March 2010 - Page 3 of 4 - Și Blondele Gândesc

Nu numai vorbe, ci şi fapte!

Pe 16 March 2010

10

Ştiu, subiectul cancerului de col uterin e mult dezbătut, chiar şi pe acest blog.

Dar e important să anunţ doar că ASLS România (Asociația Studenților de la Limbi Străine ) organizează în perioada 15 – 25 martie 2010 cea de-a 4-a ediție a Campaniei pentru prevenirea Cancerului de Col Uterin. În cadrul acesteia, joi, la 16.00 va începe o conferinţă în amfiteatrul Maiorescu de la Facultatea de Litere. Eu vreau să ajung, aşa că, dacă identific locaţia, precis ne vedem pe-acolo.

Invitații speciali în cadrul conferinței vor fi : Dr. Oana Cuzino Stern, realizator al emisiunii Ce se întâmplă doctore?, director editorial al revistei Ce se întâmplă doctore? și medic primar si Dr. Jumugă Cristian, medic specialist obstetrică ginecologie de la clinica Gynecoland. Acestia vor vorbi studentelor despre importanța unei testări periodice și le vor oferi informații cu privire la cancerul de col uterin.

Ca în edițiile precedente, participanții la conferință vor primi gratuit teste Babeș-Papanicolau, oferite anul acesta de Dr. Mihăilescu Gheorghe de la Centrul de Cercetare și Diagnostic Precoce al Cancerului Genito-mamar.

Este lăudabilă iniţiativa acestor copii, cu atât mai mult, cu cât se întâmplă şi ceva concret, mă refer la testele gratuite oferite fetelor prezente. Adică, nu numai vorbim, ci mai şi luăm măsuri! La concret! Bravo.

mai multe detalii găsiţi aici

Mi-e dor să se râdă de mine

De Miruna

Pe 14 March 2010

În cu degetele pe taste

12

Dacă ei râd, tu eşti pe drumul cel bun.

Dacă se râde de tine când faci ceva, înseamnă eşti atât de hotărât, încât poţi deveni absurd în determinarea ta. Dar unele mari descoperiri au fost mai întâi nişte pure bazaconii. Lasă-i să râdă.

Dacă se râde, înseamnă că tu eşti convins. Şi doar din mâinile celor convinşi ies lucruri. Din gurile care râd se nasc doar hohote şi goluri. Lasă-i şi vezi-ţi de treabă.

Dacă se râde, înseamnă că se teme. Doreşte-ţi să se râdă. Puţini vor fi cei care se vor bucura de reuşita ta. Fără să fi râs mai înainte.

Vedeţi, de asta mi-e dor.

Nu vreau să fac liste, dar încerc să fac diferenţe

De Miruna

Pe 14 March 2010

În cu degetele pe taste

28

Repetându-ne că suntem nişte păcătoşi, ne condamnăm la a fi unii. Ştiam că nu e bine să îi spui pruncului că e un copil rău, fiindcă astfel îl sugestionezi, dar nu am făcut niciodată analogia cu păcătoşenia. Nu încurajez pe nimeni să se închipuie infailibil, ferească Sfântu’, dar încurajez iradierea “păcatului” din limbaj. La nivel de cuvânt. Căci la nivel de simţire, din momentul în care l-am născut, nu mai e chip să-l renegăm. Ca o mamă pe copilul din flori. (Exemplul nu poate fi transpus cu bărbaţi, fiindcă dintre posibilii taţi care-l reneagă, cei mai mulţi nici nu se înşeală. Doar unul pică de fraier. La testul de paternitate. )

Desigur, există Păcate. Păcate mari.

Şi mai există greşeli.

Şi-apoi e felul cum te raportezi la ele.

nu cred că vreun fel de contracepţie este un păcat. Tocmai fiindcă ne-a fost lăsată puterea chibzuinţei, s-a inventat şi prezervativul. Şi nu trebuie şcoli înalte ca să îl ştii folosi!
la fel, nu cred că sexul premarital e un păcat. Poate fi o greşeală. Poate fi mai multe greşeli. Poate fi aceeaşi greşeală repetată de mai multe ori. Combinări de câte vrei luate de câte ori poţi. Că sexul fără simţire mi se pare pervers, am mai spus-o. Astfel, în context, susţin cele de mai sus până în pânzele albe. Fiindcă nu cred că iubirea poate condamna iubirea. Dimpotrivă, o binecuvântează. Uneori prin preot, dar întotdeauna prin însăşi natura ei. Şi alteori, prin ambele. Îi compătimesc sincer pe cei care se îndoiesc de asta. Fiindcă nu se pot bucura de iubrea lor.
nu cred că există vreo formă de iubire păcătoasă, atâta vreme, cât ea nu face rău. Chiar dacă principiul atracţiei nu lasă niciodată loc aceloraşi semne, nu cred într-un păcat al homosexualităţii. Fiindcă nu cred că iubirea se supune vreunor principii. Dar sunt convinsă că e păcat să ucizi. Indiferent de orientarea sexuală sau prenumele din buletin. Ştiu, n-are nici o legătură. Tocmai asta voiam să subliniez.

Să nu ne alegem muzicienii după ce cântă sub duş şi nici poeţii, după trupurile pe care le duc la culcare. Şi să nu ne îndepărtăm prietenii pentru felul în care simt.

O duminică senină să aveţi.

Auzi, culmea!

De Miruna

Pe 11 March 2010

În publicitând cu plăcere

6

Musai să vă povestesc ce-am văzut pe Facebook, aşa ca puştii ăia care se adună dimineaţa în faţa şcolii şi vorbesc despre ce s-a mai întâmplat în lumea asta virtuală, cine cu cine s-a taguit prin poze, cine cui a mai comentat la poze, etc. E un adevărat mecansim de socializare şi bârfă. Şi ce ne mai place! E hi5-ul noii generaţii.

