Casa noastră nu e doar acasă

Ca să vedeţi ce am văzut, că dacă doar vă povestesc, ziceţi că a luat-o razna blonda. Deci, dovada:

Nu înţeleg de ce românul e astfel configurat, cu un simţ al miserupismului exagerat şi cu o prostie fără margini, uneori. Nu pricep de ce simţul proprietăţii rămâne încuiat după uşa lui metalică de la apartament. De ce nu vede că şi scara blocului face parte din acasă. Oare ca să ajungă aici, pe unde trebuie să treacă mai întâi? Că şi liftul e parte din casa lui, din moment ce îl foloseşte de fiecare dată când vine sau pleacă de-acasă. De ce, din momentul în care un lucru nu e doar al tău, ci al mai multora, toată lumea fuge de responsabilitate? Chiar dacă depinde de bunul respectiv în fiecare zi, ba chiar şi în weekend. De ce, dacă am doar o mică parte din ceva, îmi bag picioarele cu ostentaţie şi aplauze. De ce-s aşa de prost încât să-mi arunc gunoaiele pe geam şi nu la ghenă? De ce-s aşa sălbatic, încât să sfidez coşul verde prins de garduri. De ce-s aşa grozav cât să-mi permit să-arunc ţigara pe geamul de la maşină. De ce-s român şi-mi folosesc asta drept scuză…

Evident, am luat resturile şi le-am aruncat la coş. Fiindcă doar gândul la starea alimentelor plimbate o noapte între etaje, îmi tăia pofta de mâncare pentru toată săptămâna. Şi mă întreb: Oare câţi locatari au mai trecut prin lift? Că pe ăla care le-a lăsat l-aş arunca eu de la balcon, ca pe un gunoi de pus la ghenă.

———————————–

Casa noastră nu e doar acasă. Ci e şi în cartierul în care ne trezim în fiecare dimineaţă, pe strada pe care ne parcăm maşina sau de unde ne aşteptăm autobuzul. E şi acolo unde ne face câinele caca şi unde ne umblă copilul la joacă. Tot casa noastră e şi alimentara care ne aduce pâinea şi chioşcul de unde ne luăm apa.
Dar fiecare loc pe lumea asta e casa cuiva. Şi cum s-avem pretenţii de respect când noi înşine nu cunoaştem ce-i ăla. Am încălecat pe-o şa. Şi m-am dus la şcoală.

Articolul anterior

Diagnostic de urgenţă: hiperprostie acutizată

Articolul următor

Suflete pe tavă

19 Comentarii

  1. hai ca de astea inca n-am vazut. si eu care aruncam tigara cind intram in lift, ca sa nu fac scrum in el. poftim!

    0
  2. Noua la scoala ne interzic guma de mestecat pentru ca se gandesc ca o sa o aruncam pe jos, pe noul parchet cu care sunt ‘dotate’ clasele. 😀 In regula, guma de mestecat nu este ea prea buna, dar sa fim seriosi… mi se pare absurd sa fie interzisa. De unde stiu ei, profii, ca o sa imi arunc eu guma pe jos? Nu am facut si nici nu o sa fac asta vreodata. Asta asa… tot ‘chestie’ de romani.

    0
  3. Cat de bine seamana cu liftul din blocul meu…din pacate

    0
  4. Elisa

    Frumos articol.

    0
  5. Elisa

    Nu uita sa iti dau ceasul inapoi si de pe blog. E inainte cu o ora. Multumesc, Miruna, numai bine.

    0
  6. mouton

    si eu am gasit o punga cu bani in casa scarilor. m-am enervat, mi-am spus inca o data ca o sa plec din tara asta. Sunt satul de mitocania oamenilor, erau doar 10 lei in monezi de 5 bani!!

    0
  7. Mare dreptate ai,din pacate e trist dar adevarat….

    0
  8. Pt ca timp de 50 de ani proprietatea nu a existat decat cel mult dupa usa de la apartment! Lipsa ei a cladit coportamnetul de ” dupa mine potopu'”.
    La intrebarea ” da ba da’ nu tot ei trec p-acolo si maine?”….nu stiu insa sa-ti raspund. Probabil ca suntem genul de popor caruia ii place sa bage gunoiul sub covor.E singura explicatie.

