Luna: June 2010 (Pagina 1 din 3)

Când te întrebi dacă să te superi

..înseamnă că nu îţi mai pasă.

Ştiţi, de multe ori mi s-a întâmplat să explic oamenilor unde au greşit faţă de mine şi felul în care m-au rănit. Chiar dacă în sistemul lor de referinţă, regulile erau altele, eu simt după propriile mele reguli. Tot după ele, şi plâng.

Alteori, le explicam altor oameni de ce nu m-am supărat pe o situaţie. Sau pe un comportament. Fiindcă nu ţin la formalităţi în familie şi nici la cadourile de ziua mea. Cu toate că un buchet de flori nu strică niciodată. Dar drumul pieţei îl poate învăţa oricine, în schimb, sunt alte lucruri care nu se vor putea schimba niciodată. Cum ar fi năravul.

Dar, atunci când te întrebi dacă să te superi pe ce s-a întâmplat, pe cine “n-a întâmplat” buchetul de flori sau năravul dorit…înseamnă că ai deja demult răspunsul: nici nu mai contează. Fiindcă atunci când cineva nici să te supere nu mai e în stare, trebuie că se încadrează la pierderi nesemnificative. Atenţie, chiar dacă pierderi, tot nesemnificative.

Zilele astea, mă străduiesc să mă supăr. Fiindcă încă nu sunt atât de sigură pe semnificaţia ultimului adjectiv: nesemnificativ?

Test al nivelului de oboseală

Poate l-aţi primit şi voi pe mail, pe mine tare m-a pus pe gânduri. Rezultatele le discutăm după.

Imaginea de mai jos are doi delfini identici in ea. A fost folosita in spitale pentru a masura nivelul de oboseala al pacientilor. Priveste la cei doi delfini cum sar din apa.

Delfinii sunt identici. Un studiu stiintific apropiat ne-a dezvaluit ca: in ciuda faptului ca delfinii sunt identici o persoana supusa starii de oboseala (care are un nivel scazut al antioxidantilor) va descoperi totusi diferente intre ei. Cu cat pacientul descopera mai multe diferente (intre cei doi delfini), cu atat el este mai obosit (are un nivel al antioxidantilor mai scazut)…

Priveste la fotografia de mai jos si daca gasesti mai mult decat una sau doua diferente inseamna ca trebuie sa-ti iei o vacanta.

Continuare

Să avem timp

Ascult valsul pe care şi-au deschis părinţii mei nunta. Nici măcar nu sunt sigură că e ăsta, întrucât îl ştiu mai mult din lălăitul lor retrospectiv. Că alte detalii nu am. Sunt într-o nouă fază, e  era valsurilor pe trilulilu.

Azi nu vă ţin mult, azi vă fac doar o urare: Să aveţi timp.

Şi nu vă gândiţi că e unul din posturile în care mă plâng că nu mi-am spălat vasele de 3 zile. Sau că nici nu mai ştiu cum arată frigiderul pe dinăuntru, de când n-am mai mâncat acasă. Astea-s detalii de percepţie. Schimbaţi percepţia în direcţia fericirii şi vasele se vor spăla de la sine. Sau nu vă vor mai deranja :p

Astăzi vă doresc să aveţi timp să murdăriţi vase.  Să stricaţi perechi de pantofi şi să decoloraţi haine la soare. Să aruncaţi bani pe prostii şi să vă certe părinţii. Să vă sune telefonul în disperare, înseamnă că oamenii au nevoie de dv. Să vă amorţească trupul înainte de-a adormi, înseamnă că sunteţi la cineva în braţe. Să vă faceţi griji pentru copiii dv, înseamnă că sunt deja mari să ia decizii importante. Să vi se strice maşina şi să vă luaţi una noua. E semn că aveţi cu ce. Să primiţi doar invitaţii duble. E semn de fericire. Şi să vă enervaţi că n-aveţi timp să le onoraţi. Când n-ai timp pentru ceva înseamnă că ai pentru altceva. Astăzi vă doresc să aveţi timp să murdăriţi vase.

Şi mie tot aşa.

Dominaţia parcărilor

De câteva zile încoace, m-am făcut o doamnă şi am circulat cu maşina. Vreau să vă zic că de când sunt puştii în vacanţă şi studenţii în sesiune, metroul chiar nu mai este o afacere. Decât pentru cei care vor şi sauna inclusă în preţul unei călătorii! Eu mă lipsesc, mulţumesc frumos.

Şi cum m-am tot învârtit  motorizată, am căpătat aşa o senzaţie ciudată în ceea ce priveşte parcările (v-am zis că eu am aşa un fel de noroc, încât întotdeauna găsesc loc de parcare?!): dom’le, e parcă o  forţă malefică ce îi uneşte pe toţi cortorarii nimeriţi prin vecinătate sau puşi la pândă prin parcări! Nu mai pot vedea lăzi de plastic puse în mijlocul trotuarului şi nici coloraţi răpciugoşi pretinzând bani, de parcă ce mare favoare ţi-ar face că îi vezi gesticulând bezmetic în faţa ta, când vrei să parchezi. Mă enervează îngrozitor!!! Ce naiba, şi-a cumpărat careva stradă? S-a inventat o nouă meserie pe faţa pământului? Frecător de mentă şi asistent de parcare. Se lucrează pe încredere, doar la orele de vârf. În rest, nu merită să stai în soare şi să ieşi în pierdere. Nu e ca şi cum te-ai mulţumi chiar şi cu un bronz, că ăla vine din oficiu.

