Asta e concluzia creaţă a săptămânii. Întărită de diverse domnişoare diagnosticate cu instabilitate de ritm cardiac şi de “emoţiune“.

Prima se datorează porcului, a doua, prostiei.
Iar extensia concluziei e o porţie de ciudă turnată cu polonicul: proastele, rareori se duc singure la culcare. E un fel de-a spune. Dar nici “dăşteptăciunea” nu ţine de cald. Tot un fel de-a spune.
Filozofam zilele astea pe marginea curajului extraordinar de a nu-i răspunde ticălosului la telefon. Mai precis, puseu de curaj, căci toate firimiturile rămase dosite în debaraua demnităţii femeieşti pot răbufni în eroicul gest. Şi ispiteam eu auditoriul la astfel de fapte măreţe cu promisiunea sentimentului ulterior de triumf absolut.
Care absolut…nici nu prea contează, important e să scuipi tot curajul din tine. Şi să-ţi dezactivezi tasta aia verde a telefonului mobil care răspunde la apel şi dorinţa de a-i auzi vocea mieunată în receptor.
Amestecul între orgoliul tău pieptănat -doar eşti cea căutată!- şi satisfacţia de a fi rezistat tentaţiei are efect de lifting al moralului.
Fără termen lung de valabilitate, dar cu garanţia unei forţe proaspete de a te lua la trântă cu viaţa.
(Şi ca să nu rămâneţi nedormiţi de curiozitate privind ecourile logoreei mele, aflaţi că nici nu a fost nevoie de aplicarea teoriei. Nu a mai fost cazul…)
*Problema e că porcii cresc mari şi rotofei, hrăniţi de individele la cură de slăbire a respectului de sine şi a bunului simţ.
DA, căci de la fiecare “Te iert, iubitule, dar să nu se mai repete” şi până la partida de sex post-despărţire, în capul lor nu se întâmplă decât să se întărească anume parte anatomică sau convingerea că “e mult mai rentabil să părăseşti femei, pentru că ele continuă să cedeze şi după ce le uşui din viaţa ta şi se transformă practic în provizie permanentă.” (Simona Catrina, Sex în (per)versiune clasică)
Adevărul este că cererea de piaţă şi popularitatea femeilor care înghit orice-la propriu şi la figurat- sunt mult mai crescute decât ale acelora care îşi folosesc cavitatea bucală şi pentru vorbit.
Cred că singurul lucru “porcesc” livrat de natură o dată cu bărbatul, este norocul de a fi bărbat. Restul îl învaţă din mers. Şi cu aceeaşi plăcere de fiecare dată. La ei, garanţia e la fiecare utilizare, doar că… termenul de valabilitate e mai scurt 😉