Crăciun culinar

Eu am crescut pe asfalt. Singurii porci pe care i-am văzut erau în cărţile de colorat. Unde erau adorabili, roz şi cu coada răsucită. Nu-mi amintesc de nici un “tăiatul porcului” , de nici un şoric ros până faci febră musculară, de nici un maţ pus la uscat. Dar am auzit pe la alţii. Atâta am auzit, că aproape îmi doream şi eu. Dar asta cred că era doar o fază, ca aia când voiam să merg şi eu la bunici la ţară, la discotecă. Dar nici bunicii nu prea stăteau la tocmai ţară, şi nici discoteca nu prea era foarte discotecă. Aşa că, am ales să nu aprofundez studiul asupra situaţiei, chiar dacă am avut prietene care mă invitau în paradisul dezmăţului rural.

Aşadar, n-o să mă judecaţi prea aspru, dacă o să mărturisesc că mie nu-mi plac porcăriile. Nici măcar de Crăciun, de parcă doar atunci se coace porcul în copac. De fapt, animale asasinate găseşti la orice oră în supermarket. Din porţia crimă cu premeditare vândută la kilogram. Să zicem că nu neapărat aspectul ăsta mă dezgustă, cu toate că imaginea roz a purceluşilor nu îmi creşte neapărat pofta de mâncare.

Iar la noi în casă, disperarea după porcării e de fapt disperarea după prăjituri. Porcăriile le dăm la musafiri. 😛 Am o bunică ce deţine nişte talente periculos de bine dezvoltate. Periculos pentru silueta fetelor de revelion! Trebuie că femeia are vreun secret, că doar reţetele sunt publice… şi nu-mi explic. Face cele mai gustoase creme şi le ştie combinaţiile din cap. Are un cântar în ochi şi un simţ în plus. Niciodată nu am înţeles de ce trebuie să îndur atâtea porcării la masă, până să ajung la prăjituri…
A, şi e vestită pentru ce ştie să facă. Astfel încât, toţi musafirii noştri ne mănâncă numai prăjituri.

foto 1, 2

Articolul anterior

Profa de română recunoscută pe blog!

Articolul următor

Împrumutând de la Sibiu

19 Comentarii

  1. Eu am asistat anul asta la ritualul “porcos”. Am sarit insa evident peste parte cu “asomarea” prin injunghiere.
    Am concluzionat ca cel mai mult in ziua aia am apreciat tuica fiarta bauta pe un frig de crapau pietrele si cele cateva bucatele de carne din ” pomana raposatului cu rat” mancate seara ca sa bag ficatul in tura de noapte :P. Cred ca apreciem mai mult ritualul, decat porcul in sine 😀

    0
  2. Mie îmi vine greu să apreciez vreun porc. La bărbaţi e altă chestie 😉

    0
  3. Cake 😡 , ei lasa ca porcaria e parte din traditie, iar romanii se lauda ca nu renunta la traditii, nu? :-/

    0
  4. My7uNa

    Cam prin o chestie asimilara trec si eu . Am facut cunostinta doar cu porcii din cartile de colorat , povesti sau desene animate pana intr-o zi cand un prieten mi-a facut surpriza de a ma lua cu el la “sentinta la moarte ” a unui porc . Nu mi-a mai trebuit , pe langa frigul ce l’am indurat l-am mai vazut si auzit pe saracul porc cum plangea de mama focului . Nu mersi , a doua oara nici ca va mai fi vreodata !! [-x

    0
  5. My7uNa

    *similara

    0
  6. Da, uneori e vba de similitudine. Ok baieti sariti-mi in cap, dar intelegeti ca de Craciun ma trebuie sa facem si cadouri 😛

    0
  7. Andrei

    Fiecare cu gusturile lui, pe mine nu porcul in sine ma supara, ci modul de preparare care nu e tocmai cel mai prietenos, si oricum prefer carnea mai alba, totusi ii apreciez pe cei mai putin pretentiosi, ca n-au nici o jena, ce gasesc in farfurie aia mananca

    0
  8. cand eram mica era frumos ritualul taierii purcelului, mai ales ca intr-un anumit punct eram implicati si noi copiii…la calarirea purcelului…acum daca ma gandesc mai bine , poate faptul ca a trecut un timp, nu foarte mult,privesc cu oarecare uimire aceste obiceiuri, si ceea ce faceam noi, da privesc si cu melancolie, era frumos pana la urma…

    0
  9. Mie imi place soriciul. N-as putea trai fara sorici. Puteti sa spuneti voi ce-o-ti spune, soriciul e sfant. Si da, prajiturile sunt bune si la noi. Periculos de bune!

