Când a învățat Tudor să meargă pe bicicletă, n-a fost ceva pentru care m-am pregătit sau documentat. A fost o strategie de urgență pentru a-i crește încrederea în el. Lucrurile nu mergeau bine la grădiniță și acasă avea un frate care o ocupa pe mama lui. Mi-am dat seama că trebuie să fac ceva. Așa că într-o duminică după-masa am cumpărat singura bicicletă din București mărimea lui. Cască deja avea.
Luni nu l-am dus la grădiniță, ci în parc. Numai noi doi. Vă povestesc cum a fost, poate vă ajută și pe voi. Până la amiaz, băiatul meu se dădea pe bicicletă de ziceai că doar asta a făcut de când a ieșit din mama lui.
Înainte să împlinească doi ani, a mers pe trotinetă. Era una mică-mică pe trei roți, pe care s-a dat până a rupt-o. Așa s-a învățat să-și țină echilibrul pe roți și să ia curba.
Apoi a trecut la tricicletă cu pedale și la bicicleta de echilibru, cea cu două roți și fără pedale. Pe una a învățat să pedaleze, pe cealaltă -să-și țină echilibrul pe două roți.
1. I-am luat o bicicletă potrivită pentru înălțimea lui, nu pentru vârsta lui.
(E foarte important ca el să simtă că poate controla bicicleta, nu invers). Am reglat înălțimea jițului ca el să ajungă cu toată talpa pe pământ.
2. Am scăpat de roțile ajutătoare.
I-am explicat că ele nu îl vor învăța niciodată să meargă pe bicicletă cu adevărat. Fiindcă trebuie singur să-și dea seama cum să-și țină echilibrul, nu să se bazeze pe altceva sau altcineva.
3. I-am spus că picioarele lui știu deja să meargă pe bicicletă.
Doar creierul lui nu știe încă ce știu picioarele. Și că rolul nostru de azi e să le facem legătura. Și apoi ele vor merge fără ca el să se gândească prea mult.
4. Am găsit o alee liberă din parc.
Sigur că oricum luni dimineața nu ies bucureștenii la plimbări. Întâmplător, avea o zonă cu o pantă ușoară, care a prins excelent.
5. I-am pus casca pe cap.
Niciodată, dar niciodată nu se urcă nimeni pe bicicletă fără echipament corespunzător. Nici copiii mici pe acele triciclete de plastic. Știm un copilaș care s-a lovit rău la cap, de a trebuit operat.
6. Nu l-am ținut nici de ghidon, nici de spate,
nu l-am lăsat să se sprijine pe mine. Am fost aproape la primele drumuri, ca să evit o căzătură. Nu voiam să se sperie, că mai rău făceam.
7. I-am amintit constant că am încredere în el.
Că picioarele știu, capul urmează să afle.
8. La început a făcut câteva drumuri cu bicicleta ignorând pedalele.
Doar să o simtă, că era mai mare decât ce avusese el până atunci. Ele pot fi scoase, dar eu nu m-am complicat.
9. Apoi l-am încurajat să pună picioarele pe pedale și să învârtă. Când se simte pregătit.
Nu i-a ieșit din prima, nici nu mă așteptam. L-am încurajat din nou. I-am amintit că nimeni nu se naște învățat. Că cele mai faine lucruri în viață presupun efort. Dar că e un efort mic doar la început și apoi o să merite tot.
10. Am făcut pauză de apă, de pipi, de banană.
La un moment dat a vrut să renunțe și aproape m-am enervat. Nu o să vă ascund că eu sunt genul ambițioasă. Care nu mă las. Pe obiective. E greu când vezi că aproape știe să meargă pe bicicletă și el parcă nu mai are chef.
11. Cu răbdarea treci și marea
Mi-am mușcat limba și nu i-am arătat nici că sunt nervoasă, nici dezamăgită. Însă am pus piciorul în prag și i-am zis: Nu e nicio problemă dacă vrei să ne oprim. Doar aș vrea să știu, fiindcă putem să n-o mai lălăim și să ne întoarcem. Am multă treabă de făcut. Eu îți ofer cu bucurie acest timp, dar nu vreau să îți bați joc de el. Ferm și la obiect. Copilul s-a mobilizat.
12. De câte ori prindea o coordonare echilibru-pedalat, îi subliniam acel moment.
Creierule, poftim picioare! Ai legătura. Îl lăudam și încurajam. Și cam asta a fost, prieteni, toată filozofia.
13. Apoi am numărat împreună 10 drumuri dus-întors,
ca să ne asigurăm că a învățat să meargă pe bicicletă. A mai exersat virajele, întoarcerile, frâna. Ultimul lucru pe care l-a învățat a fost pornirea. :))
Așa a învățat acest băiețel singur să se dea pe bicicletă într-o dimineață.
Deși n-a fost tocmai singur și nici chiar doar o dimineață. Au fost multă răbdare și niște încurajări de mamă, cineva care a crezut înainte ca el să știe că poate. Și au fost toate bicicletele de dinainte, care fiecare l-a învățat câte ceva important. Puse cap-la-cap au prins mai târziu un sens… Ca-n viață.
Iar dacă alt copil are nevoie de două sau de șapte dimineți până învață, e perfect în regulă.
Altor copii le-a luat două minute să pedaleze. Foarte bine, fiecare e diferit. Țineți minte: nu comparăm, nu criticăm. Nu e util pentru nimeni.
