..înseamnă că nu îţi mai pasă.
Ştiţi, de multe ori mi s-a întâmplat să explic oamenilor unde au greşit faţă de mine şi felul în care m-au rănit. Chiar dacă în sistemul lor de referinţă, regulile erau altele, eu simt după propriile mele reguli. Tot după ele, şi plâng.
Alteori, le explicam altor oameni de ce nu m-am supărat pe o situaţie. Sau pe un comportament. Fiindcă nu ţin la formalităţi în familie şi nici la cadourile de ziua mea. Cu toate că un buchet de flori nu strică niciodată. Dar drumul pieţei îl poate învăţa oricine, în schimb, sunt alte lucruri care nu se vor putea schimba niciodată. Cum ar fi năravul.
Dar, atunci când te întrebi dacă să te superi pe ce s-a întâmplat, pe cine “n-a întâmplat” buchetul de flori sau năravul dorit…înseamnă că ai deja demult răspunsul: nici nu mai contează. Fiindcă atunci când cineva nici să te supere nu mai e în stare, trebuie că se încadrează la pierderi nesemnificative. Atenţie, chiar dacă pierderi, tot nesemnificative.
Zilele astea, mă străduiesc să mă supăr. Fiindcă încă nu sunt atât de sigură pe semnificaţia ultimului adjectiv: nesemnificativ?
Cristiana
inima albastra, mandra minune??? si eu ma lupt cu pierderi din astea care inca nu stiu cum sa le clasific…:) dar e clar ca sunt nesemnificative daca ne-au trecut prin gand
un puuusiii de la mine :*
copila blondă
Nu stiu, draguto. Dar nici nu ma intreb! :p
Pusi inapoi!
blogărilă
Vezi…poate subconştientul tău ţi-a dat de înţeles de la început că nu merită atenţie persoana respectivă(ai ştiut de nărav), dar asa mergem noi împotriva presimţirilor noastre, nu stiu exact de ce…probabil să dovedim ceva. Feeling-ul nu dă greş niciodată.
gheghe
“năravul”, oricare ar fi acela, nu sunt şanse reale să se schimbe decât dacă el îşi doreşte cu adevărat asta. adică, în orice caz, nu îl vei schimba TU.
cunoscând deja aceste lucruri, de ce ţi-ai consumat timpul şi energia? sau încă nu ai trecut de faza “bad boys”?
deznodământul poate fi câteodată amuzant de previzibil.
iartă-mă, eu sunt cinic, iar lucrurile sunt simple.
Nicu
Da bre, da’ cu timpul pierdut cu nesemnificativu’ cum ramane?? El ramane nesemnificativ si tu cu timpul pierdut, deci ambii castigati 😀
copila blondă
blogărilă, uneori poate fi o provocare!
gheghe, cand am fost eu într-o fază de “bad boys”? Vezi ce zici, e reputaţia mea la mijloc! :))))
Nicule, “time you enjoy wasting is not wasted time” 😉
şi nimeni n-a zis că nesemnificativul a fost aşa de la început. Am avut prietene cu care îmi făcea mama baie…şi stăteau cu săptpmânile la noi, care acum sunt— cât de nesemnificative poate cineva fi! Năravul, bată-l vina! Tot iese la suprafaţă la un moment dat!
Nicu
Perfect de acord, dar tare greu sa ramai obiectiv.Cand arunci lag gunoi arunci cu totl bune si rele
boby
nu exista, nesemnificativ.Orice lucru, intimplare sau persoana, care ne atinge-n viata, are o anumita semnificatie. Poate noi nu o sesizam, nu o vedem, dar ea cu siguranta exista.Este acel graunte de nisip, care curge in “clepsidra timpului”, intoarsa de o mina magica, a Destinului.Sau este ecoul plinsului, care da nastere avalansei regretelor, chiar supararilor.Omul este unic, irepetabil, iar fiecare are limite.Nu poti sa-i ceri orbului sa vada si surdului sa auda. Fiecare percepe lumea, intr-un mod personal, total diferit de al meu, de la tau…Sa te superi, ar fi o pierdere de timp si energie.Sa iei omul cu bunele si relele sale, cu limitele pe care le are si sa-ti spui, ” de unde sa-mi dea, daca el atita poate?” si sa mergi mai departe, lasind intotdeauna un loc pentru un “buna ziua”!Sa invatam IERTAREA, dar sa nu facem compromisuri de la principiile pe care le avem.