Recomandat in cura de slabire

– postul ăsta, amintirea întâmplării, amintirea postului. Deci, dacă începi de luni o cură de slăbire, eşti în locul potrivit. Dă-i un save, un print şi ai scăpat de necazuri.

Pentru restul populaţiei, care se hrăneşte de la normal spre excesiv şi vrea să lase cantităţile aşa: reorientaţi-vă azi de la blonde şi mergeţi de umpleţi maţul, luaţi-vă un răgaz de digestie, şi reveniţi, când o să vă roadă curiozitatea la stomacul gol. Nu-mi asum răspunderea pentru resturi organice pe tastatura dumneavoastră.

Săptămâna asta, beau o cafea cu mama (într-o pauză de Ikea şi aşteptat transport de la Ikea) la o cafenea în centru. Ne aşezăm cam în vitrină, dar numai acolo era loc la nefumători. În fine, cu vizibilitate spre exterior. Apare o bătrână pe stradă. Îmbrăcată sărăcăcios, chiar murdar. Cu o pungă mare în mână şi batic pe cap. Cerşetoarea tipică trecută de floarea bijniţei şi aflată în pragul necesităţilor fiziologice de anumit gen. (Mă înţeleg eu. Voi, mai încolo. ) Se aşează în faţa geamului, fix în centrul câmpului meu vizual. La un moment dat, se ridică încet, îşi ridică foalele, şi pe dedesubt mimează o mişcare de dat jos chiloţii. Mamă, tanti asta ce face aici?! Se pune ciuci, rupe o bucată de ziar din pungă şi o duce sub fustă. Tot corpul îi tremură într-un fel chinuit, fusta acoperă tot, dar mesajul e evident. Am rămas tâmpită. Mama insistă să nu mă mai uit şi să-mi beau frappe-ul. (Să vă zic că n-o să mai beau veci frappe?!) Pfui. Figura cu ziarul a repetat-o, depozitând resturile organice cu tact şi discreţie. Apoi s-a aşezat, a strâns minunăţia caldă din ziar şi a luat-o cu dânsa în pungă. Si să mai spună careva că nu poporul ăsta habar n-are de reciclare! Nu vă mai spun cum a impachetat atent conţinutul, că am văzut şi ce mâncase săptămâna trecută. bleac.

M-am îngreţoşat într-un mare fel, mama tot nu înţelegea de ce insist să urmăresc un om la activităţile lui intime, că doar nici mie nu-mi place să se uite nimeni la nimeni când fac caca (na, c-am zis-o!) (şi da, şi blondele fac caca :))). Bun, dar eu nu mă desfăşor în centrul capitalei, mă-nţelegi. Încă nu îmi permit aşa ceva. În fine, mama – că ăsta e noroc din ăla chior, din ăla cu carul şi că să mi-o scot din cap pe babă. Sincer, doar gândul că vin să vă povestesc m-a mai consolat. Dar frappe-ul a intrat pe lista neagra, complet nevinovat.

Iar norocul chiar a venit, când am ajuns la maşină fix când băieţii o ridicau pe una de lângă. Noroc că era omul ăla parcat mai neregulamentar, că altfel, maşina noastră era victima. Şi noroc că n-am mai întârziat nici 2 minute!

Ce sa zic, v-aş dori şi vouă babe căcăcioase. De câte ori v-ar face bine un strop de noroc.  poftă bună şi duminică frumoasă 🙂