hey hey hey, cine n-are nevoie de puțină bună-dispoziție în viața ei? Și cum nu e strategie mai la îndemână decât să vedem că nimeni nu-i perfect, mă gândeam zilele astea de când sunt la SIbiu (că sunt la Sibiu, profit de vacanța copiilor să mă repare mama un pic. Și da, copiii mei sunt în vacanță acum, fiindcă sunt pe fus orar de Deutschland) să facem un serial pe blog.
Nu știu dacă va prinde, dar merită încercat.
Povești cu soacre
Nu trebuie să fie baba cloanța sau soacra de coșmar. Doar să fie memorabilă în felul ei. Musai în viață, că altfel nu putem râde, că nu mai e distractiv. Bine, oricum nu e distractiv, facem și noi un fel de haz de necaz.
Primesc și cu soacre de poveste, deși nu prea public pe aici abracadabra, deja știți.
Scrieți-mi cele mai trăsnite faze pe care vi le-au făcut soacrele, cele mai fabuloase replici, scuze, motive, intrigi, tot. Cineva mi-a povestit recent ceva de am râs jumătate de oră. Sigur că nu era râsul nostru, dar abia așteptăm continuarea, cum ar veni.
Voi scrieți și îmi trimiteți pe mail la miruna at siblondelegandesc punct ro
Public textul vostru anonim, că sisters for life. Și nimeni nu va ști că sunteți voi, your secret is safe with me. Și știți ce va fi distractiv, parcă văd că noi scriem și nu se recunoaște numai o soacră, ci chiar câteva!
Abia astept.
Etienne
Doamne, Miruna, daca ne-am da numele s-ar porni o revolutie 🤣 Eu nu am curaj sa scriu un astfel de articol, de fapt nu ar fi nimic amuzant, din pacate.
Miruna
Apai eu, iti dai seama
Mamide3
Buna dimineața! Am citit majoritatea comentariilor, se pare că soacrele , cele demne de pus in povesti, au foarte multe lucruri in comun.
Am aceeași soacră de 15 ani, am 3 copii. Locuim în aceeași curte cu ei , case diferite, noi in fundul grădinii, ei la drum. Mai mult de atât ne-am construit singuri casa, la propriu, la 2 ani de la nuntă.
Ce să vă spun soacra mea e o doamnă fină, fostă muncitoare in fabrica la Apaca – 8 clase, actuală angajată la firmă de curățenie. Eu , de la țară -Dragasani, absolventă de Politehnica. Nu m-am priceput să o citesc nici pe ea nici pe soț, ne iubeam, ne-am căsătorit la 7 luni de la prima întâlnire, am stat cu chirie…. . A fost greu, cumplit, au apărut copii, am renunțat la servici, ne-am mutat la țară, acolo unde a copilărit soțul… Rămâneam singură cu copii și socrii, in casa lor la început, chiar și câte 2-3 zile. Toaleta în curte, spălat la lighean. Nu mă ajutau cu nimic, dimpotrivă trebuia să muncesc pe bătătură, ce și cum vroiau ei. Dacă mă văităm că e greu soacră-mea îmi spunea că altele cresc cate 9 copii singure, sau in vreme de război cine le ajuta pe femei? Plus multe jigniri și minciuni prin sat : că am făcut nunta că eram gravida, că l-am prostit, că vin din familie proastă, că sunt depresivă, că nu am școală, nu știu să fac nimic și de astă m-a adus băiatul la țară. Cel mai rău era că soțul de fiecare dată îmi spunea că sigur nu e adevărat sau nu am inteles-o bine pe maicasa. Cert este că în câțiva ani ajunsesem să cred și eu despre mine că nu sunt capabilă de nimic. Nici părinții mei nu m-au susținut pe motiv că eu stau acasă și doar bărbatul aduce bani.. 3 copii mici, spălat de mana, mâncare, curățenie, grădină, casă în lucru era stat degeaba pentru mine. Va spun, a fost groaznic de greu. Lucrurile au avansat, rudele din partea soțului mă priveau că pe ciuma neagră sau cum îi place soacrei mele – eu sunt crucea soțului meu, copii greutățile care apar când te căsătorești. Soțul meu, la sfaturile maica-sii nu avea serviciu stabil, lucra la negru in construcții, mă mințea privitor la bani, nouă ne aducea cât să supraviețuim. Am reușit să îl conving sa ne mutăm la noi in casă, cu toate că eram cu OSB pe jos și rigipsul nevopsit pe pereți, nu a contat, am mai respirat puțin și eu. Doar când nu s-a mai putut a acceptat să își caute de lucru, am reușit să îi găsesc în zonă, la o firmă la care lucrează și acum. Am mai rupt legătură cu maicasa. Tot timpul în drum spre casă, maicasa avea apartament in București la ieșire, fix in drumul spre casă și bineînțeles că dădea pe la ea . Discuții, amenințări, jigniri, că sunt a dracu, că el e prost că îl pun să muncească pentru mine și copii, de ce să dea banii in casă, sunt ai lui că el îi muncește! Acum salariul la vedere nu mai putea justifica unde dispăreau banii, nu mai trecea pe la maicasa… Făcea soacră-mea că leul în cușcă. Au început să arunce zvonuri că soțul e nemulțumit, că probabil o să mă trimită pachet la părinți, asta e, se mai întâmplă… Doar -doar se întâmplă minunea! A dat Dumnezeu, au crescut copii, mi -a fost din ce in ce mai ușor, mi-am restrâns activitatea la o gradina mica pentru mine, copii și soț, și cel mai important a deschis într-un final ochii și soțul și a văzut adevărata față a lucrurilor. Am rupt legăturile, ne vedem la vreun eveniment in familie sau când îl vedem pe socrumeu în curte, îl salutam. In drum spre școală trecem pe la poarta lui. Soacra mea e încă doamnă la București, la menaj la alte doamne. Și mai mult m-am redescoperit, am din nou încredere în mine, și am reluat și eu munca. Și fac și niște cursuri postuniversitare.. bineînțeles, nu e pe placul socrilor! Dar, copiii sunt mulțumiți că acum pot spune că și mami lucrează, relația cu soțul e unde trebuie, și acum părinții mei se lauda cu mine, in sfârșit fac ceva cu ce se pot lăuda și ei. Mai sunt lucruri și mai adânci, mai grave, nu mă simt în stare să le dezgrop. Fiți puternice !
