Ca la mine acasa

Calculatorul meu a înregistrat un record absolut de ore petrecute offline şi off power. M-au sunat ăia de la orange (modemul e de la ei) să mă întrebe dacă sunt bine, sănătoasă ori am păţit ceva, că s-au îngrijorat. :p

Săptămâna am petrecut-o prin Ikea, departe de lume şi şcoală. Cu mama. A fost un alt maraton în viaţa noastră. Da’ forţa liubelor alimentează constant şi suplimentar, în punctele esenţiale. Am făcut conversaţii cu meşteri, am înfiletat şuruburi şi mutat mobile. Ca să nu mai zic ce de m-am dat cu liftul zilele astea. Câte boarfe pot deţine două fete, mi-e şi frică să-mi amintesc.

Asta, aşa..ca să ştiţi. Dacă aveţi de gând să vă mutaţi în viitorul apropiat sau îndepărtat…pe cine să NU chemaţi în ajutor.

Sentimentul e un fel de acasă care îmi aminteşte de prima copilărie. De ştrămpăneii de aţă şi vremea căciuliţelor. De aşteptarea lu’ Moş Crăciun şi agitaţia din casă. De toamna de la Sibiu, când mă rugam să nu mă trimită la Susi şi nici la şcoală. Rămâneam acasă, în camera mea şi păcatul comis. Care avea mirosul acela de libertate. Şi de vremea supei cu chimen şi mămăligii cu lapte. De desenele serii pe TVR1. De bunicul care mă aştepta în geam. Şi de mirosul de cafea al mamei dimineaţa. De zilele alea întregi în care nu făceam nimic.

Mi s-a făcut dor de taică-meu. El nu a putut veni. Sigur, şi mie îmi place când totul e gata :p Dar mi-e dor de el ca de o gură de aer curat. (Nu o zic pentru sensibilizare, că el oricum nu citeşte blogul. Deloc 🙁 ) Dar ar fi mândru să ştie bilanţul acestei săptămâni. Vă povestesc mâine ce am văzut şi auzit, că habar nu am ce s-ar putea întâmpla să mă mai mire.

Şi îmi mai era dor de sentimentul ăla când nu-ţi mai cauţi locul tău pe lume. Când te potriveşti undeva fără explicaţii ştiinţifice. Pur şi simplu. Mi-e bine.

Cuppycake

Articolul anterior

Sclav până la moarte

Articolul următor

Recomandat in cura de slabire

13 Comentarii

  1. Vecino, bun venit in cartier. ma rog aci vecina. Asteptam cu interes povestirile

    0
  2. Multam fain! 🙂 azi am vazut cum functioneaza parcarile aici. cei care blocheaza pe altii, lasa masinile scoase din viteza. am vazut pe doi cum impingeau masinile mai incolo ca sa isi faca loc. Era ca la matchbox. doar ca la dimensiuni reale. jeez. noroc ca am alarma si loc de parcare. in noaptea asta 🙂

    0
  3. E greu cu mutatu dar eu is mai prctic asa si cand mam mutat miam luat pcu si 2 genti 🙂 si atat deci nu prea mare stress da voi fumeile e crima cu voi …

    0
  4. copila blonda, sa fie intr-un ceas bun mutarea. stiu ce tare e sentimentul de casa noua, a ta. muncita si vorbita cu mesterii. enjoy:)

    0
  5. dorina

    amintirile primei copilarii reprezinta semnul cel mai sigur ca sufletul tau e din nou plin de bucuria si lumina unui camin cald.Pastreaza-le asa!

    0
  6. Sa fie intr-un ceas buna! ps: blondele n-au de ce sa-si faca griji, ca nu blocheaza pe nimeni, is fete de comitet:))

    0
  7. well… postul asta ar putea fi pus pe euronews la no comment 😛 missed a new post from ya blondo! 🙂

    0
  8. astai chiar tare…. sa te sune aia de la Orange si sa te intrebe dace esti bine

    0
  9. Piesa m-a dat pe spate… :))

    Ne bucurăm că ţi-ai găsit liniştea interioară.

    0
  10. Sper sa ai parte de aceasta caldura sufleteasca pentru mult timp de acum incolo. Felicitari ca ti-ai gasit o casuta de suflet la Bucuresti!
    Si sper ca asta nu o sa te impiedice sa mai faci o vizita Clujului din cand in cand. Te astept la o ciocolata calda 🙂

    0
  11. Gigione

    Noh, ma bucur pentru tine.

    Welcome home … the home far away from home ca sa zic asa.

    Cat despre masina, da, mai corect sa o lasi scoasa din viteza atunci cand nu gasesti loc de parcare si blochezi. Oricum, un Casco it’s a must in bucurestiul zilelor noastre. Daca ai probleme, stii doar ca baiatu’ e tata lor in asigurari si te ajuta daca ii sta in putere 😉

    In rest, good luck si toate cele bune !

    0
  12. funny, bine-bine,cine-a zis ca e usor sa ai atatea lucruri?! numa’ pana ti le amintesti pe toate… :p

    another cherry, sa fie. si merci pentru intelegere vineri, pe mess. parca mi-am pus viata pe standby, dar o reiau. sper sa recuperez si somnul. oricum, e o oboseala tare faina, nu ma plang 😛

    dorina, bucuria si caldura unui camin nu mi-au lipsit niciodata. imi pare rau daca asta s-a inteles. ele nu tin de niste ziduri, nici de geografie. ele tin de altele. stii tu, de fapt 😉

    Baby Racy, fie-ti degetele aurite!

    cetatene, comentariul asta intra in concursul celor mai de suflet comentarii ever! :p

    andrey91, ghilimelele, bre! Nu ai vazut ghilimelele!!!

    Robintel, tu si mai cine se bucura? fii precis, te rog :p

    Ioana, gata , acu’ ai ramas datoare cu ciocolata! 😉

    Gigione, sa iti dea Dumnezeu sanatate si sa nu ma aduca pe la tine din nevoi profesionale…d-ale tale. oricum, bine de stiut treaba asta 😀
    da serios, nu-mi venea sa cred. aia se jucau ca la alunelu. mai in stang/mai in dreapta/mai o masina/mai o alta.. jeeez

    0
  13. Gigione

    Apai noh … se jucau si ei ! “Hai la groapa cu furnici … ba-i aici, ba nu-i aici …!”. Tu nu te jucai cand erai mai mica ?

    :)) Imi aduce aminte de-o seara mai acum vre-o cateva saptamani. Eram cu niste prieteni undeva pe bd basarabia – stadionul national, pe o straduta intre blocuri. Si am vrut noi sa plecam pe la 11 seara si ne-am trezit blocati de-un matiz. Sa vezi si sa nu crezi ! Micul gigant chiar poate bloca masinile! Cum omul lasase masina in viteza ba chiar trasese si frana de mana … decat sa impingem sa-i belim cutia, am zis sa fim mai draguti. Oricum eram 4 insi deci nu se punea problema sa nu rezolvam cumva :-j. Asa ca am luat noi frumusel fiecare de cate-o aripa si am mutat buburuza fix pe mijlocul stradutei, de-a curmezisul. Adik asa cum scrie la carte ;). Pacat ca cele mai multe strazi in lumea asta au 2 capete … l-am fi ajutat sa-si umple si el frigiderul :))

    0

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 122 queries in 0.210 s