Eticheta: Romania (Pagina 1 din 3)

Și când nu mai poți, trebuie să poți

Ieri a fost picat blogul vreo jumătate de oră pe la unșpe (din motive tehnice). Trăim într-o țară în care, de mâine ar putea să se dea o lege prin care să se interzică acest blog. Și blondele. Sau facebook în România. Vă dați seama cum ar fi? 

Simt că nu mai pot.

Continuare

De ce e important să rezistăm

În fiecare zi de aproape o săptămână, îmi propun să nu mai scriu despre protest. Gata, e ultimul articol, îmi spun. Doar că, la fel ca ”e ultima ciocolată”, nu mă pot ține de cuvânt. Nu fiindcă e prea bun protestul -ca ciocolata, nici fiindcă dă dependență (în seara asta a fost frig rău în piață, veneau rafale de vânt tăios peste orbaji, dar na), ci fiindcă povestea nu s-a terminat.

Au abrogat-o, de ce mai mergi în piață?

Continuare

Români, cred că ne-am deșteptat!

Mă uit la felul în care rezistăm de 4 zile în condiții vitrege, în stradă. Ziua muncim, noaptea protestăm. Suntem destul de grozavi, știți asta?

Continuare

Pentru România în care ne-am întors. Cum s-a văzut protestul din mulțime

2014, Anglia, alegerile prezindențiale. Vedeți ce am pus în descrierea pozei. Nici n-aș fi visat că, doi ani mai târziu, ne vom ține de cuvânt.

Înțeleg că de la televizor s-a văzut diferit, ca în vorba aia: frumusețea e în ochiul privitorului. Iar unii nu știu încă să numere corect.

Continuare

Patriotismul- un defect printre românii care-și scuipă țara în ochi și-o umplu de rahați

shutterstock_520635496

Recent, am alunecat pe un rahat înmuiat de ploaie pe scările din spatele blocului nostru, în timp ce căram căruciorul în brațe, care cărucior avea și copilul în el, bineînțeles. Nu vă faceți griji, am ieșit amândoi teferi din situație, doar eu mi-am rupt limba în tona de înjurături pe secundă. Da, fiindcă m-am speriat rău de tot. A fost cea mai acrobatică dintre toate trântele pe care le-am tras, cred că abia am atins pământul, căci imediat am sărit la loc, să prind căruciorul, care o luase la vale. Da, Tudor s-a răsturnat cu totul, pe scări, în ploaie. Noroc că era prins în centurile de siguranță din scoică (era scoica pusă pe roți) și nu s-a lovit deloc-deloc, doar a plâns zdravăn, de la sperietură.

Continuare

Primele 7 luni în România

fericirea-in-casa

Când am plecat din Anglia, băiatul nostru avea 1 lună și o zi. Fix acum 7 luni, în 15 martie 2016. Au fost multe cutii, multe bagaje, dar și mai multă bucurie. Am venit plini de entuziasm, Speranță era numele nostru mic. Aduceam cu noi atâta experiență, atâta muncă și cea mai mare realizare: 4 kg de bebeluș adorabil.

Continuare

Pagina 1 din 3

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 138 queries in 0.132 s