Lolo
Soacra mea a zis ca tot ce conteaza la nunta noastra e sa fim noi fericiti, ea vine cu cumnatul si atat. Cu doua zile inaintea evenimentului am sesizat ca era nemultumita de orice pregatire am facut noi.
Dorea sa vina cu invitatii ei, sa facem nunta mare, sa aiba cu ce se mandri. Practic ea voia sa ne organizeze nunta. Ne-a reprosat si ca dupa nunta nu i-am dat rachiu si nu a scos capul de rusine in lume. Nu stiu de ce nu a cerut rachiu, ca aveam din belsug.
Dupa nunta a facut depresie, printre altele ea nu s-a simtit soacra mare. As vrea sa imi trimita cineva fisa postului de soacra mare, sa vedem si noi la 6 ani de la eveniment ce presupune asta.
Visa sa ne creasca copilul la ea in oras, adica la vreo 500 de km de noi. Nu o invitase nimeni la crescut puradei, alt motiv de drama si de reprosuri.
Incerca sa se abtina dar vesnic era nemultumita de orice decizie luam noi, mereu trebuia sa stie ea tot. E genul de om care se crede farmacist si medic, stie leacuri babesti. Pt deochi va rog sa folositi pisatul, lucru testat de ea pe ambii copii cand erau mici😅😅
Daca o intrebi ce mananca sa stii ce gatesti zice ca e ok orice, comandam si din oras. In realitate face foamea sau asteapta sa stie feciorul ce ii place. Daca nu nimereste ii scoate ochii. As putea continua mult si bine dar nu vreau sa dau tot din casa.
Cert e ca am racit legatura cu ea si suntem mult mai fericiti. Cu cat stie mai putin despre noi, cu atat mai bine. E trist ce scriu dar e adevarat. Ma rog la Dumnezeu sa ma tina intreaga la cap si sa imi vad de viata atunci cand unicul fecior se va insura.
Evident visam la o alta relatie cu soacra dar nu am nici o amintire frumoasa cu ea.
Miruna
Inteleg fosrte bine finalul mesajului tau.
Elena
Am citit astăzi povestile de aici. Eu sunt si cu soacră si viitoare soacră. Am o problema mareee. Nu vreau sa fiu perceputa ca o scorpie de nora mea. Imi place sa cred ca va fi fata mea, femeia care imi iubește baiatul nu poate fi dusmanul meu. Eu am fost destul de necajita in postura de nora si nu vreau sa fac același greseli ca soacra mea. Desi eu incerc sa fiu doar o mama buna pentru copii imi dau seama ca involuntar zic câte ceva care vrea sa fie sfat. Mereu am fost o persoana foarte directa ,nu ma pricep a ma preface chiar daca uneori am pierdut cu asta. Noi mamele ne credem mai înțelepte pentru ca am învățat din propriile greșeli si cred ca de aici vine pornirea asta de a da sfaturi celor tineri. Citind povestile fetelor de aici ma intreb daca si eu sunt vazuta la fel. ………presupun ca da. Am o grămadă de frământări . Cum si ce sa fac sa fim o familie mare si in buna intelegere cu copiii. Imi este teama sa nu greșesc.
Anonim
Socrii mei au fost genul de parinti carora le-au crescut parintii copiii. Erau atat de indragostiti unul de celalalt incat le-a pasat doar de ei. La fel este si acum. Ei erau mereu importanti, sa isi cumpere haine noi, masini si alte lucruri, copiii lor aveau un rand de haine si asta pana cand au fost atat de mari incat au putut sa se angajeze si sa isi vada de treaba lor. Nici un pic de suport emotional si financiar.
