Prostia loveşte capota

În inima ţării, în urbe cu pretenţii de civilizaţie şi iluminat public

Anu’ trecut pe vremea asta, devoram oferta de pe piaţa auto ca un haplea nesătul. Ştiam tot ce mişcă, pe câţi cai putere şi cu câte zerouri în coadă. Începusem să visez la palete de culori, şosele impecabile şi mămăruţe pe volan. Însă toamna m-a surprins cu vestea că părinţii mei aveau alte priorităţi financiare şi maşinuţa mea mai putea să aştepte. Am înghiţit găluşca amară şi mi-am purtat drumurile prin autocare şi trenuri obosite. Am înţeles situaţia fără tânguieli şi văitături, nici măcar urlete ori dat din picioare. Doar cu înjurături silenţioase la vederea fiecărei fufe care-şi plimba atitudinea pe patru roţi, în curtea clinicilor. Căci îmi aminteam cum mă conversez cu tanti Dispecera, o maşină pe Babeş la hotel Siti Central, vă rog. Dada, deasupra cantinei. Frază ajunsă pe culmea abuzului fonetic, scuzaţi-mi franceza.

Dar Crăciunul a venit cu o altă surpriză, când am găsit sub brad cheia de la cea mai frumoasă maşină din lume. Mi-au copt ai mei mare bucurie, cel mai cel dintre Crăciunuri. Asezonat cu cele mai sincere lacrimi de bucurie. Şi un urlet care elibera toată amărăciunea îngurgitată în toamnă.

Iar azi mi-a venit să urlu din nou, că deh, e toamnă şi ciclul se reia. Fiindcă prostia loveşte, dar nu înţeleg de ce tre’ să lovească taman capota maşinuţei mele. Care prezintă o încrustare amicală cu cheia personală a unui trecător binevoitor. Dintr-un capăt în altul, cât e ea de lungă; să nu credeţi că s-a zgârcit omul.

Iaca un mesaj pentru toate animalele bipede aflate în libertate la ore repezi ale zilei: noi, ăstia victime ale sălbăticiei voastre tridimensionale, după ce vă înjurăm cu patos şi vă blestemăm tot neamul în vecii vecilor şi pentru totdeauna, ne calmăm pe interiorul obiectului afectat de iremediabila voastră imbelicitate. Adică, la volan :D. Rulând cu Baniciu pe play şi cu soarele pe parbriz, multe supărări trec, credeţi-mă pe cuvânt. Căci numai frustrările sunt de si pentru toate zilele. Ale voastre. Care veţi petrece o viaţă trezindu-vă la 5 dimineaţa, ca să nu vă ia şeful la ture, că iar aţi întârziat, şi zgâriind cu cheia de la coliba-domiciliu stabil- maşinile. Ale altora.