Fix ca în filme. Da’ fix aşa! Ştiţi cadrele alea largi, care se strâng pe uşile automate ale marilor magazine, pe fundal de cântece cu zurgălăi americani? De oamenii par nişte furnici cu plase după ei. Şi luminiţe multe şi iarăşi Jingle Bells?
E fix aşa, promit. Şi nici măcar nu am ajuns în filmele americane. Deci, să vedeţi. Lumea e deja disperată de vreo 2 weekend-uri că vine Crăciunul. Cumpără ca bezmeticii, se înghesuie printre rafturi. Sâmbăta şi duminica eşti, “pe centru”, ca-n autobuz. Nu ai voie să te grăbeşti, nu poţi să te împotriveşti, decât dacă-ţi ceri scuze politicos, deisgur. Doar că rişti să calci vreo babă în picioare sau să striveşti vreun prunc dezbrăcat. Da, aici şi babele ştiu shopping şi pruncii fac frigul de mici.
Bărbaţii, că de la ei am plecat. Marks and Spencer are o zonă specială de canapele periferice, unde şed la rând domni trecuţi de vârsta a doua, că doar ăsta-i targetul magazinului: doamne de vârsta a doua, domnii îşi plătesc păcatele. Când i-am văzut aşa zăcând în mizerie zilele trecute, m-am întrebat care-o fi menirea lor acolo. MIZERIE, prietene! Îţi venea să scoţi 50 de bani, să le dai de-un covrig. Aşa feţe lungi şi chinuite prezentau. Stăteau într-o tăcere absolută, de care femeile precis ar fi profitat ca să-şi plângă necazul una pe umărul alteia şi să-şi vorbească bărbaţii de rău. În schimb, ei păstrau liniştea. Posibilă explicaţie: ori era singurul moment când puteau avea parte de ea, ori se certau în gând. Cu propriile instincte, desigur. Acelea de-a băga divorţ după 20 de ani de căs’torie. De înţeles ambele variante.
Cineva mi-a răspuns la nedumerire, cică “Da’ cum dragă, ce să caute bărbatul?! Să care plase!” (eu sunt o persoană care nu se duce la cumpărături cu fetele, nici cu băieţii şi nici nu se întoarce cu plasele. Shoppingul e frumos doar întimitate. Şi nici în cabina de probă nu accept vreun ajutor!)
Astăzi. Magazine (că m-am întâlnit cu Moş Nicolae). Ca-n filme. Da’ fix ca-n filme. Şi, Monica, permite-mi să te completez. Fix asta e menirea bărbatului la cumpărături: să care. Însă după o atentă, dar neintenţionată observaţie (erau atât de mulţi, că n-aveai cum să-i sari cu privirea; mai ales de la înălţimea mea!), menirea bărbatului la cumpărături e să care şi să pufăie. Îmi cer scuze. Credeam că-i mai uşor să fii bărbat…
Tipul ăsta din poză e dubios de vesel. Deci, ori cardul nu era al lui, ori nevasta.
Valeriu
Eu cred că astea sunt doar sterotipuri.
Chestia asta gen mers ”împreună la cumpărături” este un mare fake și o mare prostie. Eu nu ași putea concepe să fiu cu cineva în timp ce îmi cumpăr diverse, orice ar fi, de la produse alimentare la accesorii sau îmbrăcăminte.
Sunt cupluri, înțeleg, dar nu siamezi. Un cuplu este eficient pe perioade scurte și intense dar cu spații largi între.
Cât despre plată, în afara de chestii comune și cadouri, eu nu plătesc nimic din cea ce nu folosesc.
Frenezia asta ”Christmas shopping” doar o altă oportunitate consumeristă numai bună să-ți mărești soldul deja pe minus din cardul de cumpărături.
Și ar mai fi o chestie, sunt doar două tipuri de bărbați ce plătesc și cară, fie foarte proști fie foarte interesați. Ehe, câte nu face un Caveman modern…
Liora
@Valeriu, sa-nteleg ca tu nu mergi niciodata cu sotia ta intr-un magazin? Niciodata??
Valeriu
@Liora, nu sunt căsătorit. Când voi fi regula va fi aceeași din următoarele motive:
1. Știu în general ce vreau să cumpăr și am listă făcută.
2. Cumpăr și ies, nu ma plimb pe acolo.
Ar mai fi ceva, toate persoanele de sex opus cu care am fost la cumpărături nu prea știu ce vor pierd o grămadă de timp și chiar nu simt nevoia de a fi un accesoriu ce așteaptă.
iulianmindrila
Dar menirea femeilor la cunparaturi care e?!
Tavi
@Copilablonda – flacaul din imagine e soferul.
@Valeriu – de acord!
iulianmindrila
Cumparaturi…
Liora
Ohh, Valeriu, pai e o diferenta.
Unu la mana: Voi cand mergeti in magazine mergeti sa cumparati. Femeia merge, in primul rand, sa se uite. Si daca gaseste ceva….mda, poate ca va si cumpara.
Doi la mana: Femeia scaneaza, evalueaza, isi imagineaza,cauta alternative, totul foarte na-tu-ral si usor. DEci nu e pierdere de timp, e un proces care trebuie sa se intample. :))Naturaletea in toata splendoarea ei.
Si trei la mana:
Barbatul prezent nu e un accesoriu,nu. Este un judecator, dar voi sunteti prea plictisiti ca sa mai realizati onoarea care vi se face.
In loc de privirea pierduta si plictisita, ia incercati voi sa urmariti treji, cateva minute, hainele pe care femeia le inspecteaza. Apoi da-ti verdict, deschideti gura si VORBITI: ´´da´´, ´´ esti superba cu rochia asta,´´ ´´culoarea asta nu te prinde, ia galben´´ etc. Femeia se va simti importanta pentru voi si va asculta sfatul, ceea ce reduce timpul de cumparaturi la un sfert. Unde nu mai pui ca va fi atat de socata de reactia voastra de implicare incat va si tacea pentru tot restul serii! :))
Dar daca voi taceti imbufnati, atunci nu va mirati ca dureaza atat, femeia saraca trebuie sa gaseasca singurica cea mai buna varianta! 😀
Valeriu
@Liora, uită-te mai bine aici să vezi cum stă treaba. :))
http://www.youtube.com/watch?v=evjJWBcphQk
Liora
:))haha, tare!
Cata
Era si o poanta mai neaosa de-a noastra:
I: Cum ii sta bine unui barbat?
R: Intre doua sacose.
copila blondă
Io la ora asta, atâta mai pot zice: :)))))
Faceţi click pe linkul lui Valeriu :))
dorina
supeeer linkul lui Valeriu !
copila blondă
:))
Ania
Cand ma duc cu sotul la cumparaturi de imbracaminte pot spune ca stau mai mult dupa el decat el dupa mine. Bine nici nu pot sa-l condamn o data ce oferta pentru barbati in materie de fashion nu e chiar asa diversificata.
copila blondă
:))) ce mă distrezi! Păi vezi, de asta mă duc eu singură la cumpărături!
Cred că ăsta e sindromul bărbatului românesc, să ştii. Că şi mama păţeşte fix acelaşi lucru 😛