Nu regret nici o calorie!

Sunt în Cluj câteva zile, cu pedodonţia după mine, că studentului îi şade bine cu ştiinţa şi blondelor, cu drumurile. Când se combină, nu tre’ să dea cu resturi prin toamnă. Aşa că ne dăm silinţa. Dormim orele de frumuseţe, mâncăm tot din farfurie, să nu dăm motive universului să nu ursească vreo figură faină la examenul de săptămâna viitoare.

În fine, ideea era alta.Ştiţi Music Pub-ul din Cluj? Ăsta era un fel de local – pe vremea studenţiei mele :P- unde am intrat de vreo două ori şi m-am jurat că never again. Nu mă încadram în target, ca să mă exprim finuţ. Dar după ce am salivat vreo jumătate de oră pe blogul lui Adi Hădean (dacă n-aţi luat micul dejun sau n-aveţi o alună ca premiu de consolare, nu vă recomand să faceţi click, eu v-am zis, să nu ziceţi după aia…) am hotărât că în seara asta tre’ să fac o verificare, dacă oamenii ăştia chiar există sau s-au inventat pe net.

Rezultatele cercetării: pozitive. Groaznic de pozitive, că am mâncat “o” bunătate de “ceapă”, cum zic ei, adicătelea un fel de sandwich din lipie, cu chipsuri şi sos irish. Da’ sandwichul ăsta e cu fentă, că e unul cât mai multe, cum să zic… Adică, mănânci, domne!

Şi aşa să vă imaginaţi, că am mâncat ca un copil cuminte tot din farfurie! (Bine, am primit şi niţel ajutor, dar neglijabil aş zice).

Treaba e că mi-a picat bine. Şi masa, dar şi compania. L-am cunoscut şi pe Andrei Crivăţ, care e genul de personaj mai simpatic în realitate decât pe net. Am povestit de toate, de la viermi în farfurii până la chirurgie pe creier, complicăciuni, ce mai… Şi dacă tot s-au încins poveştile şi poftele, ne-om vedea şi mâine, pe sară, tot acolo. Irish&Music Club. Şi dacă mai apăreţi careva, să n-aveţi pretenţia să-mi împart porţia cu voi 😉

*poza e făcută la mine în farfurie, de Adi