Luna: July 2008 (Pagina 14 din 14)

Sissi, Kaiserin von Osterreich

Pe vremea când încă mai ştiam să mă joc şi încă nici nu vorbeam bine (da, a existat şi aşa ceva!), puteam sta zile întregi în faţa televizorului, dacă rula SISSI.
Înregistrase mama nişte casete de la o cunoştinţă. Filmul e în limba germană, dar tradus de un nene în română. Şi acum îi aud glasul în timpan, uşor răguşit şi mereu cu acelaşi timbru.
Însă eu ascultam dincolo de traducerea mediocră, le ştiam pe de rost replicile, după inflexiunea vocilor şi emoţia chipurilor.
Mă fascinau gesturile delicate ale prinţesei şi fineţea cu care îşi prindea poalele rochiei ca să poată grăbi pasul. Sau încheietura ei mică şi talia îngustă.

Îmi plăcea scena în care îşi piaptănă pletele şi cea de pe câmpia cu flori, când aleargă spre el, prăbuşindu-i-se în braţe.
Îi urmăream rochia unduindu-se şi cunoşteam plierea crinolinei după felul în care se mişca.
Mai are rost să spun că în toate visele mele şi jocuri în rochiile mamei, el se numea “Franz” iar ea avea părul lung.
Şi de atunci mi-am dorit evantaie, rochii largi şi prinţi cu braţe deschise.
Continuu vizionam filmul. Atât de mult, că s-au stricat casetele. Iar acum constat că există pasaje pe care nici nu le-am văzut. Sau probabil, nu mi le amintesc. Cert e că abia târziu am priceput acţiunea şi am prins ideea. M-a uimit vestea că povestea nu e una fericită şi mă încăpăţânam să recunosc ceea ce în mintea mea apărea înţesat de vise de iubire…
Şi încă mi-e greu să pricep cum priveam la nişte imagini şi asociam cu acţiunea. Şi mereu aceleaşi imagini.
Adevărata împărăteasa nu se ridică la frumuseţea actriţei, Romy Schneider. Am fost la Schonbrunn. Si am revenit acolo. Da’ tot nu m-am săturat. I-am citit poeziile şi i-am învăţat tabieturile. Mi-am pus wallpaper-uri şi-am visat nopţile.
Şi nu a fost ultima dată când mintea mea privea o poveste tristă, dar vedea numai prinţi şi prinţese. Iar, între timp, mi-am sărbătorit şi majoratul.
p.s. Am găsit un interviu cu interpretul lui Franz, care are 80 ani şi e căsătorit cu o tipă de 40. Împreună au doi copii de 15 si 17 ani. Asta micu’ din poză, e el cu nevasta. 🙂

Dacă nu noi, atunci cine?

Pentru ca m-am saturat sa aud ca bulgarii au carnatii mai lungi si castravetii mai vanjosi decat ai romanilor, pentru ca m-am saturat sa aud ca palmierii din Thailanda sunt mai mijto decat ai nostri din Mamaia, pentru ca m-am saturat sa aud ca hamburgerii cu ceapa sunt mai buni decat parjoalele cu usturoi, pentru ca nu vreau sa cred ca ospatarii romani sunt mai nesimtiti decat cei italieni, m-am gandit sa lansez campania ROMANIA DE 5 STELE.
Nu este un concurs, ci doar o cursa cu noi insine. Provoc autorii de bloguri cat si cititorii acestora sa descrie intr-unul sau mai multe articole unde s-au simtit ei cel mai bine in vacantele si excursiile sau calatoriile de afaceri din Romania (ar fi OK si poze), descriind cu exactitate cum a fost la restaurantul sau hotelul care i-a impresionat. Dar, puteti scrie si despre vacantele ratate din cauza marlaniilor din turismul romanesc. Pentru ca ne-au coplesit ! Sau sunt doar legende ?!?
Nu trebuie sa fie o opera literara, ci doar un text coerent care sa te lamureasca daca a fost bine/rau acolo unde autorul spune ca a fost. Nu conteaza care este obiectul descrierii tale – poate fi o terasa modesta cu un fel de mancare nemaipomenit , un fast-food curat, o pensiune ospitaliera sau un hotel de naishpe stele cu servicii catastrofale.


Primele 50 (cincizeci) astfel de articole vor fi daruite de catre mine cu cate o caseta ce va contine 2 sticle cu vin vechi Gold Collection de la podgoria mea preferata de la Pietroasele (valoarea casetei este 20 euro). Pentru a participa la campania ROMANIA DE 5 STELE trebuie doar sa postati articolul pe unu din blogurile romanesti, sa specificati cine este initiatorul campaniei si sa imi trimiteti un link unde pot citi textul vostru pe care il voi prelua si il voi posta si pe blogul meu cu mentionarea autorului.


Personal, am dat de textul ăsta pe blogul lui cabral.
Iar dincolo de pasiunea nesătulă pentru vinurile fine (sau ordinare, cei care mă cunosc ştiu că sting orice prind), firimiturile de patriotism latent m-au determinat să răspund cum m-am priceput mai bine.
Am scris despre Muzeul Satului din Sibiu pe http://www.romania-curata.ro/ . Şi, să ştiţi că m-am hotărât greu ce subiect să aleg. Normal, Sibiul câştigă întotdeauna 😀

Nu dau leapşa mai departe, întrucât nu sprijin consumul de alcool sub nici o formă. Îl vreau pe tot pentru mine :p
Dar care aveţi o idee care încape în peisaj, scrieţi cu curaj. Dacă nu acum, atunci când?

Pagina 14 din 14

© 2007-2025 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 112 queries in 0.551 s