Primele 7 luni în România

fericirea-in-casa

Când am plecat din Anglia, băiatul nostru avea 1 lună și o zi. Fix acum 7 luni, în 15 martie 2016. Au fost multe cutii, multe bagaje, dar și mai multă bucurie. Am venit plini de entuziasm, Speranță era numele nostru mic. Aduceam cu noi atâta experiență, atâta muncă și cea mai mare realizare: 4 kg de bebeluș adorabil.

Filmul întâlnirii din aeroport l-am derulat de multe ori în capul meu și înainte și după faptele reale. În Anglia, îmi tot imaginam cum o să fie întâlnirea cu părinții noștri, bunicii lui, cine la cine se va uita prima dată, cine cu cine se va strânge în brațe mai întâi. Mă vedeam urcând scările să ajung la bunică-mea în casă, cum eu intru-n hol și ea nu mă aude, cum deschid ușa de la dormitor și îi pun surpriza cu ochi mari în brațele pline de dor. (În realitate, ea ne aștepta în fața porții, toată în lacrimi și zâmbete, oare cum am putut crede că ar avea răbdare să rămână în dormitor? :))

Pe taică-meu, cred că nu l-am văzut vreodată mai fericit. O să-l țin minte toată viața cum se uita la fiul meu în cărucior și parcă nici nu-i venea să-l atingă de teamă să nu se spargă vreo bulă și să se trezească din acest vis frumos. Îl văd și acum cum a pupat-o pe mama apăsat (ea venise cu noi din UK) și-a luat-o de mână și și-au zâmbit într-o complicitate copilărească. N-au fost multe vorbe în privirea aia, au fost numai bucurii. Din cele mature, din cele spirituale, din cele care contează cu adevărat pe pământ și în ceruri.

Șapte luni mai târziu, băiatul nostru are 8 luni și o zi, e 15 octombrie 2016. Încă n-am ieșit din cutii, viața noastră e tot prin bagaje. Dar sunt bagajele în care ne transportăm fericirea. De la București până la Sibiu. Și înapoi. În borcane cu zacuscă  de casă și roșii grase din grădină, în aromă de găluște cu prune și mese cu familia completă. Da, bucuria nu mai e la fel. Ci mult mai grozavă, mai așezată, mai garantată. Weekend-ul ăsta n-am putut merge la Sibiu (pacienții lui H sunt tot un fel de familie a noastră și ei au avut mai mare nevoie de el), dar am reprogramat cu răbdare și certitudinea că suntem la câteva ore distanță.

shutterstock_450428557

Încă trăim din economii, dar aici ne îmbogățim într-o zi mai mult decât am fi câștigat acolo într-un an. Sau poate exagerez. Dar îl văd pe soțul meu cum înflorește printre blocurile din București, îl văd motivat, ambiționat, încurajat. Nu-l mai aud că se plânge, că-i irosit și nervos. Și mă văd pe mine cum abia acum simt că încep să trăiesc, de parcă acest copil m-ar fi vindecat de toți demonii care m-au bântuit vreodată. Mă văd mai frumoasă și decât eram la 15 ani, mai puternică decât în cele mai cumplite sesiuni, mai inspirată decât în cele mai negre tristeți. Și-mi văd părinții oricând vreau și mult mai des ca înainte.

Suntem împreună, Broscuțule.
Te iubește mama.

Cam aşa au fost primele noastre 8 luni împreună, despre primele 5 puteţi citi aici.

imagini via Shutterstock, fericirea făcută în casă și băiat fericit mașinuță

Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.

Articolul anterior

Cum să-ți faci upgrade la garderoba de toamnă: câteva idei și muuulte poze (P)

Articolul următor

GPeC Summit la București -15-16 noiembrie 2016

29 Comentarii

  1. Scuză-mă, poate nu am citit eu istoria voastră în Anglia, dar…chiar atât de rău a fost? Pentru că eu tot rămân fără prieteni pentru că emigrează în țări “calde” și le e bine. La voi ce n-a funcționat acolo?

    1+
  2. Rusu Delia

    Sunteti o familie superba! N-am mancat niciodata galuste cu prune, 😢😢😢dar cred ca sunt bune. Te pupacesc.

    0
  3. Sa va fie de bine aici!

    0
  4. Albinutza

    La multi ani broscut! Te asteptam sa iti vedem carlionti si falcutele dulci!

    0
  5. Dana Elena

    Ma bucur sa aud ca este bine acasa. Si eu sunt plecata de 6 ani in Olanda, uneori e bine, alteori mai putin. Cine stie ce ne aduce viitorul. Un weekend fain!

    0
  6. Oana

    Va înțeleg motivele intoarcerii acasa, sunt aceleași pentru care am vrea sa facem si noi pasul asta… Încă n-a venit zvâcul ala, dar nu se stie niciodată. Parca lucrurile nu-s rotunde fara familie 🙂

    0
  7. tot o blonda

    La cati mai multi ani frumosi in Romania!
    Ati daruit broscutului un start bun in viata, ati muncit si invatat pentru un nou inceput acasa, in sanul familiei si asta e cel mai important.

    0
  8. Jia

    Ma bucur nespus penru voi!

    0
  9. Simo

    La multi ani,Tudor!Succes in toate,mamica blonda! 🙂

    0
  10. dia

    Cel mai important e ca va e voua bine, orice ar zice lumea! E frumos ca in ziua de azi putem alege. România e clar câștigată cu voi acasă!

    0
    • Simt ca e alegerea mea din fiecare zi. Iar pe mine, sincer, nu ma intereseaza de Romania, ma intereseaza de mine.

      0
      • dia

        Pai cum nu iti pasa de Romania cand pornești campanii naționale de pro-alăptare? Cand pacienții lui Horatiu va sunt ca o familie? 🙂

        0
      • dia

        Ce vroiam sa spun e ca daca faci bine romanilor intr-un fel sau altul tara are de câștigat….

        0
  11. Alta Miruna

    Ce frumos. Tanjesc dupa reintoarcere.

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 244 queries in 0.450 s

Inline
Inline