Tudor n-a luat nicio trântă atunci imediat, dar posibil să se întâmple. L-aș fi ascultat, i-aș fi dat timp, nu i-aș fi spus că nu-i nimic și să se ridice. Nu cred că e bine să minimalizăm când se întâmplă ceva, dar nici să facem din cal armăsar. Așa se fac bărbații care au muci și zac o săptămână la pat.
Acea bicicletă i-a rămas mică între timp. Așa că tocmai a primit o bicicletă nouă, cu claxon și cric! Cricul e semn că ești băiat mare, nu știu cum să vă zic.
A scos un chiot mare când a văzut-o. Și am simțit că asta e prima lui bicicletă adevărată, de băiat care s-a făcut mare. Asta nu mai e o jucărie.
Fix același model îl are și prietenul lui, Luca, de un an de zile. Bicicleta a văzut tot felul de munți și văi și rezistă.
Aici îmi arăta claxonul, frânele și câte știe să facă.
Fratele lui mai mic (2,5 ani) are una de echilibru frumoasă ca din povești. O puteți vedea. E atât de încântat și ăsta mic, încât în prima zi a luat-o în dormitor să doarmă și bicicleta cu noi.
Sunt foarte multe modele frumoase la Decathlon, la prețuri bune, uitați-vă aici. Mai ales că vine iepurașul și vrem să-i ținem departe de ecrane, să facă și ei, dar și noi mișcare. E momentul perfect!
Vreau să vă amintesc de sfânta cască.
Indiferent de vârstă, dacă puneți copilul pe ceva în mișcare (trotinetă, tricicletă, bicicletă), neapărat să poarte cască. Nu costă mult, găsiți cu 55 lei la și se obișnuiește de mic. Casca nu e negociabilă, e din categoria centura la mașină. Fără cască nu te urci pe bicicletă, punct.
De când s-a mărit ziua, aproape ne-am mutat în parc. Tudor rulează fin pe alei, iar Victor după el. Mi-e un drag de mă topesc. Habar n-am când au crescut așa de mari. Știți cum ieșeam acum doi ani și cum ieșim acum? Zici că am 15 ani. Cu un ghiozdan în spate și atât. Au tot ce le trebuie, dacă au bicicletele și niște apă de băut. Cred că, pentru noi, ăștia-s cei mai frumoși ani.
Gabriela
Faine bicicletele 👍
Miruna
Multumim
Andreea
Intrebare off topic: de unde ai gasit adidasi cu Chase? Fii-miu cred ca lesina daca ii vede🙄
Miruna
Vaaaai, la Carrefour, au costat vreo 12 lei sau ceva :))) glumesc. Nu vrei să știi, că i-am luat lui Tudor cizme Bismark de piele, îmblănite cu lână de oaie, waterproof, șmecherie de câteva sute de lei. Dar nu erau cu Paw Patrol, nene. Astea i=au plăcut lui, pe astea le-a purtat toată iarna! Să înnebunești.
Andreea
I know🤦♀️ Tot asa ceva ieftin am gasit si eu si era talpa cam rigida si am zis ca nu ii iau. 2 luni mai tarziu si inca aud reprosuri ca mami nu i-a luat adidasi cu Paw Patrol🙄
Miruna
:))) să știi că Tudor s-a descurcat bine, doar că îi transpiră piciorul, nu sunt de piele. Însă până la grădiniță și înapoi au fost ok, acolo avea niște papuci de casă, botoși cu lână adevărată :))
Miruna
Stai ca te/am informat gresit! Sunt de la h&m. Tot 12 lei :))
Oana
Deci pentru echilibru sunt bicicletele alea fără roți. I-auzi. Nu le vedeam utilitatea (da’ nici copii n-am ca să mă fi prins). Good to know.
Miruna
Da, sunt foarte foarte utile. Învață mult mai repede cei mici așa.
Virginia
Am 3. Celui mare i-a luat multe luni sa ne dea voie sa scoatem rotile ajutatoare de pe bicicleta.El a avut doar tricicleta inainte. Gemenii au mers pe bicicleta din aceasta fara pedale. Au invatat sa mearga pe bicicleta fara ajutatore in maxim 30 minute baietelul si cateva ore fetita. E geniala. Nu am stiut cat de utila poate fi.
Tot Btwin si noi la casti, protectii etc de la Decathlon dar sunt cam grele cele pentru varste mai mari.
Ari
Cum ati montat cricul pe bicicleta Btwin? O poza de aproape cu cricul se poate?
Exact acelasi model il avem si noi si vrem sa ii dam jos rotile ajutatoare, dar nu ne-am dat seama cum sa montam cricul. 🙁
Miruna
Ari, cricul a venit montat gata, noi nu am avut roți ajutătoare. Acum nu sunt acasă, dar fac o poză după-masă și îți trimit email.
Aka
Buna, si oentru noi mersul pe bicicleta a venit simplu. Folosise deja bicicleta de echilibru si asta a ajutat mult. Eu i-am spus cand s-a suit prima data pe ea sa o foloseasca ca o bicicleta de echilibru si cand se simte ea suficient de stabila sa puna picioarele pe pedale si sa impinga. A facut exact asa… A mers snur si a invatat sa mearga intr-o dupa-amiaza… cu pornitul a durat mai mult dar pe acelasi principiu…