Era clar, o internează. Deși speraserăm să nu fie rupt. Poate numai întors? Sau fisurat? Să ne-o dea acasă, să nu fie de operat. Degeaba, dintr-o după-masă în care își făcea un ceai, bunica Geli a ajuns singură pe un pat de spital. Noaptea la doișpe vorbeam cu ea la telefon, ce să și faci altceva când ea e acolo și tu nu ești lângă ea.
Pagina 87 din 646
Când a învățat Tudor să meargă pe bicicletă, n-a fost ceva pentru care m-am pregătit sau documentat. A fost o strategie de urgență pentru a-i crește încrederea în el. Lucrurile nu mergeau bine la grădiniță și acasă avea un frate care o ocupa pe mama lui. Mi-am dat seama că trebuie să fac ceva. Așa că într-o duminică după-masa am cumpărat singura bicicletă din București mărimea lui. Cască deja avea.
Domnul ăsta mic din poză e al doilea băiat al meu. Doi ani și jumătate. Aseară la locul de joacă, frate-său (6 ani) îl invită pe această plasă de copii mari. Care plasă nu e o idee bună când e mult peste limita de vârstă pe care o ai. Nici când e mult sub vârsta care-i scrie maică-tii în buletin. Plasă care se bălăngăne din toate încheieturile când calcă pe ea alt copil. Nu sunt foarte sigură care frate avea mai mare nevoie de celălalt, dar în sfârșit. Ăsta mare îl suie pe ăsta mic, se descurcă ei. Eu mă uit.
Intrăm în casă din parc și constatăm că blugii lui Tudor sunt nu numai plini de noroi, dar au și niște pete verzi pe crac. Cei care aveți băieți știți că nici n-are sens să îți pui întrebări. În fața unei perechi de pantaloni, trecutul nu contează. Important e dacă mai poți face ceva cu ei sau îi arunci la gunoi.
Bărbatu-meu a venit mai devreme ieri acasă foarte fericit. Atât de fericit, că nu-i mai tăcea gura. Făcuse o operație grea care a ieșit bine. Și nu se mai putea opri din vorbit.
Vorbeam la telefon și plângeam. Bunica mea de 93 de ani urma să fie operată și eram destul de speriată.
Ce-a făcut băiețelul meu de 2,5 ani ?
