Era clar, o internează. Deși speraserăm să nu fie rupt. Poate numai întors? Sau fisurat? Să ne-o dea acasă, să nu fie de operat. Degeaba, dintr-o după-masă în care își făcea un ceai, bunica Geli a ajuns singură pe un pat de spital. Noaptea la doișpe vorbeam cu ea la telefon, ce să și faci altceva când ea e acolo și tu nu ești lângă ea.
Poate că la restaurant restricțiile s-au ridicat, dar în spital e tot pandemie. Nu te lasă să intri oricât te-ai fi rugat. Ce-o să se întâmple cu mine, m-au lăsat singură aici, ține telefonul că stau cu tine până adormi, cum să ador…și a intrat cineva.
Poate o asistentă, poate o infirmieră.
-Ce-ai pățit, bunico? o întreabă vocea pe care prin telefon o auzeam.
-Mi-am rupt piciorul, zice Geli nu tocmai de pe un val de curaj…
-Numa atâta? Lasă amu, că ți-l repari!
-Bine, dar știi câți ani am?
-Câți?
-93. Și cu piciorul rupt!
-Ce-are, no? O să fii de 93 cu un picior nou. Și-apoi de 94, și 95, și tot așa…
A râs Geli, am râs și eu. Și atâta nevoie aveam de acel râs în noaptea aia, că vocea de la spital a fost ca un extraveral. Ca o îmbrățișare de curaj. De la un om pe care nu-l cunosc și căruia nici nu voi apuca vreodată să îi mulțumesc.
Sibiu, 2022, spital de stat
Ieri am mers la RMN cu cineva drag. Acolo, la imagistică de orice fel, nu cred că merge cineva de plictisit să vadă cum mai arată pe dinăuntru sau ceva. Acolo se merge cu inima cât un purice, se merge cu stomacul în gât și cu pulsul în sprint. M-am mirat să văd oameni singuri, care-și așteptau rezultatul singuri, care n-aveau cui să-și lase geaca până au intrat, care n-aveau cui să spună când au ieșit ”am scăpat”. Care n-aveau om cald pe care să-și plângă veștile, emoțiile, fricile. Nu cred că ar trebui să fie legal să meargă oamenii singuri la RMN, dar în sfârșit.
Ce voiam să zic e că am dat peste ceva neașteptat: oameni care nu se grăbeau. Asistente care aveau răbdare să-ți termini de zis ce-ai mâncat ieri la amiaz. Nimeni nu se uita la ceas. Nimeni nu te întrerupea din vorbit. Nu am simțit aerul ăla zorit.
Așa că, înainte să plec, le-am zis:
Vă mulțumesc că ați fost așa drăguțe. Înseamnă mult pentru un pacient, care e un ghem de emoții când vine la voi. Puteți face o mare diferență și o faceți într-un sens bun.
București, 2022, spital privat
Poate ar trebui să le mulțumim și acestor oameni care lucrează în sistemul sanitar, nu numai marilor profesori doctori și preaînalți. Nu mă refer la ciocolăți, ci la un mulțumesc spus din inimă, uitându-ne în ochii lor.
Infirmieri, asistenți, recepționiști,
Zâmbetele voastre, răbdarea, atenția și grija sunt pastile care nu se văd. Sunt injecții cu optimism. Iar noi, aparținătorii neputincioși, vă suntem veșnic recunoscători. Pentru fiecare cearșaf întins cu palma și cu drag, pentru fiecare cută netezită sub bolnav și fiecare cană cu ceai cald. Pentru fiecare farfurie așezată cu două mâini și fiecare vorbă cu efect de curaj. Pacienții voștri sunt totul pentru cineva.
Mulțumim, mulțumim, mulțumim.
Cristina
Buna Miruna, asa este, acum recent am efectuat un rmn cerebral la Regina Maria Baneasa. M-am urcat in masina cu sotul meu, am vb cu cineva sa i-a copii de la gradi/cresa si am plecat din Piatra Neamt spre Bucuresti ptr rmn, eu avand acolo recomandare ptr control. Am ajuns acolo dimineata, cu sotul meu, la intrare niste asistente super acide, care l-au obligat practic pe sotul meu sa paraseasca sala de asteptare si am fost preluata de cea mai antipatica asistenta din viata mea. Nu mi-a explicat nimeni riscuri sau alte cele,( eu avand claustrofobie din copilarie scrisa pe foaie) am fost bagata cu forta in rmn, nu mi-a ascultat nimeni starea, emotia sau supararea. Am iesit de acolo ciufulita la proprio si la figurat, am mers la psiholog ptr a putea accepta si recupera trauma, si a venit si un rezultat modificat, pe care l-am discutat pe medicentrum cu sotul tau( din punctul meu de vedere un om, medic extraordinar de bun si devotat!!!La noi in Moldova nu exista asa medici, rar poti intalni)
Depinde de experienta fiecaruia, dar sincer eu nu m-as intoarce acolo nicicand, la acele femei toxice si rauintentionate vs pacienti deja acolo cu un bagaj emotional sensibil si usor modificat..
