Povesteam de profa mea de română în postul trecut, iar azi primesc un comentariu de la Sandra, care mă uimeşte întrebându-mă dacă nu cumva e vorba d-na cutare şi o numeşte direct. A recunoscut personajul! Doar din poveştile mele!!!
În seara asta merg cu o mare bucurie la culcare. Bucurie pe care musai i-o întorc şi doamnei 😉 Abia aştept să ajung la Sibiu! Iar Sandrei şi dumneavoastră o să vă aduc detalii, de-ndată ce le voi fi realizat.
De Crăciun, nici o bucurie nu e prea mult!
Valeriu
🙂 Ne bucurăm de bucuria ta, si vorba veche din povesti,”se întâlnește munte cu munte, dară om cu om”. Oricum, lumea e mica…doar câteva mese :))
Sandra
Aceeasi bucurie vine si din partea mea. De abia astept si eu sa ajungi la Sibiu si sa ne mai povestesti. Chiar daca nu prea las comentarii, ma bucur sa-ti citesc ‘povestile’ din Sibiu, pentru ca si eu am crescut mergand la aceeasi scoala, in aceeasi clasa (mi se pare ca imparteam aceeasi clasa, numai ca noi eram piticii) si parca retaiesc si eu acele momente.
windy
lumea-I mica :):) ai avut un dasca bun ! felicitari !
windy
dascal *
copila blondă
Valeriu, o voi căuta pe profă. Şi îi voi povesti de mine, de blog şi de Sandra 🙂
Nu mă las pe mână lumii, chiar dacă e mică.
Sandra, ai fost în Clasă la Cilo (parcă aşa o chema), aşa-i?!?! Eşti Sandra cu pistrui şi buze groase? :=)))
windy, nu e meritul meu, ci doar norocul meu. Şi, să ştii, că meritele profei nu sunt recunoscute doar de mine – care eram un soi de preferată a ei, urâtă de mulţi colegi pentru asta- ci şi de cei cărora le punea 4 necontenit. Şi ei vorbesc frumos de ea de la Capacitate încoace.
Sandra
Acum pot spune ca tu esti incredibila…chiar nu ma asteptam sa-ti spuna ceva numele meu, si chiar sa-ti amintesti, mai ales ca voi erati cei mari…Si eu care credeam ca am o memorie si un spirit de observatie bun…dar vad ca nu sunt singura :). Da, eu sunt, Sandra cu pistrui, dar buze groase nu cred 🙂 Hehe…Oricum, profa nu cred ca ma mai tine minte, la cati elevi a avut la vremea ei.
copila blondă
😉
ceziceu
hmm, nu credeam ca bloggingul poate avea asa putere. Cine stie, poate undeva, candva, analogic, s-au gasit si suflete pereche prin blogging 😆
morbo
uuu, deci scoala 4…you fancy people you 😉
bravo voua, ca din generala mai greu iti amintesti detalii din astea
acum tot incerc sa-mi amintesc si eu profi pe care i-am avut si de care mi-a placut si nu prea reusesc.
a fost unu’ mai ca lumea, intr-a 12-a, de mate, cred ca n-are nici 35 de ani acum, da’ pe el l-am tot vazut prin cartier in ultima vreme.
neo
drum bun. ne vedem acasa :)..
morbo
ups, sa nu va induca in eroare facutul din ochi de la comentariul meu anterior. nu, n-am facut scoala la 4 si nu, nu stiu cine e profa de care vorbiti. chiar atat de mica nu e lumea 🙂
cosânzeana
ce frumos ca mergi in vizita 🙂 sa-i spui despre acest articol pe care l-ai scris in cinstea ei, va fi enorm de bucuroasa. Asa doamne, crescute in scoli pentru fete, printre carti si oameni intelectuali, ne marcheaza mult viata, si lasa o urma de parfum in viata noastra, tind spre asta, dar nu cred ca am finetea asta in sange, din pacate
p.s. si daca nu stiam matematica cum postam comentariul???