    0
  9. naty

    offf…!!! Ascult acum Jay-Z cu Alicia Keys – Empire state of mind, si refrenul e cam asa: ” Concret jungle where dream are made of…” , dar daca luam in considerare doar primele doua cuvinte, adica, CONCRET JUNGLE , si uitam ca in piesa se face referire la New York si la altceva …concluzionam ca “civilizatia” zilelor noastre e exact asa CONCRET JUNGLE!!!

    0
  10. bine spus ca şi românul nu găseşti specimen în toată europa. Bine că nu ne asumăm casa scării, faţa blocului cum bine spui tu, da sântem mai bravi ca Ştefan Cel Mare când vine vorba de locul de parcare pe care nu plătim impoziti din faţa blocului şi care ne place sa ni-l atribuim ca şi porprietate a noastră….Ruşine

    0
  11. naty

    correction : CONCRETE.

    0
  12. Nesimtirea n-are margini. La mine-n bloc s-a-ntamplat sa vopseasca scara si a 2-a zi peretii erau deja mazgaliti.

    0
  13. Tavi

    Umple-ti viata cu lucruri simple.

    0
  14. Subscriu, subscriu, subscriu!
    Şi cu toate că mă enervează la culme astfel de manifestări ale unora dintre noi, care îşi uită, nu stiu cum dumnezeu, resturile, prin locuri de-ţi stă mintea-n loc, prefer să strâng după, decât să trec pe lângă, ştiind că am să dau nas în nas cu aceeaşi farfurioară şi a doua, şi a treia zi… până la adânci bătrâneţi.

    0
  15. n-am mai vazut asa ceva pana acum, vecinii mei se pare ca sunt mai civilizati. nu cred ca boala grea de care sufera specimenul care a facut asa ceva are leac

    0
  16. oameni nesimtiti sunt pe peste tot, nu numai in romania
    problema cu romanii este ca, in loc sa ia atitudine, comenteaza intre ei si nu fac nimic
    in tarile pe care le numim civilizate, daca arunci o tigara pe jos e f posibil ca neamtul, austriacu, sau ce vrei tu, din spatele tau sa cheme “sectoristul” si te trezesti cu o amneda de iti seaca buzunarul.
    avem si noi acei gardieni publici si ce fac?? iau banii de pomana.
    Asa ca oameni buni, desi se zice ca sa “parasti” nu e frumos, incepeti sa parati pe toti pe care ii vedeti facand rahaturi de genul asta, ptr ca daca nimeni nu face nimic asteptand de la bunul simt al oamenilor, o sa sfarsim ingropati in mizerie

    0
  17. iuria

    Corect! Trebuie sa luam atitudine noi, nu sa asteptam de la altii. E mediul nostru, al fiecaruia in parte si e obligatia noastra sa contribuim la pastrarea lui. Din pacate, se pare ca e foooarte greu si totusi sper ca va deveni un reflex….someday.

    0
  18. Salutare! Si eu cred ca presiunea sociala ar face treaba mai buna decat orice altceva, am experimentat asta in Japonia. Nu compar, nici n-am cum ^_^, dar primul lucru pe care l-am observat in Tokyo a fost cat de curat era, desi nu am dat peste nicio pubela pe strada. Nu sunt pubele pe strazi, ci in fata magazinelor (in special alimentare) pentru ca acestea sa imparta responsabilitatea ambalajelor cu japonezul consumator. In ceea ce priveste gunoiul lasat de locatarii unui bloc, trebuie sa-l sortezi si sa-l arunci unde trebuie, altfel gunoierii nu-l ridica–> ceilalti locatari se impacienteaza si investigheaza cine l-a aruncat aiurea–> incasezi ditai amenda si mult dispret de la vecini, etc.

    Pana la urma, gunoiul inseamna responsabilitate fata de lucrul cumparat de tine si dupa ce l-ai consumat si nu-ti mai este folositor. La noi, actele de responsabilitate sociala sunt ingreunate tare de “mistreti” deloc de neglijat ca gabarit. Mi-e ciuda ca nu sunt mai impunatoare ca sa le pot atrage atentia mai cu spor 😀

    0
  19. Mi-ai dat prea multe exemple si da, deja-s degustata..
    Imensa-i prostia unora!!!

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 177 queries in 0.205 s