Weekend-ul acesta am fost la Cluj-Napoca, la întâlnirea de 10 ani de la terminarea facultății. Conform tradiției, au lipsit fix colegi care erau din Cluj, adică practic și-ar fi pus papucii de duminica și ar fi venit pe jos la petrecere. Deși noi i-am fi primit și-n pijamale.
Pagina 64 din 646
Am primit acest mesaj dupa cel mai recent articol pe tema scaunelor de masina pentru copii. Am permisiunea de a-l publica pentru voi.
La noi în scară e o doamnă în vârstă cu demență avansată. Nu e violentă, dar e singură și impresionantă. Când era Tudor bebeluș, de câte ori ne întâlnea, îi băga câte 5 lei în cărucior și nu accepta refuzul. Acum, de câte ori ne întâlnim, ea e în scara blocului, așteaptă un poștaș care nu mai vine niciodată. Ține să mângâie copiii, ne întreabă obsesiv la ce etaj locuim.
Când voi citiți asta, noi suntem pe drum spre Cluj, mergem la întâlnirea de 11 ani de la terminarea facultății. Adică eu merg, domnul doctor e plus unu. Ce plus unu!
În timp ce conduceam astăzi spre șantier, unde m-am întâlnit cu macaragiul care vine săptămâna viitoare, mă întrebam ce îmi doresc de la această revedere. Un pic mă tem, dacă e să vă spun sincer.
Mai știți interviul la care trebuia să merg joia și m-am dus lunea? Ăsta e! În ziua cu capacitatea la română. Se cam vede pe mine ce obosită eram, dar am tricou frumos și freză nouă.
Am primit aceste capturi de ecran de la o cititoare azi pe la prânz cu următorul mesaj: ”Bună, Miruna. Te rog, dacă poți trage un semnal de alarmă… Uite și tu ce discuție acum pe un grup de călătorii. Este înfiorător câți părinți consideră normal să circule fără scaun de mașină”
