Eticheta: tralalala (Pagina 1 din 2)

Oelele bebe

Vaaai, azi venind pe drum spre Sibiu, în maşină cântam de mama focului şi rulam (pe şosele) în ritm de Lambada, când mi-am amintit de melodia aia cu oelele bebe ( ”Dur Dur Etre Bebe” pe numele ei oficial) … una din puţinele piese în strânsă legătură cu prima mea copilărie. (O copilărie fără PC, mp3player sau playstation. Asta ca să le fie clar pruncilor. Să nu râdă, fără măcar a avea un motiv. Eu mă jucam de-a profesoara, aveam elevi şi catalog, tablă şi cretă. Iar când mergeam la ziua kinderilor prietenilor de familie, ne jucam şotron, de-a v-aţi ascunselea şi flori-fete-şi-băieţi. Sau un-doi-trei-la perete-stai. Ce rimă tâmpă! Da’ cam ăsta era trendu’.)
Casetofonul mamei din studenţie l-am executat cum mi-am băgat degeţelele prin el, iar video-ul îmi era banned total. Mi-or fi zis că fac bube de la el, numa’ să mă ţină departe. Eram un pericol mare într-un om mic, cu patru membre mişcătoare :p

Mie mi-a adus multe amintiri din perioada epocii non-tehnologice clipul ăsta. Mă bag la somn, că după ce ieri m-am culcat cu mecanismele de putrefacţie şi m-am trezit cu semnele morţii suspecte pe cortex şi retină, după ce am vizitat din nou minunatul IML şi am mai şi condus pe-o beznă de-ţi băgai degetele-n ochi şi maşina în Olt (Doamne feri!) e tot ce îmi pot dori… Vise plăcute 😀

piesa am identificat-o cu ajutorul ăsta. Merci 🙂

Invitatii, cu drag

Atenţie, Provincia e aşteptată în capitală! (cu toate că “provincia” nu îmi place cum sună) Însă ştiu că pe blogul meu intră mulţi Clujeni (:***) şi Sibieni (:***), pe care (dar nu numai) poate îi tentez să facă o excursie la evenimentul care urmează în domeniul ăsta de ştiinţe virtuale :p La Netcamp, mai exact. Haideţi, că e super iniţiativa, cică primiţi casă şi masă, aproape aş aplica şi eu, că tot îmi scrie Sibiu în buletin 😉 Detalii găsiţi la Cristian Manafu; ştiu că nu sunt invitaţii câte cereri, dar e un început de care vreau să profitaţi. Sau, măcar să ştiţi ce pierdeţi :p

Şi dacă tot sunteţi în zonă, daţi un semn, eu dau un ceai de scorţişoară. Spor la clickuri şi drum bun 😉

Azi am lenevit toată ziua. Afară bate vântul şi pare frig, da’ eu numa’ cu nasul am dat. Şi mi-e urât că trebuie să cobor după apă de băut. Dar am o linişte din aia de sărbătoare în casă…colindele cântă în surdină, deja se lasă seara, nu mai vreau să se termine ziua asta… şi ca să nu fiu singura nebună de pe lume, vă invit să lăsaţi atmosfera de iarnă şi în calculatorul vostru (am găsit nişte wallpapere de Crăciun aşa frumoase), să nu uitaţi că duminică aprindem prima lumânare din Adventskranz! Musai să-l aveţi pe masă până atunci….

Cred că îmi fac o ciocolată caldă şi o sun pe bunica. Ceea ce vă invit şi pe voi să faceţi 😉

Winter Waltz


De fapt, piesa asta voiam să o pun, da’ nu am găsit-o decât aşa.

Ca la mine acasa

Calculatorul meu a înregistrat un record absolut de ore petrecute offline şi off power. M-au sunat ăia de la orange (modemul e de la ei) să mă întrebe dacă sunt bine, sănătoasă ori am păţit ceva, că s-au îngrijorat. :p

Săptămâna am petrecut-o prin Ikea, departe de lume şi şcoală. Cu mama. A fost un alt maraton în viaţa noastră. Da’ forţa liubelor alimentează constant şi suplimentar, în punctele esenţiale. Am făcut conversaţii cu meşteri, am înfiletat şuruburi şi mutat mobile. Ca să nu mai zic ce de m-am dat cu liftul zilele astea. Câte boarfe pot deţine două fete, mi-e şi frică să-mi amintesc.

Asta, aşa..ca să ştiţi. Dacă aveţi de gând să vă mutaţi în viitorul apropiat sau îndepărtat…pe cine să NU chemaţi în ajutor.

Sentimentul e un fel de acasă care îmi aminteşte de prima copilărie. De ştrămpăneii de aţă şi vremea căciuliţelor. De aşteptarea lu’ Moş Crăciun şi agitaţia din casă. De toamna de la Sibiu, când mă rugam să nu mă trimită la Susi şi nici la şcoală. Rămâneam acasă, în camera mea şi păcatul comis. Care avea mirosul acela de libertate. Şi de vremea supei cu chimen şi mămăligii cu lapte. De desenele serii pe TVR1. De bunicul care mă aştepta în geam. Şi de mirosul de cafea al mamei dimineaţa. De zilele alea întregi în care nu făceam nimic.

Mi s-a făcut dor de taică-meu. El nu a putut veni. Sigur, şi mie îmi place când totul e gata :p Dar mi-e dor de el ca de o gură de aer curat. (Nu o zic pentru sensibilizare, că el oricum nu citeşte blogul. Deloc 🙁 ) Dar ar fi mândru să ştie bilanţul acestei săptămâni. Vă povestesc mâine ce am văzut şi auzit, că habar nu am ce s-ar putea întâmpla să mă mai mire.

Şi îmi mai era dor de sentimentul ăla când nu-ţi mai cauţi locul tău pe lume. Când te potriveşti undeva fără explicaţii ştiinţifice. Pur şi simplu. Mi-e bine.

Cuppycake

O seara faina

Oare de ce am uitat de melodia asta?

STING – FIELDS OF GOLD

Cheer up, people!

Plouă, e urât. Ştiu.

Mi-am pus wallpaper-ul ăsta.

M-am uitat de vreo 3 ori la asta.

Şi acu’ merg la o cafea cu o prietenă bună.

Ce să-ţi mai doreşti? 😉

p.s. ăsta nu poate fi considerat un post de Doamne-ajută. E doar un şut în fundul celor încruntaţi şi bosumflaţi.

Buna si vesela dimineata

Mai ştiţi? :)) Vai, aşa mă distrează :))

Într-o nu-ştiu care vară, într-o nu-ştiu-care seară… lalallaa

Pagina 1 din 2

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 118 queries in 0.124 s