Te imbratisez❤️
Miruna
Fantastic, ce mult pot influenta acesti oameni starea pacientului! Imi pare rau ca ai trecut prin asta. Multa sanatate
A
Primul articol cu care nu sunt total de acord. De ce sa nu mearga oamenii singuri daca pot? Vorbesc de situatiile in care se poate merge singur, nu picior rupt. Eu de exemplu am facut de cateva ori pt genunchi, o data la cap si de cateva ori pt spate. Adica pentru rupturi de ligament, scolioza, amorțeală etc. Dar nu mi-a trecut prin cap sa ma duc cu cineva. De ce sa il pun pe sotul meu sa isi ia liber de la lucru ca sa vina cu mine daca ma pot duce singura ? Mai ales ca ar trebui sa și stea afara mult timp (aproape o ora cand am facut la tot spatele). Ba chiar
am facut programarea astfel incat sa stea el cu copiii daca e nevoie si eu sa ma duc singura. Iar rezultatul vine in 5 zile lucrătoare peste tot unde am facut eu (la clinici private). Deci rezultatul il astepti acasa, nu acolo 🤔
Miruna
Da, insa nu toata lumea merge pentru ligamente rupte.
Ai insa dreptate, cred ca am privit dintr-un punct foarte subiectiv situatia, mi se parea ca toata lumea de acolo e foarte grav bolnava.
Multa sanatate.
Elena
Ce-i drept asa este, acum depinde de fiecare cum a fost educat Miruna…eu spre exemplu când am fost internata după ce am nascut, mulțumeam fiecărei femei în parte de la asistente la cea care era în lift și ne ducea de la un etaj la altul… si femeii care lua gunoiul ii mulțumeam. Din pacate nu toți suntem asa…si asta este trist.
Maria
Bunica 97 de ani. Cade cu doua saptamani in urma in casa. Isi fractureaza soldul si-si sparge capul. Ajunge la spitalul public din Lugoj la Ortopedie. Singura, fara drept de vizita. Miercuri facuse supa. Luni a fost la tuns si la unghii. Ortopedul decide ca-i riscul prea mare pentru operatie, făr să aibă de unde auzi cat era de activa si că suta aia din buletin era doar o cifra. Ca are aparat auditiv, pe care nu i l-a pus nimeni și ochelari far de care vede nimic. Facem cereri peste cereri sa o vedem. Dupa 7 zile o muta la Paleatie, tot singura. Se permite accesul unei singure persoane in ziua 12. Atunci au vazut cum se foloseste aparatul auditiv. Se permite accesul unei singure persoane în ziua 13. In ziua 14 moare singura, exact cu o luna inainte sa implineasca 97 de ani. Maine o ingropam. S-am așa o furie de-as putea urla si musca din oamenii sistemului.
Mesaj pentru bunica Geli: cealalta bunica s-o fracturat soldul la 89 de ani. In iulie implineste 98. Sanatate multa!
Miruna
Oooof, fir-ar sa fie!!!! Imi e ciuda doar citind! De asta ne temeam
Si noi. Asa se intampla de obicei la varstnici, ei sunt oameni functionali, patesc cate un accident de cacat si de aici li se trage sfarsitul. Dar e chiar culmea felul in care s-au intamplat lucrurile in cazul bunicii tale.
Si la Geli au aparut complicatii, nu vrei sa stii, dar ii voi transmite incurajarile. Multumesc frumos ca ai avut loc in comentariul tau de asa ceva, mai ales ca tocmai ti-ai pierdut bunica. Imi pare tare rau.
ametist
Foarte bun articolul. Îmi aduc aminte când a trebuit să fac un RMN cerebral din cauza migrenelor aproape zilnice şi a venit prietena mea cu mine. Deşi nu sunt claustrofobă, acele 20 de minute mi s-au părut un secol, de 3 ori era să apăs butonul de panică..dar m-a liniştit ideea că dacă durează prea mult vine prietena să mă scoată de acolo 😀
În pandemie mama a avut 2 operații grele şi a fost f greu şi pentru ea şi pentru noi să putem vorbi doar prin telefon. Din fericire personalul medical s-a comportat cu empatie, plus că şi-a făcut şi prietene din salon 😊 După a doua intervenție a stat destul de mult în zona de recuperare înainte de a urca în salon, acolo nu era telefon..au fost nişte ore grele. Eu am rămas pe secție cu colegii mei (în alt spital, alt oraş) până am aflat că e bine, m-au ajutat mult încurajările lor.
Multă sănătate bunicii tale, şi a mea a trecut prin aceeaşi experiență neplăcută la aceeaşi vârstă, dar şi-a revenit f bine după operație (era cam necompliantă cu cadrul de mers 😛)
Roxana
Eu am făcut un rmn la san in februarie 2022,spital privat. Am fost singura. Simt ca îmi gestionez mai bine stresul. E adevărat ca pana a venit rezultatul am avut ghem în stomac, am slăbit, am albit și tot singura am mers și la rezultat.
