Diagnostic de urgenţă: hiperprostie acutizată

Se întâmpla ieri pe la amiaz, în apropierea unei guri de metrou din însorita capitală: O fată – la început de tinereţe (acum cu tot make-up-ul şi extrakilele zilelor noastre nici nu mai poţi aprecia vârsta unui om) – semileşinată pe un scaun, într-un cort din ăla electoral. Lume îngrijorat-agitată în jurul ei, m-am dus şi eu să văd dacă pot fi de folos.

Şi ce să vezi, fata zăcea, dar conştientă şi coerentă. Mă rog, în limitele posibilităţilor fiziologice personale, o să vedeţi de ce. Multă lume în jurul ei, aşa că în ordinea importanţei acţiunilor, am zis aşa: că s-o aşezăm într-o poziţie mai orizontală şi că sunt studentă la medicină şi îi vreau pe toţi afară, să nu îi luăm aerul fetei. N-a ieşit nimeni. Şi o babă a sărit: tu nu vezi că nu se poate ţine pe picioare, cum s-o-ntinzi, măi dragă?!

Acum, între noi fie vorba, eram în hanorac cu glugă şi-n adidaşi, deci blonda care gândeşte nu inspira mai mult de clasa a 10a cu indulgenţă, deci oamenii nu trebuie foarte judecaţi. Să zicem.

Prima misiune eşuată, tipa a început şi să tremure, aşa că am încercat să scot ceva de la ea. Vă fac un rezumat: Cică e sub tratament injectabil cu calciu, dar de o săptămână a întrerupt. Motivul: lipsa de bani. De dimineaţă la micul-dejun – nimic. (vă daţi seama că suntem în plin rezumat şi fac eforturi de autocenzură, că îmi gălgâie-n guşă nişte vorbe mai puţin obiective, mai ales că aspectul domnişoarei nu sugera “daţi-mi cinci mii, că vă spăl parbrizul”. Adică, rimelată, rujată, încercelată.. să zicem că mi-aş fi vândut un cercel pe o pastilă de calciu şi-un covrig de dimineaţă). Între timp, cineva plecase la farmacie, salvarea fusese chemată. Mai rămânea să încerc să-i ridic puţin glicemia, că oricum altceva nu îi puteam face cu mâinile goale, aşa că i-am dat să bea puţină apă cu zahăr. Ce mi-a zis? Că ea nu mănâncă dulce.

Iar asta a fost maximul pe care l-am putut suporta eu, ca nici medic şi nici blondă, noroc că ajunsese şi salvarea, de am plecat urgent să-mi văd de ale mele prostii, măcar să nu mă mai enervez de ale altora. În mijlocul crizei te-apucă slăbitul, duduie? Păcat că nu te-apucă intelijenţa de-o ureche, că de atâta e nevoie ca să nu mai tremuri aşa.

Mă enervează cumplit oamenii ăstia. Care au impresia că dacă fac 5 zile ceva pentru sănătatea lor, o să-i ţină tot anul. Organismul nostru nu funcţionează pe datorie!!! Suntem dependenţi de apă şi oxigen, plus alte câteva elemente. Nici nu e limba chineză: Nu pot să respir astăzi şi să sper c-o să-mi ajungă şi mâine.
La mintea cocoşului, ziceţi? Eah, găinile cu cercei în urechi nu ajung nici până acolo.

Articolul anterior

Dacă suferiţi de intenţie, trataţi-vă!

Articolul următor

Casa noastră nu e doar acasă

12 Comentarii

  1. br0

    Si maica-sa sar putea sa aibe un S class in leasing. Asta e Romania mergem spre bine.. NOT

    Al.

  2. Daca ar fi fost in varsta poate as fi putut incerca sa o inteleg, ca deh, stim cu totii cum sunt batranii, dar asa…e inconstienta. Poate o sa aiba data viitoare o criza undeva unde o sa fie singura. Dar asta nu mai e pb noastra. Am intalnit si eu un caz asemanator, intr-un accident de masina, iar ranitul (cu fractura deschisa) vroia sa se plimbe in jurul masinii sa vada cat de tare a lovit-o. De atunci mai mult decat un apel la 112 nu fac. Unii nu merita mai mult.

  3. fcb

    ce zici tu aici se cheama selectie naturala

  4. adica ‘las’ sa-mi fie rau, ca zaharul ingrasa’ 😀 Of of

  5. de ce nu i-ai dat şi tu o ţigară ?
    Dacă ea in clipele de agonie nu vrea zahăr, asta e …Moartea vine şi şopteşte “don’t worry there’s no sugar”

  6. Probabil ca nu avea doar lipsa de calciu, ci si de fier. Si de la anemie lesini.

    Dar tu ai pus diagnosticul corect, domnisoara doctor: duduia avea probleme mai ales la capsor 🙂 Probabil ca la micul dejun a bagat o tigara si-o cafea. 😀
    Las’ ca se trezeste ea pe la 30 de ani cu toate analizele proaste si sa vezi ce de bani da pe tot calciul din lume 😉

  7. Am o colega cochetica, frumusica care are jobul in receptia firmei. Uneori ne mai intersectam la masa de pranz. Asta-vara era cu un castron cu salata verde.
    Fire mai hitra o intreb:
    – Ce pasti fata acolo? .
    – Salata.
    – Salta cu ce ?
    – Salta cu apa.
    Peste doua ore avea niste cearcane pana la genunchi si cauta un calciu efervescent si o bucata de ciocolta.
    Cura de slabire nu se tine doar cu salata sau mai rau doar cu apa.

  8. Stiu si eu pe cineva care tot timpul se simte rau, dar nu mananca NIMIC, ca cica asa-i plac lu’ barba’su femeile, suple. 😀
    Cum spunea cineva mai sus, asta se cheama selectie naturala sau prostie cronic. 😀

  9. precis o blonda care…nu gandeste 😉

  10. :)) Stii ce ma amuza cel mai tare? Citesc, si vad cat de revoltata si agitata esti ca nu avea aia grija de ea! Fii atenta ca te urmaresc 😀

  11. Apropo, fata asta chiar era in toate mintile?:)…Eu nu cred. Ii afectase creierul..sau neuronul..dupa caz…Cata inconstienta din partea unora. Aviz domnisoarelor…lasati draq slabitul…ca muriti cu zile.

  12. Ii ziceam “moarte placuta atunci” si plecam de acolo. Cand citesc chestii din-astea imi imaginez cate li se intampla medicilor din spitale.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 141 queries in 0.141 s