Eforturile românilor din aceste zile sunt colosale. Fiecare ajută cum poate, e o mobilizare exemplară. Toți vor să ajute, doar că e bine să fie cu sens, ca să nu facă mai mult rău. Îmi spune Andreea că unii oameni au donat inclusiv șlapi.
Pagina 98 din 646
(Markus Schreiber/The Associated Press, sursa)
Un copil din Ucraina își mângâie sora în gara din Przemysl, Polonia, marți.
Nici să trăiesc un război nu credeam vreodată. Sau o pandemie cu oameni încuiați în casă. Deceniul ăsta s-ar putea numi, fără vreo discriminare, Viața bate filmul -varianta Namcrezutvreodată.
Sper să nu fie cazul și să dormim mult și bine în casele noastre. Dar astăzi am verificat pașapoartele copiilor. Cu ei nu poți ieși altfel din țară. Apartamentul nostru cu două camere în care locuim toți patru mi se pare mirific și chiar idilic în aceste momente. Dar să trecem la lucruri serioase. Ce facem dacă începe războiul în România?
Meci de tenis între o româncă și o ucraineancă.
Ana Bogdan (în alb), 29 de ani și locul 79 WTA, a jucat ieri cu Dayana Yastremska (în albastru), 21 ani de ani, locul 128 WTA.
Românca pierde. Meci greu, scor strâns, 3 seturi.
Știți meme-ul ăla cu chestii care se văd din spațiu: Marea Piramidă din Giza, Amazonul, Marele Canion și cwoaiele lui Volodomyr Zelensky. Am fost curioasă dacă le avea așa mari și înainte. Și am avut o surpriză să-i caut discursurile de dinainte de război și să văd că păstrează aceeași linie ca după. Aproape nu îți dai seama ce a zis când.
Sigur că are o echipă excelentă de comunicare. Tot aud asta în stânga și-n dreapta. Dar când viața ta e în joc, și a lui chiar este, băi, când copiii tăi riscă să își piardă tatăl, adio, echipă de comunicare! Sincer, câți în locul lui nu s-ar fi cărat? E instinctul de supraviețuire, lăsați-mă cu echipa excelentă de comunicare în vreme de război.
Trebuie să ai sânge de erou în tine.
Tipul ăsta chiar e cine zice că e. Deși actor de meserie, deci un profesionist în arta prefăcătoriei, culmea, e unul dintre cei mai autentici politicieni.
