Luna: March 2010 (Pagina 2 din 4)

Ziarul deschis caută tinere talente!

Săptămâna trecută s-a lansat o publicaţie nouă online, care se vrea un “ziar” naţional din punct de vedere al surselor, nu al distribuţiei. Ceea ce e mult mai corect, să zic aşa. Vedeţi aici despre ce este vorba.

Iar dacă vă bate gândul să colaboraţi, vă invit să vă documentaţi aici. Poate fi un inceput frumos pentru cei dornici de afirmare, mă gândesc în special la studenţi. Orice exerciţiu e binevenit, vă zice un om care nu are nimic de-a face cu jurnalismul oficial, decât foarte mult exerciţiu în scris. Durerile mele de spate şi ochelarii de pe figură o dovedesc.

Spor şi inspiraţie întregii echipe!

“Alles Internet und TV!!!”

Acum, intr-o seară, ieşeam de la metrou la Universitate, când văd un grup de oamneni holbaţi la un nenea cocoţat pe stâlp. Nimic neobişnuit, de altfel, că omul era cu echipament de protecţie, avea scară din aia de nene care se cocoaţă ca să repare chestii, deci, repet, nimic ieşit din comun.

Dar mă opresc, când îi aud pe oamenii de care vă ziceam că se holbau vorbind germană. Rar am auzit în oraşul ăsta limba în care am învăţat eu prima dată să scriu şi să citesc, deci n-o să râdeţi, când o să vă spun că îmi trezeşte un fel de dor. De mine şi de atunci.

Bine, asta nu e relevant decât pentru mine, aşa că trec la subiect. Deci, ăstia toţi stăteau aşa, cu capetele lor blonde atârnate pe spate şi cu privirile suspendate de cabluri, şi se minunatu ce de firăraie şi furtune ne împodobesc oraşul. Iar unul, mai umblat prin România -bag seama- le explica exact ca în titlu, doar cu muuult mai multe semne de mirare. E de înţeles, noi nu le ştim niciodată altundeva poziţionate şi tot ne deranjează în peisaj. Da’ oamenii ăştia ce să mai zică?

Le-am făcut repede poza asta întunecată şi m-am decis s-o şi postez, că doar se potriveşte cu culorile şi cerul Bucureştiului. Mult gri şi harababură de cabluri. Şi-am plecat amintindu-mi de străzile Londrei, fără maşini pe trotuare, cu cer înnorat, dar deloc gri.

Mintea e calul meu nărăvaş

Zilele astea învăţ multe lucruri. Simt cum mă imbogăţesc de la un ceas la altul. Mi-era dor de sentimentul ăsta de gol, pe măsură ce sapi mai adânc. În informaţie.
Iar cel mai grozav e că învăţ lucruri noi. Că mă interesează. Că mă motivează. Că mă trezesc fără ceas, la ora programată să sune. Postul ăsta e aiuria, sunt foarte obosită, iar mâine e o zi importantă pentru mine.

Mi s-a stricat caloriferul. Pică apă din robinet, pe care o strâng într-un lighian, iar senzaţia acustică e de picătură chinezească. Vise plăcute. Maşina de spălat nu mai învârte cuva. Abia de o săptămână am adus-o de la reparat. Geamul uşii de la bucătărie a căzut, când s-a făcut curent. Nu ştiu cum de nu s-a spart. Iar pe vecinii de dedesubt i-am inundat până la 1  şi de joi stăm cu apa rece oprită. Că şi instalatorii au o viaţă şi-un program, nu numai copilele blonde.

Vedeţi, e legea compensaţiei. Unele trebuie să se strice, pentru a lăsa loc altora să se repare. Iar anumite reparaţii au stricăciuni vechi şi, de asta, costă mult. Cât exact, o să-mi întreb părinţii.

Iar azi-dimineaţă, pe balcon, am găsit un fir de trifoi cu 6 foi. Nu l-am întrebat ce vânt l-aduce pe la mine, doar l-am poftit cu bucurie înăuntru. Îl aşteptam demult.

