Diagnostic de urgenţă: hiperprostie acutizată

Se întâmpla ieri pe la amiaz, în apropierea unei guri de metrou din însorita capitală: O fată – la început de tinereţe (acum cu tot make-up-ul şi extrakilele zilelor noastre nici nu mai poţi aprecia vârsta unui om) – semileşinată pe un scaun, într-un cort din ăla electoral. Lume îngrijorat-agitată în jurul ei, m-am dus şi eu să văd dacă pot fi de folos.

Şi ce să vezi, fata zăcea, dar conştientă şi coerentă. Mă rog, în limitele posibilităţilor fiziologice personale, o să vedeţi de ce. Multă lume în jurul ei, aşa că în ordinea importanţei acţiunilor, am zis aşa: că s-o aşezăm într-o poziţie mai orizontală şi că sunt studentă la medicină şi îi vreau pe toţi afară, să nu îi luăm aerul fetei. N-a ieşit nimeni. Şi o babă a sărit: tu nu vezi că nu se poate ţine pe picioare, cum s-o-ntinzi, măi dragă?!

Acum, între noi fie vorba, eram în hanorac cu glugă şi-n adidaşi, deci blonda care gândeşte nu inspira mai mult de clasa a 10a cu indulgenţă, deci oamenii nu trebuie foarte judecaţi. Să zicem.

Prima misiune eşuată, tipa a început şi să tremure, aşa că am încercat să scot ceva de la ea. Vă fac un rezumat: Cică e sub tratament injectabil cu calciu, dar de o săptămână a întrerupt. Motivul: lipsa de bani. De dimineaţă la micul-dejun – nimic. (vă daţi seama că suntem în plin rezumat şi fac eforturi de autocenzură, că îmi gălgâie-n guşă nişte vorbe mai puţin obiective, mai ales că aspectul domnişoarei nu sugera “daţi-mi cinci mii, că vă spăl parbrizul”. Adică, rimelată, rujată, încercelată.. să zicem că mi-aş fi vândut un cercel pe o pastilă de calciu şi-un covrig de dimineaţă). Între timp, cineva plecase la farmacie, salvarea fusese chemată. Mai rămânea să încerc să-i ridic puţin glicemia, că oricum altceva nu îi puteam face cu mâinile goale, aşa că i-am dat să bea puţină apă cu zahăr. Ce mi-a zis? Că ea nu mănâncă dulce.

Iar asta a fost maximul pe care l-am putut suporta eu, ca nici medic şi nici blondă, noroc că ajunsese şi salvarea, de am plecat urgent să-mi văd de ale mele prostii, măcar să nu mă mai enervez de ale altora. În mijlocul crizei te-apucă slăbitul, duduie? Păcat că nu te-apucă intelijenţa de-o ureche, că de atâta e nevoie ca să nu mai tremuri aşa.

Mă enervează cumplit oamenii ăstia. Care au impresia că dacă fac 5 zile ceva pentru sănătatea lor, o să-i ţină tot anul. Organismul nostru nu funcţionează pe datorie!!! Suntem dependenţi de apă şi oxigen, plus alte câteva elemente. Nici nu e limba chineză: Nu pot să respir astăzi şi să sper c-o să-mi ajungă şi mâine.
La mintea cocoşului, ziceţi? Eah, găinile cu cercei în urechi nu ajung nici până acolo.

Articolul anterior

Dacă suferiţi de intenţie, trataţi-vă!

Articolul următor

Casa noastră nu e doar acasă

12 Comentarii

  1. Si maica-sa sar putea sa aibe un S class in leasing. Asta e Romania mergem spre bine.. NOT

    Al.

    0
  2. Daca ar fi fost in varsta poate as fi putut incerca sa o inteleg, ca deh, stim cu totii cum sunt batranii, dar asa…e inconstienta. Poate o sa aiba data viitoare o criza undeva unde o sa fie singura. Dar asta nu mai e pb noastra. Am intalnit si eu un caz asemanator, intr-un accident de masina, iar ranitul (cu fractura deschisa) vroia sa se plimbe in jurul masinii sa vada cat de tare a lovit-o. De atunci mai mult decat un apel la 112 nu fac. Unii nu merita mai mult.

    0
  3. ce zici tu aici se cheama selectie naturala

    0
  4. adica ‘las’ sa-mi fie rau, ca zaharul ingrasa’ 😀 Of of

    0
  5. de ce nu i-ai dat şi tu o ţigară ?
    Dacă ea in clipele de agonie nu vrea zahăr, asta e …Moartea vine şi şopteşte “don’t worry there’s no sugar”

    0
  6. Probabil ca nu avea doar lipsa de calciu, ci si de fier. Si de la anemie lesini.

    Dar tu ai pus diagnosticul corect, domnisoara doctor: duduia avea probleme mai ales la capsor 🙂 Probabil ca la micul dejun a bagat o tigara si-o cafea. 😀
    Las’ ca se trezeste ea pe la 30 de ani cu toate analizele proaste si sa vezi ce de bani da pe tot calciul din lume 😉

    0
  7. Am o colega cochetica, frumusica care are jobul in receptia firmei. Uneori ne mai intersectam la masa de pranz. Asta-vara era cu un castron cu salata verde.
    Fire mai hitra o intreb:
    – Ce pasti fata acolo? .
    – Salata.
    – Salta cu ce ?
    – Salta cu apa.
    Peste doua ore avea niste cearcane pana la genunchi si cauta un calciu efervescent si o bucata de ciocolta.
    Cura de slabire nu se tine doar cu salata sau mai rau doar cu apa.

    0
  8. Stiu si eu pe cineva care tot timpul se simte rau, dar nu mananca NIMIC, ca cica asa-i plac lu’ barba’su femeile, suple. 😀
    Cum spunea cineva mai sus, asta se cheama selectie naturala sau prostie cronic. 😀

    0
  9. precis o blonda care…nu gandeste 😉

    0
  10. :)) Stii ce ma amuza cel mai tare? Citesc, si vad cat de revoltata si agitata esti ca nu avea aia grija de ea! Fii atenta ca te urmaresc 😀

    0
  11. Apropo, fata asta chiar era in toate mintile?:)…Eu nu cred. Ii afectase creierul..sau neuronul..dupa caz…Cata inconstienta din partea unora. Aviz domnisoarelor…lasati draq slabitul…ca muriti cu zile.

    0
  12. Ii ziceam “moarte placuta atunci” si plecam de acolo. Cand citesc chestii din-astea imi imaginez cate li se intampla medicilor din spitale.

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 155 queries in 0.156 s