    0
  10. Nici mie nu-mi place carnea de porc (desi sunt aproape exclusiv carnivora si ciocolativora 😛 da’ la mine carne inseamna somon sau cod sau macrou sau ton). Ai mei au facut friptura de porc, mi-au lasat-o aici la Bucuresti, dar o sa faca par verde… ca de fiecare data cand imi trimit/ imi aduc asa ceva. Si culmea e ca stiu foarte bine ca eu imi cumpar doar peste si rar, rar de tot piept de pui.

    Meniul meu pentru cele 30 de ore pe care le-am petrecut la sfarsitul asta de saptamana la ai mei la Brasov a fost compus dintr-o jumatate de felie de chec, jumatate de felie de mar, 5 boabe de struguri, inghetata, ciocolata, ciocolata, ciocolata, ciocolata si amaretto (lichior de migdale). Traiasca desertul! 😀

    0
  11. morbo

    nici eu n-am avut treaba cu taierea porcului in familia mea de oraseni de ceva generatii, dar am un vecin, boier de bloc,ca sa-i zic asa, care pana prin ’96, cred, alerga porcul prin parcare, sa-l ”asomeze” prin injunghiere, vorba lui Nicu :)). si dupa aia il parlea si-l taia sub batatorul de covoare. ne adunam multi, noi copchiii de pe la blocurile din jur, la spectacolul asta cu parlitul si lectia de anatomie porcina. la crima in general nu asistam, asta si pt ca nu prea era anuntata – de obicei auzeam dimineata din casa guitaturile. mai primeam niste sorlic – amatorii, ca eu nu ma bagam la asa ceva, ceva suc, aia mai mari vin…cum am zis, omu’e mare boier de bloc . dupa aia, seara, odata pornit cheful, coceam cartofi sau pur si simplu pierdeam vremea pana noaptea(relativ) tarziu la focul ramas pe langa sau la altele pe care le faceau vecinii prin gradini – nu mai stiu exact, dar cred ca taiatul porcului coincidea cu perioada in care se mai apucau unii si altii de curatenie si in gradinile dintre blocuri – de aici multe crengi sau tot felul de mizerii, pt focuri.
    acum s-au mai civilizat lucrurile, n-am mai vazut oameni sa mai taie porcul printre blocuri, dar era un eveniment, oricum.
    no, cum ai scos amintirile din mine. cu porcariile, nu te judec deloc. si la mine in familie nu prea suntem amatori de porcarii. si asta tot anul. de sarbatori asa, poate cate un caltabos de care ne saturam repede. si la carnea de sarmale.

    0
  12. bravo, bre, am slabit si eu cateva kile si vii tu sa ma chinui….:-)

    0
  13. mi-ar trebui si mie niste prajiturele din alea de ale bunicii tale. am de pus cateva kg de cateva luni si nu-mi iese. da cu virgula 😛

    0
  14. Si eu am asistat ”din greseala” la ”procesul” asta cu porcu’….dar nu am rezistat mult…in legatura cu prajiturile alea…vreau si eu..:D

    0
  15. Valeriu

    Obiceiul de a tăia porcul de Ignat este vechi și pana recent era tare asteptat, românul e mereu bucuros de mancare multa si bauturica. Există o problemă accea ca de la anul țaranii vor taia porcul cu pistolul de asomare :)) prin urmare săracul porc si săracii țărani nu vor mai avea parte de nici o distractie. Nu va mai fugi porcul prin ogradă, nici un guiț nimic, liniste ca la biblioteca :p
    În privinta prajiturilor, ele sunt binevenite oricand 😀 dar musai împreuna cu un cârnat si un vin bun. :))

    0
  16. Cred ca vreau si eu o portie de prajituri. Cand pot veni in vizita? 😀

    ps: aduc si eu din ale mele, masurate pe cantar si luate cuvant cu cuvant dinr-o carte

    0
  17. Blondu

    Amin!

    Si Sarbatori Fericite, Copila:))!

    0
  18. sunt persoane pe lumea asta care gătesc fenomenal. și poate o bunică să folosească cele mai obișnuite reșete și ingrediente, și îi iese totul minunat de bun. secretul e în dragoste și de dragul celor apropiați. de aia bunica ta gătește așa bine, pentru că o face pentru oamenii pe care-i iubește.
    Apropo porcii și puii care cântă și dansează în spoturile publicitare e culmea ipocriziei.

    0
  19. Johanna

    uuh, uuh! abia acum m am uitat si eu pe site ul ala “yummy cakes” sunt cat pe ce sa lesin 😮
    sunt superbe!! woaw

    0

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 184 queries in 0.293 s