Aşa… îmi cere cineva prietenia, cică „5minutedeplăcere”, un fel de „baro$anu_25” în mintea mea. Mă distrează ideea de 5 minute, foarte realistă, ar zice unii. Unele. Mă rog. Ocazie cu care aflu – ţineţi-vă bine – de ultima găselniţă în materie de comerţ online, şi anume primul magazin de shopping gratis! Asta e ca şi când s-ar fi inventat ciocolata care nu îngraşă.

Revenind, seeeerios?! Adică, tare aş vrea să fiu eu Toma Necredinciosul într-o variantă mai blondă şi să mi se arate că scepticismul meu şi tot postul ăsta sunt aiuria. Că v-am făcut şi pe dv să pierdeţi timpul cu ofurile mele şi băgatul de vină. Dar, totuşi, parcă am fi în bancurile alea cu „ştii care e culmea…”, unde asta ar fi culmea culmilor, evident.

M-am împrietenit, că deh, nu am nimic de pierdut. Puţină reputaţie, poate, dar dv mă ştiţi demult, aşa că părerea e deja formată. Adică, o prostie în sus sau în jos…

Şi ce să văd, în pozele de la profil, „plăcerea” are tot felul de chipuri. Nu vă imaginaţi nimic ce respiră şi mănâncă, ba nici măcar de fotosinteză nu poate fi vorba. Deci, barosanu’ meu era o varietate de produse, care puteau fi taguite. Am încercat şi eu marea cu degetul, am pus tag pe un ceas tare-tare fain. A fost dragoste la prima vedere, aşa cum mi se întâmplă de obicei!

Şi unde aşteptam eu transformarea în Blonda necredincioasă şi căită, ce credeţi că primesc? În loc de ceas, capăt un cod. Şi cuiul unde să-mi pun pofta de ceasuri şi naivitatea obişnuită. A, şi indicaţia de a aştepta până în 19 martie, când se va deschide magazinul.

Pe principiul, necâştigător, mai încercaţi! Ceea ce mă duce la concluzia că nu mi-am consumat curentul şi tastele degeaba…

Sau, cine ştie, mai aşteptăm.Că tot n-avem altu’ lucru de făcut.

Un card de nişă: PINK!

De Miruna

Pe 9 March 2010

În publicitând cu plăcere

9

Ieri, Volksbank a sărbătorit Femeia lansând cardul pink, care se încadrează în categoria “cute” şi se potriveşte la marele fix în orice portofel de supergagică. Şi nu-mi răcesc tastele degeaba, că i-ar sta bine chiar şi în al meu, chiar dacă e roşu şi nu prea e supercombinaţie. Dar cu un sold rotofei, aş face chiar un compromis.
Mda, vorba unui prieten, deocamdată strâng zerouri.

E foarte fain că emiterea cardului nu costă – după cum ziceam, e cadou pentru doamne, domnişoare şi nu e din acele cadouri care costă 😛 – şi că există 300 parteneri, la care se aplică reduceri. De exemplu, mi-a sărit în ochi Montblanc, că tocmai mă bătea gândul să fac un cadou pe care să scrie aşa ceva, iar o reducere de 10% chiar înseamnă ceva! Chiar şi când îţi permiţi Montblanc, tot înseamnă ceva. Pe mine doar gândul mă bătea, că altfel m-ar mai fi bătut şi mama şi tata şi m-ar mai fi şi dezmoştenit cu ocazia asta… Deci, m-am reprofilat şi răzgândit urgent.
Ştiu, vorba aia cu “intenţia contează” e o glumă răsuflată.

Dacă vă interesează, vedeţi în detaliu alte caracteristici ale speciei pink, eu vreau să vă mai zic doar de concursul organizat, care are ca premiu un weekend de shopping la Paris. Pentru 2 persoane 😉 Şi primeşti şi buget de spart, ca să nu îi ceri lu’ tata. Cum sunt 500 euro? – Insuficienţi, ar răspunde o femeie pasionată. De shopping mai mult decât de Paris.
Vorba ceea, tot e bine şi-aşa rău 😉

Hai, ţinem pumnii, doamnelor! Şi, care plecaţi la Paris, dac-aveţi un loc în plus, contaţi pe blondă!

Alice in Wonderland

De Miruna

Pe 8 March 2010

În de pe la altii adunate

13

Am fost azi la film. Având în vedere că de la Imaginarium of Dr Parnassus am plecat încântată, de abia am aşteptat să-l văd şi pe ăsta.

Nu-mi dau seama dacă mi-a plăcut din cauza memoriei afective, care mi-a făcut şi poftă de banane (mie nu îmi plac bananele, dar când eram mică şi mă uitam la desenele cu Alice, întotdeauna îmi plăceau). Deci, nu contaţi pe obiectivitatea mea. Oricum, în ultima vreme încep să îmi placă filmele astea care mă fac să visez şi nu să plâng, că de ce nu există prinţi, ci doar prinţese (:p) sau de ce nu există pe-aici mai pe-aproape, ci doar dincolo …de ecrane.

Continuare

Luna: March 2010 (Pagina 3 din 4)

Nu numai vorbe, ci şi fapte!

Mi-e dor să se râdă de mine

Nu vreau să fac liste, dar încerc să fac diferenţe

Auzi, culmea!

Un card de nişă: PINK!

Alice in Wonderland

Proaspăt scoase din cuptor

Urmărește-mă și aici

Categorii

UNDE MAI ARUNC CÂTE UN OCHI

MĂMICI MIŞTO

Statistici trafic