Pagina 51 din 646

Schimb de soacre: scrie-mi despre a ta

hey hey hey, cine n-are nevoie de puțină bună-dispoziție în viața ei? Și cum nu e strategie mai la îndemână decât să vedem că nimeni nu-i perfect, mă gândeam zilele astea de când sunt la SIbiu (că sunt la Sibiu, profit de vacanța copiilor să mă repare mama un pic. Și da, copiii mei sunt în vacanță acum, fiindcă sunt pe fus orar de Deutschland) să facem un serial pe blog.

Continuare

Mai lasati-ne cu “cere ajutor”. Cui?

Faza stiti care e? Ca ce am pus eu in vorbele alea nu sunt numai sentimentele mele, ci ale multor altor mame. Nu ale tuturor, dar ale multora. Am tot auzit de ziua sanatatii mondiale: ”cere ajutor”. Ce ma enerveaza mesajele astea scrise de oameni care au vazut depresia la televizor. Sigur, cere ajutor. Cui, nenicule, cui?

Continuare

Pentru părinții oricărui adolescent rebel: Să nu-l lăsați singur în acest întuneric e singura lumină pe care o puteți aprinde în vreun fel (p)

Ce nu știți despre mine e că am dus multe lupte în liceu. Ceva s-a întâmplat, un băiat mi-a frânt inima și toată încrederea pe care o construisem în ani s-a dus.
Știam că sunt deșteaptă, de asta nu m-am îndoit nicicând. Dar eu voiam să fiu slabă și nu eram deloc.

Continuare

Nu mă cunoaște, dar îmi poate citi gândurile? La shopping cu inteligența artificială și un stilist personal, ce haine mi-am luat (p)


Prietena mea zice că regula de aur în shopping e să NU îți iei ceva când ai nevoie, ci când găsești. Corect? Pentru că atunci când cauți, regula e că nu găsești. Cum ar fi să nici nu cauți, și doar să găsești fix ce vrei?

Un vis pentru orice femeie cu job și copii.

M-am mai plâns la voi că nu găsesc ușor ceva de îmbrăcat.

Continuare

De ce avem nevoie de negru pe alb, pentru ceea ce deja știm de fapt?

Am văzut online niște încălțări de care m-am îndrăgostit. Poate i-ați văzut pe story, era o campanie, acum s-a terminat. De asta e bine să mă urmăriți peste tot, ca să nu ratați vreun bocanc. Glumesc.

Continuare

Rândul în viață, înțelepciuni de la un băiat de 6,5 ani. Al meu

De dimineață, îl rog pe Victor să se urce singur în scaunul de mașină, că nu-l pot ridica eu. Se cațără micuțul, se instalează, îl leg. Îi mulțumesc pentru tot ajutorul. Și lui Tudor îi mulțumesc, copiii au fost foarte cooperanți la prima oră, toată familia a fost așa. Fiecare și-a făcut treaba șnur, încât am fost gata și am pornit spre școală cu vreo 10 minute mai devreme decât de obicei, wow.

Continuare

© 2007-2025 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 119 queries in 0.609 s