Luna: June 2009 (Pagina 2 din 4)

Nu regret nici o calorie!

Sunt în Cluj câteva zile, cu pedodonţia după mine, că studentului îi şade bine cu ştiinţa şi blondelor, cu drumurile. Când se combină, nu tre’ să dea cu resturi prin toamnă. Aşa că ne dăm silinţa. Dormim orele de frumuseţe, mâncăm tot din farfurie, să nu dăm motive universului să nu ursească vreo figură faină la examenul de săptămâna viitoare.

În fine, ideea era alta.Ştiţi Music Pub-ul din Cluj? Ăsta era un fel de local – pe vremea studenţiei mele :P- unde am intrat de vreo două ori şi m-am jurat că never again. Nu mă încadram în target, ca să mă exprim finuţ. Dar după ce am salivat vreo jumătate de oră pe blogul lui Adi Hădean (dacă n-aţi luat micul dejun sau n-aveţi o alună ca premiu de consolare, nu vă recomand să faceţi click, eu v-am zis, să nu ziceţi după aia…) am hotărât că în seara asta tre’ să fac o verificare, dacă oamenii ăştia chiar există sau s-au inventat pe net.

Rezultatele cercetării: pozitive. Groaznic de pozitive, că am mâncat “o” bunătate de “ceapă”, cum zic ei, adicătelea un fel de sandwich din lipie, cu chipsuri şi sos irish. Da’ sandwichul ăsta e cu fentă, că e unul cât mai multe, cum să zic… Adică, mănânci, domne!

O'ceapa

Şi aşa să vă imaginaţi, că am mâncat ca un copil cuminte tot din farfurie! (Bine, am primit şi niţel ajutor, dar neglijabil aş zice).

Treaba e că mi-a picat bine. Şi masa, dar şi compania. L-am cunoscut şi pe Andrei Crivăţ, care e genul de personaj mai simpatic în realitate decât pe net. Am povestit de toate, de la viermi în farfurii până la chirurgie pe creier, complicăciuni, ce mai… Şi dacă tot s-au încins poveştile şi poftele, ne-om vedea şi mâine, pe sară, tot acolo. Irish&Music Club. Şi dacă mai apăreţi careva, să n-aveţi pretenţia să-mi împart porţia cu voi 😉

*poza e făcută la mine în farfurie, de Adi

Cu cât mai mică, cu atât mai bine

Şi eu! Sunt una dintre fetele care o prefera mică. 😉

(via Tomata)

E ciudat că am timp?

Sau cel puţin, mai nou, aşa mi se pare…

Ştiţi senzaţia aia când citeşti în metrou şi te detaşezi de gălăgie, trimiţându-o undeva în fond, ca un fel de certificare a faptului că ai pierdut legătura cu ea şi cu orice ar putea să te atingă din jur. Exact aşa mă detaşez eu din oala clocotindă a lumii în care bolborosiţi voi. Cei care nu mai au timp nici să citească articolul ăsta până la final. Cei care nu mai au răbdare să pronunţe cuvintele întregi. Care caută frenetic altă melodie la radio, care au activat apelul în aşteptare.

Sunt într-o fază incredibilă a lui “am timp” în viaţa mea. O fi dintr-un refuz acut de a-mi asuma ceea ce ar trebui să fiu sau dintr-un fel de spaimă care mă încremeneşte în a copilări nişte clipe de final. Sau, din contră, imaturitatea care se ţine cu dinţii de mine, agonizându-mi trecerea spre ce urmează?

Tinereţea mi-e stare de fapt. Iar prezentul, singurul adevăr. Căci ziua de mâine e o variabilă mult prea largă pentru a mă consuma în numele ei. Mai ales că suportă amânare atâta timp cât, deocamdată, eu AM TIMP.

E ciudat. Dar e ciudat pentru voi, pentru mine e minunat. Şi poate e normal să vă fie ciuda(t). Doar v-aţi dori şi voi…

sursa

Consumaţi produse româneşti la TV?

Apropo de ideea lui Nicu şi de postul anterior, ce ziceţi, avem emisiuni de calitate în România? Hai să vedem cât de lungă facem lista!

Dar să fie fie produse aici şi vorbite în limba noastră, că de Discovery au auzit şi blondele! 🙂

Eu încep cu Garantat 100% şi Apropo TV a lu’ Moisescu (cu toate că bagă prea multă publicitate :p între calupurile de emisiune şi se repetă foarte mult, de parcă n-aş înţelege din prima! dar e ok), voi?

Avem emisiuni şi oameni de calitate

Garantat 100% se numeşte emisiunea, Cătălin Ştefănescu o prezintă şi îi semnează parte din producţie.

Nu mai ştiu de când nu am mai văzut o  emisiune în limba română, care să nu mă trimită butonând pe alte canale. Şi vorbesc serios. Nu consum prea mult TV, dar îmi creşte inima când văd că parcă mai există o speranţă. Şi mi-au plăcut aşa: decorul, muzica, grafica şi genericul, prezentatorul – e unul din elementele de maxim echilibru în emisiune, se vede că nu e disperat după audienţă, că-şi cunoaşte targetul şi doar lui i se adresează- şi invitaţii.

Şi despre invitaţi voiam să vorbesc:

  • Raed Arafat – medic român de origine palestiniană, a înfiinţat şi coordonat SMURD.
  • Dan Cristea – câştigător al campionatului Mondial de Dezbatere (detalii aici)

Avem atâta nevoie de a ne arăta şi exemplele pozitive la televizor, de a-i vedea pe cei care au reuşit, care ne pot inspira şi motiva. Că de zburat creierii – străini sau propii- îţi vine şi fără să te mai deschizi televizorul. Pe dl Arafat îl mai văzusem, dar de băiatul ăsta – Dan Cristea– nu am auzit nimic. Împreună cu Nicoleta Lupea (ea studiază Finanţele momentan la New York) a câştigat campionatul mondial de Dezbatere şi a explicat puţin ce înseamnă asta. E un fel de simulare a discuţiilor care au loc între putere şi opoziţie, când fiecare vrea convingă că are dreptate. Bine, Dan e avocat de meserie, deci hobby-ul ăsta al lui se potriveşte de minune cu profesia.

Trebuie să arătăm că avem şi copii deştepţi şi frumoşi în ţara asta, nu doar gagicuţe aterizate de la estetician în reviste şi violatori în serie. Când ego-ul îţi permite să înveţi de la alţii e adevărata şansă la bogăţie.

sursa

Reamenajări interioare

Prin blogroll-ul de la activ. L-am actualizat, că demult nu mai umblasem pe acolo şi l-am rupt în câteva părţi, că deja mă întindeam şi nu mai ajungea doar ochiul ăla aruncat.

p.s. Rog a nu se confunda blogroll-ul cu schimbul de link-uri. Aia e altă poveste.

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 65 queries in 0.201 s