Pe strada noastră de la serviciu, după ora doişpe – nici ţipenie de puradel agitător din mâini. Că până-n prânz ajung şi cei mai întârziaţi la birou, după care mai bine dormi decât să stai să vezi ce pică.

Iar acum ca să nu fiu rea şi rasistă în acelaşi post, aleg să fiu doar rea. Aşa că hai mai bine să vorbim şi de PreaPortarii instituţiilor noastre, care şi-au confecţionat diverse cadre de metal (asta e dominaţia la un alt nivel; o fi metalul nobil? neah, doar alcoolul, rafinat), pe care le târăsc agale după fiecare maşină care părăseşte parcarea, cu privirea aţintită mereu drept înainte, într-un gest pe cât de calculat, pe atât de indiferent. Aşa fac PreaPortarii pe inaccesibilii. Pe interesanţii. Ca să faci tu primul pas în relaţie. Am dat eu de un libidinos, care mi-a cerut 10 lei pentru juma’ de oră de stat pe proprietatea patronului lui, de altfel. Patronului i-aş fi dat, dar libidinosului nici măcar un zâmbet n-am putut să chinui. 10 lei??? da’ uşor mai câştigaţi banii! Nu de la mine, în nici un caz.

Am întors maşina şi, câţiva metri mai încolo, un loc liber mă aştepta la fix. Plus, era şi mai aproape de unde voiam eu să ajung. Ţeaaaaaapăăă!!!

p.s. Să-i împrăştie cineva pe ăştia! Sau să le dea un chitanţier. Gata, m-am mai răcorit.

Până mâine dimineaţă.

Să fii student cu “job”

e mai greu decât mi-am putut imagina vreodată. Dar mai puţin imposibil decât ar vrea unii să creadă. Fiindcă atunci când ştii că eşti pe un drum bun (în cazul meu, pe două) nu există “nu pot”.

O să (re)vină şi ziua aia în care să obosesc dormind, în care n-o să mai am prieteni şi întâlniri pe liste de aşteptare, în care o să ţin minte până seara tot ce-am citit dimineaţa şi tot aşa… Şi probabil o să vină şi ziua în care îmi voi aminti cu drag de toate astea, cu un soi de mândrie a unei tinereţi neînchinate cluburilor şi petrecerilor de noapte, ci pixelilor şi cursurilor xeroxate.

Asta-i viaţa, da’ nu mă plâng! Că şi asta consumă energie…

Să fii student la medicină şi să ai serviciu… mai bine nu, că, altfel, ajungeţi ca mine!  😉

(Luni am examen la chirurgie. La xeroxul de la şcoală, când am cerut o copie după lista de subiecte, tipa m-a întrebat dacă le vreau şi rezolvate. – Gata învăţate n-aveţi?)

Dove, o experienţă continuă

Aflându-mă în plin experiment cu gelul de duş Dove, pot spune că nu îmi amintesc ultima dată când am perseverat atât în .. (nu în a face baie), ci  în folosirea aceluiaş produs. De fapt nu e gel, e cremă şi face foarte multă spumă. Ceea ce îmi place tare tare de tot, căci spuma, pe lângă că miroase foarte bine, e cea care curăţă.

Iar pielea mea a făcut progrese mari de tot, a observat şi mama, ca să nu ziceţi că-s subiectivă. Acuma, că o fi de la Dove sau de la faptul că n-am mai mâncat prostii în ultima vreme sau de la suplimentele cu a-beta-caroten sau de la cremele de corp…habar nu am. Probabil, de la fiecare câte puţin. Nu stau să dau reţeta pentru o piele perfecta, departe de mine gândul, însă crema de duş de la Dove chiar îmi place. E pe bune, o să-mi mai iau.

Vă amintesc

  • şi de concursul de pe pagina campaniei (ambasadoareledove.ro), vă puteţi înscrie în concurs, eu v-aş recomanda să plecaţi la Barcelona!  (Plus, deja s-au ales două dintre câştigătoare: Lucia Macovei şi Cătălina Coca. Bravo lor şi baftă mai departe!) Sau dacă aveţi chef de împărtăşit lucruri, oamenii au şi blog de campanie.
  • Dar de seminariile de beauty ţinute de Oana Cuzino ştiţi? Şi vestea bună e că nu au loc numai în Bucureşti (17 iunie), ci şi în Constanţa (8 iulie)!
  • Iar când vă plictisesc şefii pe la birou sau vă urlă copiii în cap, haideţi să ne povestim mai multe şi pe facebook, că oricum ne dau ăştia dependenţi pe la TV… Măcar să aibă un motiv pentru asta!

Şi spor la hidratare!

Pagina 1 din 3

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 141 queries in 0.302 s