Doamne ajuta ca am scăpat de ce îmi era frica. Cred ca depinde de la om la om. Eu de fapt, nu am vrut sa îngrijorez pe nimeni.
Personalul medical s-a purtat impecabil. Pentru san trebuie sa stai cu capul în jos, a la masaj. Având masca, ma manca fata, nasul, dar doamna a fost atât de draguta, m-a așteptat pana mi-am găsit poziția, pentru ca urma sa stau 45 de minute nemișcat. Apropo, am făcut la Provita rmn ul.
Le-am mulțumit frumos pentru tot ajutorul! Adevărul e ca o vorba buna și un gest uman contează enorm în astfel de situații.
Sănătate tuturor!
Alina
Putine sunt situatiile la stat, cand infirmierele(mai putin asistentele ca ele nu se ocupa cu partea de grana) isi fac timp sau au empatie sa hraneasca persoanele 70+,care din diferite motive sunt imobilizate si nu se pot alimenta singure.Noua ne a murit o bunica, oarecum similar ca dnei de mai sus.Bunica perfect sanatoasa, doar ca in urma operatiei de sold nu se putea deplasa, spala etc. si ar fi avut nevoie de un pic de mai multa ingrijire si n a avut parte.
Stiu si situatie, cand personal medical din spitalul judetean Bv se bucura ca i pandemie si erau interzise vizitele si puteau sta ” linisiti” si ” necontrolati”.
Mare noroc ca bunica Geli a iesit cat de cat ok din spitalul de stat.
Sanatate multa!
Adriana
Mama mea a avut cancer ovarian. In urma unor analize mai amanuntite, am aflat ca are o mutatie genetica pe gena BRCA1, pe care am mostenit-o si eu si sora mea. Trebuie sa-mi fac RMN mamar regulat, ecografii transvaginale si ecografii abdominale si de fiecare data stau cu spaima ca asta va fi data cand voi primi si eu un diagnostic crunt. O data, la o ecografie, doamna doctor s-a strambat putin, asa se concentra ea. Mi-a dat impresia ca am vazut deznadejde pe fata ei si am simtit cum se scurge sangele din mine. Pe la 40 ar trebui sa-mi scot ovarele si sanii.
Am fost langa mama la fiecare pas: toate analizele, operatia, toate sedintele la IOB s.a.m.d. pentru ca nimeni n-ar trebui sa treaca prin asa ceva singur.
Mama a fost fantastica in toata incercarea asta. De-as avea si eu macar jumatate din curajul pe care l-a avut ea…
Mihaela
Pentru ca am o boala cronica, fac rmn și ct la 6 luni, pot spune ca personalul este super, îți vorbește cu calm, asa am aflat și eu ca sunt claustrofoba, numai eu știu cum stăteam ora aia în tub, nu reușeam sa intru din prima, ceream sa ma scoată de fiecare data, la început, dar niciodată nu mi-au vorbit urat, au fost cât se poate de calmi. Ultima oara am luat o pastiluta”magica”care mi-a făcut șederea în tub nemaipomenita, când m-au scos am întrebat”gata?” (parca mai voiam) râzând
Silvia
Bună ziua. Eu locuiesc în străinătate și am trecut prin multe încercări ale vieții. Aici insistă personalul medical sa fii însoțit la spital pentru investigații, .Este foarte greu sa te vezi singur înainte de o intervenție chirurgicala, de un RMN,de un Scaner,de o transfuzie sanguină etc.
Familia m-a însoțit pana în sala de operație,à fost alături de mine și în timpul preoperator. Nu mai vorbesc de faptul ca i-au prevenit în ce salon voi fi după operație. Soțul și copilul m-au așteptat în salon când am ieșit din sala de operație.
Sa știți ca și în străinătate a fost si este pandemie dar totuși sistemul sanitar este incomparabil cu cel romanesc.
Vorbesc în cunoștință de cauza ,am lucrat în România 15 ani ca asistenta și aici am deja 10 ani tot ca asistenta medicala.
Aici nu te lasă să părăsești spital ul după o indoscopie,RMN, transfuzie sanguina etc dacă nu ai un aparținător sa te însoțească. Dacă nu ai pe nimeni ți se pune transport gratuit cu asistență medicală pana la domiciliu.
Este foarte greu sa mai revii la sistemul sanitar românesc, îmi pare foarte rău dar asta este realitatea.
O zi buna vă doresc, multă sănătate și curaj.
Maria
RMN este o investigație neinvaziva. Oricine poate merge singur, dacă se poate deplasa singur. Pacienții trebuie sa fie încrezători. RMN nu înseamnă automat diagnostic catastrofa. Eu am fost singură la RMN. Pe de altă parte, in general, in Ro, personalul medical ar putea și ar trebui sa fie mai respectuos de pacienți. Și asta nu e cazul mereu.