De când am venit în Bucureşti mi-a fost promis şi mi-am promis să ajung la un moment dat la un stand-up comedy de Doamne-ajută. Şi săptămâna trecută, îmi trimite BabyRacy linkul către asta şi propunerea ei la o burtă de râs cu lacrimi. Nu am aşteptat să zică de două ori, că hop şi eu.(pe scurt, e vorba de lansarea nu-ştiu-cărui site, ocazie cu care prestează domnii care ei vorbesc şi tu ai voie să râzi de asta. Pe faţă aşa, nu pe sub mustăţi, cum faci de obicei)

Pe site scria că să suni la minunatul club Spice (pfffffff) să faci rezervare, asta de vrei sprijin fizic pentru posteriorul pufos şi gambele obosite. Citit şi făcut, BabyRacy organizează ieşirea, sună, spune poezii, cântecele, tot tacâmul, numa’ să căpătăm rezervarea şi porţia inclusă de râs. Bine-bine, vă aşteptăm cu drag la noi (cu drag şi douăsutedemii, să nu vă imaginaţi…) şi pune convorbirea-n furcă. Asta era acu’ o săptămână.

Azi, mă apelează insistent, eu la şcoală, mă prind că ceva dă cu rest. Cică or sunat-o ăştia de la Spice să îi dea o viteză elegantă, un flit parfumat, cu alte cuvinte, s-o trimită să plimbe ursu’ departe de mormăiala promis-comică de pe scena serii respective. Cică şi trupele au dat invitaţii, clubul a făcut rezervări în paralel, dar noi am picat de fraieri. E, ba uite că nu! Ghici cine o picat de fraieri?! Păcat că ăia nu gândesc atât cât să priceapă.

Păcat că trăim în România, unde clientul nostru – ni se rupe de el încă funcţionează la rang de business şi, culmea, mai dă şi roade! E nevoie oare să-i amintesc pe incompetenţii vânzători din Carrefour sau pe tanti de azi din farmacie, care în virtutea lenei care-i domnea în oase mi-a răspuns sictirită că “nu avemmm”?! Sau pe obositul cu cinci dinţi în gură, care mi-a şuierat un “e-nchis, doamnă” la spălătoria de maşini?! Eu nu înţeleg, ştiu atâta doar, că -să-mi bată omul la uşă că îl doare ceva-  l-aş invita să nu mai plece de la mine. Ca să mai vină şi altă dată când păţeşte. Aici e diferenţa între calitate şi serviciu românesc prost.

Să vă stea comedia  up n gât, să vă duceţi voi de la şapte să păziţi locuri la bar (aşa i s-a sugerat Ralucăi de către reprezentanţii clubului, la telefon) sau să daţi cu mopul împreună cu tantile de serviciu. Îmi pare rău să vă informez, dar clienţii sunt pentru altceva.

*Atenţie, post lung şi răutăcios. Post care nu periază poponeţe fine, ci zgârie neciopliri alese. Machiate hidos şi scoase pe stradă. Huoo!

Continuare

În inima ţării, în urbe cu pretenţii de civilizaţie şi iluminat public

Anu’ trecut pe vremea asta, devoram oferta de pe piaţa auto ca un haplea nesătul. Ştiam tot ce mişcă, pe câţi cai putere şi cu câte zerouri în coadă. Începusem să visez la palete de culori, şosele impecabile şi mămăruţe pe volan. Însă toamna m-a surprins cu vestea că părinţii mei aveau alte priorităţi financiare şi maşinuţa mea mai putea să aştepte. Am înghiţit găluşca amară şi mi-am purtat drumurile prin autocare şi trenuri obosite. Am înţeles situaţia fără tânguieli şi văitături, nici măcar urlete ori dat din picioare. Doar cu înjurături silenţioase la vederea fiecărei fufe care-şi plimba atitudinea pe patru roţi, în curtea clinicilor. Căci îmi aminteam cum mă conversez cu tanti Dispecera, o maşină pe Babeş la hotel Siti Central, vă rog. Dada, deasupra cantinei. Frază ajunsă pe culmea abuzului fonetic, scuzaţi-mi franceza.

Dar Crăciunul a venit cu o altă surpriză, când am găsit sub brad cheia de la cea mai frumoasă maşină din lume. Mi-au copt ai mei mare bucurie, cel mai cel dintre Crăciunuri. Asezonat cu cele mai sincere lacrimi de bucurie. Şi un urlet care elibera toată amărăciunea îngurgitată în toamnă.

Iar azi mi-a venit să urlu din nou, că deh, e toamnă şi ciclul se reia. Fiindcă prostia loveşte, dar nu înţeleg de ce tre’ să lovească taman capota maşinuţei mele. Care prezintă o încrustare amicală cu cheia personală a unui trecător binevoitor. Dintr-un capăt în altul, cât e ea de lungă; să nu credeţi că s-a zgârcit omul.

Iaca un mesaj pentru toate animalele bipede aflate în libertate la ore repezi ale zilei: noi, ăstia victime ale sălbăticiei voastre tridimensionale, după ce vă înjurăm cu patos şi vă blestemăm tot neamul în vecii vecilor şi pentru totdeauna, ne calmăm pe interiorul obiectului afectat de iremediabila voastră imbelicitate. Adică, la volan :D. Rulând cu Baniciu pe play şi cu soarele pe parbriz, multe supărări trec, credeţi-mă pe cuvânt. Căci numai frustrările sunt de si pentru toate zilele. Ale voastre. Care veţi petrece o viaţă trezindu-vă la 5 dimineaţa, ca să nu vă ia şeful la ture, că iar aţi întârziat, şi zgâriind cu cheia de la coliba-domiciliu stabil- maşinile. Ale altora.