Securitatea online

Ieri BitDefender® a demarat o amplă campanie de educare privind securitatea informatică, adresată utilizatorilor casnici. Prima etapă a acesteia se adresează părinţilor şi se numeşte “Viruşii nu mai sunt bau-bau-ul PC-ului”. Articolul e primul dintr-o serie concepută de ei , pe care am ales să o postez pe blogul meu, fiindcă ştiţi deja cât ţin la sănătatea noastră şi a computerelor noastre. Iar ideea de control parental mi se pare foarte binevenită într-o eră în care pruncii se întâlnesc mai mult pe net, decât faţă în faţă. Aşa că, vă invit să vă informaţi. Şi să nu vă fie lene să puneţi mâna pe control!


descarca bitdefender internet security
Ai observat de la o vreme că PC-ul parcă nu „se mai mişcă” la fel de bine ca-n vremurile bune. Îţi aduci aminte vag că ultima oară când s-a uitat la el un specialist şi te-a mai scăpat de avalanşa de programe care te invadau de reclame şi oferte nedorite ai fost întrebată ce antivirus foloseşti. Deşi ai sperat că ieşi din încurcătură,  depanatorul  nu a gustat gluma ta cum că ţi-ai făcut deja imunizarea sezonieră şi nu ţi-e frică de gripă. Bun, deci ar trebui să ai antivirus… pentru calculator. Cea mai la îndemână soluţie ar putea fi să dai fuga la primul motor de căutare şi să cauţi o soluţie gratuită (sau măcar shareware). Nu vrei să te complici prea mult din frica de a „nu strica nimic”, deci te orientezi către o soluţie cât mai simplă, poate mai mult sperând că aşa poţi dormi cu inima împăcată că ţi-ai făcut datoria. Totuşi, soluţiile simplu de folosit nu înseamnă neapărat că îţi şi oferă protecţia de care are nevoie sistemul tău.

Continuare

De departe

Mă îndepărtez într-un fel ciudat de lucruri.

Nu-mi mai aud ceasul dimineaţa şi nici acasă n-am mai mers demult. Afară a venit primăvara şi mie încă mi-e frig când mă culc. Am senzaţia că trăiesc din secvenţe şi exclusiv pentru continuări. Lipsesc din viaţa mea. Sau viaţa mea lipseşte.

Zilele astea sunt atât de ciudată, că am început să-i întreb pe alţii dacă nu înnebunesc. Am uitat ce mi-au răspuns. În curând cred că o să vreau să nici nu ştiu prea multe. Adesea mă gândesc ce simplu mi-ar fi totul dacă aş trăi într-o lume fără culori. Dacă schimburile s-ar face după ore fixe şi cursuri lipsite de inflaţie. Dacă nu s-ar fi inventat dorurile, durerile şi gândurile. Dacă n-ar exista buletine meteo şi nici violuri de la ora 5. Dacă aş purta balerinii preferaţi zilnic şi dacă aş ajunge să mă satur de sărutările lui.

Zilele astea mă îndepărtez de lucruri. Dar nu mă lăsaţi să pierd legătura cu mine.

Atenţie, plăcerea ne bate la uşă!

Aţi încercat şi dumneavoastră să puneţi tag-uri în pozele de profil ale celor 5minutedeplăcere? Dar codul l-aţi primit, că eu habar nu am ce să fac cu al meu (despre asta vorbesc).

M-am tot uitat prin profil, pozele s-au înmulţit, produsele s-au îmbogăţit, am văzut ipoduri, telefoane mobile, adică…nu te joci cu te-ncurci!

Sunt chiar curioasă pe ce cum de au pus ei fix acele produse, de zici că ţi-ar citi gândurile! Pe ale mele, cel puţin… :p Oricum, eu am mai pus câteva tag-uri, acum ce-o fi o fi, că doar nu am nimic de pierdut. Mai ales dacă e ceva de câştigat de pe urma asta, că o şmecherie tot trebuie să fie!

După cum ziceam, mâine se deschide magazinul online, să vedem care-o fi surpriza. Şi până atunci, să curgă tag-urile!

p.s. Ştiţi, dacă vreţi să vă băgaţi, primul pas e să vă împrieteniţi cu “plăcerea“, ca să puteţi pune tag-uri. Spor!

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 127 queries in 0.185 s