Păr lung, blond, aranjat cu placa.
Sutien push-up şi gene întoarse.
Pantalonaşi ilegal de scurţi şi tocuri de lemn.
Unghii false şi poşetă asortată.
Aşa arată o studentă la medicină, proaspăt ieşită din transpiraţiile sesiunii de vară.
E imaginea tipei cu care m-am întâlnit în seara asta. O colegă şi blondă şi fără examene pe toamnă 😉
Ne aşezăm pe o terasa, apare chelnărul bolborosind ceva de un domn, o masă cu răcoare şi o invitaţie verbală. N-am înţeles nimic, ne-am comandat ţuicile la juma’ de litru şi ne-am văzut de ale noastre sonde 17 şi complicaţii ale abraziei dentare.
La un moment dat, vine chelnărul de mai devreme, cu o cupă mare de îngheţată cu frişcă. O lasă pe masă. Cică, din partea casei.
Care casă prezenta evidente erori în sistemul de calcul, că noi deveniserăm între timp patru oameni la masă. Iar îngheţata numai una era 🙁 tot aşa şi linguriţa.
Aşa că am cerut încă trei.
Noi ne gândeam la îngheţată, dar am căpătat linguriţe.
Atunci să vezi haleală de frişcă şi îngheţată. Avea şi boabe din alea de crănţăne-ntre dinţi. Lux pe gratis! Noroc că eram 4 guri mâncătoare, că altfel am fi primit şi un abonament la fitness să ardem kaloriile ingerate. Că doar e vară şi era şi trecut de şase …
Nu mai ştiu cum s-au descurcat fetele cu nota de plata ori cu domnul generos, că eu am făcut ca ţiganu’: am băgat bine la maţ şi mi-am luat tălpăşiţa.
Deci, ţineţi minte, care aveţi surplusuri de îngheţată ori bunăvoinţă, blonda asta nu e greu de bucurat. Şi nici nu cere nimic la schimb.
În fond, e doar o îngheţată 😀
*Later edit: (au apărut neînţelegeri pe marginea acestui post şi telefoane insistente pentru colega descrisă la început, aşa că mă văd în obligaţia morală de a traduce. Pentru că ţin la toate segmentele de cititori ai blogului)
Nu am crezut să îmi fac vreodată critica propriilor fraze, dar nimic nu e imposibil.
Ca la comentariile dintr-a cincia: textul începe cu descrierea unei tipe super “bune”, pe tocuri, cu minijup, etc. Te-ai aştepta să fie vreo piţipoancă. Cu toate că nu obişnuiesc să am întâlniri ori poveşti cu această categorie, dar mă puteţi bănui de orice, e dreptul vostru.
Şi acolo vine schepsisul. În contrast cu imaginea de pipiţă vine (atenţie, e copy/paste) “şi blondă şi fără examene pe toamnă” (adică, visul multora, zero restanţe pe toamnă). Care face legătura cu “transpiraţiile sesiunii de vară” care -transpiraţii- NU se datorează căldurii, cum aţi putea crede…greşit. Se datorează de-a dreptul procesului de încins reţele neuronale care la 30 grade în atmosferă riscă să se scurt-circuiteze. Dar din nou am dat-o în exprimarea metaforic-elevată şi neaccesibilă tuturor. Cred că îmi e în sânge, din moment ce nici când îmi dau silinţa, nu mă pot abţine. Dar am încredere că mai există ochi pe rândurile astea, la fel de suciţi ca ai mei şi pe la fel de scurtă lungime de undă.
Deci, transpiraţiile sunt de la învăţat, fraţilor, aia e, na, cam zis-o! Dar cum puţini ştiu ce e aia, e explicabilă reacţia şi cenţii dăruiţi la orange azi în amiaza mare.
Apoi, blonda din final, sunt EU. Iaca minune, la asta nu v-aţi mai fi gândit, ai?
Poate cunoaşteţi obiceiul, în care un domn îi oferă unei domnişoare (adesea sub 18 ani) o băutură. Evident cu intenţia de a o … cunoaşte mai bine. Şi tot obiceiul e, că ea, dacă acceptă băutura, merge şi mulţumeşte. Cum o mulţumi…, acuma nu mă apuc şi de educat copii.
Analogia la situaţia noastră e următoarea: noi am primit îngheţata, am acceptat-o în stomacul nostru cel flămând de studente ieşite din sesiune şi borcane de zacuscă. Iar eu, mai exact, blonda din final, am făcut ca ţiganul: am mâncat, după care am plecat imediat.
Şi culmea culmilor, ziceam, tot într-o culme de orgoliu, că…taman eu am făcut omului onoare că am acceptat să mănâc din îngheţată fără să cer nimic la schimb. (schimbul, pe care, de fapt, eu trebuia să îl ofer, ca rasplata)
Şi ultima propoziţie ironizează gratuitatea pe care se vând unele: “În fond, e doar o îngheţată.” Sau doar o băutură. Pentru care nu merită să faci un compromis.
Şi aş adăuga că nici vila din Pipera nu merită.
Oricum, cei care o cunoasc măcar puţin pe colega agresată telefonic, ar fi trebuit să îşi dea seama, că, prin neînţelegerea postului de mai sus şi atenţionarea intrigantă, o jignesc în primul rând pe ea. Şi nu este cazul.
Iar în ceea ce mă priveşte, prietenii mei sunt aleşi pe sprânceană. Şi nu vorbiţi pe bloguri.
V-aţi făcut de râs, dragilor. Ştiţi vorba aia: Dacă tăceai, filozof rămâneai 😉
