din film. Colegul meu Roberto s-a dus de 2 ori să vadă filmul. Iar noi luăm în considerare şi în serios să facem acelaşi lucru.

Povestea în sine e banală, e vorba despre un traficant de droguri oaercare, trimis în Mexic să fure o cantitate impresionantă de iarbă. Peripeţiile de pe drum implică un geek roşcovan tipic, o puştoaică rebelă şi o Jennifer Aniston super-hot. Nu e povestea fabuloasă, ci felul în care e spusă povestea.

Vă zic, am râs de numa’.

sursa foto

Împreunarea pe contul de facebook

Profil: Andrei şi Andreea, cu eventual numele lui de familie. Ionuţ şi Andreea Popescu, Andrei şi Ioana Ionescu, ştiţi ce vreau să zic.

549148_382158848537585_243041711_n

Ar trebui să emit o părere dacă tot m-am apucat de scris ARTICOL pe subiect, dar mă gândesc la cei câţiva prieteni buni care au astfel de conturi şi la ce oare i-a mânat, să zic aşa, să-şi împreuneze soarta în faţa primăriei – înţeleg, iubirea. Dar în faţa lui Zuckerberg? Ori o fi în faţa tuturor pipiţelor care cred că verighetele se fură şi soţii se iau gata făcuţi, ori în faţa tuturor papagililor virtuali care tastează pe facebook mai frumos decât nu şoptesc alţii care-s obosiţi, trăiască domnul Caragiale. Comic de situaţie şi ironia sorţii.

1337184955194_6287220

 

Nu ştiu dacă mi se pare o idee rea, la fel cum nu ştiu dacă mi se pare o idee rea să-ţi intercunoşti (dacă există asemenea cuvânt, că obiceiul -sunt precisă) parolele la mail, la facebook sau la blog. Şi dacă stau să mă gândesc că mie-mi ştiu Hoinaru şi Alex Negrea mai bine parolele decât iubitul, începe să pară dubios.

A, şi nu. N-o să-mi fac cont de facebook comun. Nici acum, nici niciodată. Şi nici măcar cu Alecşii de mai sus. 😉

sursa foto

Vina este gata împărţită, serviţi concluziile

Băieţelul a fost omorât, părinţii sunt îndureraţi, o naţiune întreagă e în stare de şoc. După ce-şi revine puţin, la naţiune mă refer, ar putea să-şi sufle mucii-n batistă, să tragă puţin aer adânc în piept şi să tragă concluziile. Dureroase.

1. Să facă naibii ceva cu ei câini maidanezi (deşi criminalul nu prea mai era maidanez, corectaţi-mă dacă greşesc, era cam a cuiva), că nu fac nimănui bine la sănătate. Iar cine-i iubeşte să-i iubească la el acasă, în parcuri să fie toţi câinii cu lesă şi botniţă şi stomacul plin.

2. Să nu-şi mai lase naţiunea copiii nesupravegheaţi. Mai ales dacă au 4 ani şi 6 ani. 20 de minute??? Fără să vezi unde-s copiii ăia? Într-un parc??? Nici 5 minute! Nu vreau să mă gândesc la bunica lui Ionuţ şi la ce simte dumneaei zilele astea şi toate cele care-or să mai vină…

(în funcţie de site-ul pe care-am citit ştirea, timpul în care copiii au fost nesupravegheaţi diferă de la 5 minute la o oră. Varianta cu 20 de minute e a ştirilor protv.)

3. Să-şi asume responsabilitatea. E numele ei pe actul ăla? E. Semnătura e a ei? E. Bun. Că între timp nu mai e în asociaţia cutare, că tanda, că manda, femeia aceea care a semnat că ia câinele în numele asociaţiei Caleidoscop trebuia să nu mai prididească în cele 30 de secunde ale ei de glorie la televizor şi să spună cât de rău îi pare şi cât de mult se gândeşte la familia băieţelului, fiindcă sunt sigură că nici dânsa nu doarme tocmai cumsecade nopţile astea şi multe din cele ce-or să vină.

4. Ager Press scrie că “În acest caz este posibil să fie sesizată şi Protecţia Copilului.” Vă spun eu sigur că într-o ţară civilizată, s-ar autosesiza. Repet, asta nu înseamnă că părinţii-s de vină. Nici că pruncului de 6 ani i-ar fi mai bine departe de ei. Şi nici că oamenii ăştia ar putea fi mai scuturaţi de cineva decât i-a scuturat singură soarta sau, mă rog, decât că le-a sfâşiat un câine copilul.

p.s. Eu voi iubi câinii în continuare, mai ales pe cei cu stăpân. Dar oricât aş iubi câinii, tot pe copii îi voi iubi mai mult. Chiar şi atunci când bunicile lor nu sunt atente.

b97bae1aae4f2c1ebae58f5428b6b178

foto

 

Au fost #prinSibiulmeu fără mine

La mustaţă am ratat să joc şi eu o horă la nunta tradiţională organizată de copiii ăştia pentru #prinSibiulmeu. Dar i-am urmărit îndeaproape de departe, i-am urmărit cu invidie sinceră şi cu o curiozitate la fel de sinceră, fiindcă au ieşit puţin din oraş şi au văzut locuri în care nici eu, sibiancă 100%, n-am fost niciodată. Un exemplu: satul Mălâncrav, unde stă prinţul Charles în România şi conacul fundaţiei patronate de … cum să zic… Alteţa dumnealui, el, adică mă-nţelegeţi.

PrinSb2013

Participanţii Prin Sibiul Meu 2013, pe ale căror bloguri şi pagini de facebook puteţi vedea impresii la cald (via Tudor Popa): Ana Maria şi Olga Caia, Gaben şi Ramona,Sebastian Bârgău, Denisuca, Toma Nicolau, Sorin Grumăzescu, Dragoş Asaftei, Elekes Levente (Levi), Alex Dima şi Sigina, Alexandra Crişu, Florin Arjocu, Răzvan Baciu,Liliana şi Andrei Oprişan, Călin Turcu, Feri Teglas

şi Anamaria, Mircea Hodărnău şi, evident, Tudor, Răzvan, Diana, Anca şi Maria. Plus Răzvan Pascu, din câte mi-am dat eu seama pe facebook.

Între timp şi între lumile noastre nu s-a întâmplat nimic, pe mine pacienţii m-au aşteptat ca şi când, m-au luat de parc-aş fi fost odihnită, de părinţi mi-e dor deja din aeroport, ciocolata a fost consumată în cantităţi ilegale (eu încă sper cu fiecare pătrăţică la o alinare… ), în casă am dat drumul la căldură, deja miroase a iarnă, că frig e de-o vreme. H a şi zis ceva de bradul de Crăciun. Iar eu m-am şi gândit, oare ce surpriză îmi face anul acesta. Iubitule, eşti pe recepţie? 😉

foto

—————————–

Prin Sibiul Meu este un proiect AIOS organizat cu sprijinul Primăriei Sibiu.
Parteneri: Future Capital, Ibis Hotel, Ambient, Staropramen, Reky Travel, Asociaţia Produs în Sibiu, Casa de Cultura a Studentilor Sibiu, CNM Astra, Eco Sport Team, Judith Bistro, Cafe Wien.

Pagina 2 din 2

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 136 queries in 0.156 s