(Markus Schreiber/The Associated Press, sursa)
Un copil din Ucraina își mângâie sora în gara din Przemysl, Polonia, marți.
De liniștea copiilor, cel mai mult mă tem. Când și ei se prind că e groasă, lucrurile încep să fie serioase cu adevărat. M-a impresionat mult această poză. Văd cum acești copii au fost jefuiți de un drept fundamental.
Iar iubirea dintre frați e ceva teribil de emoționant pentru o mamă de mai mulți.
Eni
Când era bolnav, împrăștiat ca o meduza, mama mea a zis ” doamne, sa se facă bine și sa fie cât de energic poate”.
În mod sigur, mama acestor copilași ar prefera sa îi știe ca se aleargă și se tachinează unul pe altul, spune de 10 ori același lucru pana cineva o aude, îi cheamă de n ori la masă pana să se miște de la joc/joaca, chiar dacă săptămâna trecută nu ar fi spus asta.
Doamne dă-le minte oamenilor “mari” și nouă pace.
P.S. ma înscriu și eu în grupul ” trăzni-l-ar”!
Andreea
Acestia sunt totusi copiiii care au supraviețuit. Se nasc copii in buncarele Kievului si altii au murit sau urmeaza sa moara…niste vremuri cumplite…