Inca noi nu avem copii, dar am auzit ca povesteste lezata la lume ca ei nu vor avea voie sa ia parte la cresterea copiilor nostri, pentru ca parintii mei ne vor ajuta. Si vai, ii vor creste cum m-au crescut parintii mei pe mine!(adica super implicati, mama mea lucra de acasa si crestea 2 copii in acelasi timp).
A fost atat de deranjata ca a trebuit sa stea o perioada cu ceilalti nepoti, inca nu stiu cum a facut dar si-a rupt mana! Si pare atat de fericita ca a facut-o si nu mai poate sta cu nepotii!
Sunt genul de persoane care au proprietati, masini scumpe dar se plang mereu copiilor (pe care nu i-au crescut) ca ei nu au bani si parca parca asteapta sa ii ajute copii (chiar daca ei au de unde si copii sunt la inceput de drum).
S-au bagat in toata viata noastra, cand am facut o cununie mica civila pe ai nostri bani, s-au simtit lezati ca nu le-am dat voie sa isi cheme o gramada de prieteni de-ai lor (nu era vorba sa ne ajute cu bani si nici cazul de facut o cununie mare, era in pandemie). Nu au vorbit cu noi vreo 6 luni. Sunt invidiosi pe tot ce fac copiii lor.
Mai sunt cate si mai cate de povestit. In sfarsit si-au cam dat arama pe fata cu toti cunoscutii si i-am cam scos si noi din viata noastra si suntem mult mai fericiti. Acum incerc sa imi ajut sotul sa treaca peste traumele cauzate de ei.
Diana
Recunosc mult din ce descrii tu acolo.
Nu 100% bineinteles, la mine sunt anumite lucruri diferite.
Dar ce nu inteleg si nu voi intelege toata viata este invidia pe realizarile copiilor pe care o descrii. Nu am vazut asa ceva in familia mea pana nu m-am casatorit (bine, pana nu l-am cunoscut pe sot).
Nu imi pot explica in nici un fel acest sentiment – incerc intotdeauna sa gandesc si din alt punct de vedere – dar aici efectiv nu pot pricepe.
Si referitor la trauma cauzata vad rezulatele f bine, si nici nu stiu cum si ce sa fac sa fie mai ok.
Loredana
Am cea mai groaznica soacra dintre toate soacrele de pe acest pamant !Dar am reusit sa ii interzic sa mai puna piciorul la noi in casa,dupa 13 ani de nebunie!😃
Miruna
Of, imi pare rau
Ana
Ma bucur sa citesc și alte povestiri cu soacră-poama acră. Mulți îmi spun ca eu sunt prea incapatanata și nu las deloc de la mine . Pai cum să las? Ziceți și voi dacă îs eu nebună. Va zic doar câteva care îmi vin acum repede în minte. Când am organizat nunta a contribuit cu 300€ ca apoi sa înceapă spectacolul : da de ce alegeți nașii aia? Da de ce ii puneți pe aia moși la fata pt botez? Dacă nu știți sa faceți o invitație de nunta calumea,de ce nu ma sunați? Eu nu mai vin la nunta că nu are rost. Și asa faceți ce vreți voi,fără sa întrebați nimic.
Aici la treaba cu invitațiile situația e așa: soacră-mea recăsătorită, socrul mort , mama recăsătorită, tata la vremea aceea trăia cu o femeie care a murit cu 3 zile înainte de nunta mea. Eeeee și aici distracția. Pe invitație (din câte știu eu și ne-a zis și organizatorul) se trec părinții, indiferent dacă sunt morți sau trăiesc. Soacră-mea voia sa fac pomelnic 🤣 să îi trec pe toți.
Apoi,nu ia convenit că ne-am răzgândit cu numele fetei. Dupaia a umplut tot satul ca ea la nunta cu botez nu a stat deloc cu fata , în contextul în care DOAR EA a stat cu fata non stop. Eu o luam doar sa o culc și sa o alăptez.
La botez la al 2 Lea copil a făcut la fel : ca ea nu vine ca și asa eu nu o înghit și pt ce sa vină ?. A venit totuși ca apoi sa zică iar la tot satul ca ea nu a stat deloc cu copilul ca eu ii l-am smuls din brate de fiecare dată . Am profitat de cununia civila a cumnatei mele ,și i-am dus la soacră-mea un Teanc de poze unde apare DOAR EA CU COPILUL IN BRATEEEEE ! 😈.
Ar fi ele mai multe povesti ,da zic sa nu va plictisesc.
Alina
Comentez aici, că îmi e că îmi vede comentariul pe Facebook. Soacra mea e o comoară, de aceea trebuie îngropată. Într-un an de mărțișor, mi-a adus cadou chiloți și sutiene. Eram eu, soțul, socrul și ea la noi acasă. M-a trimis să probez tot ce mi-a adus și mi-a cerut înapoi ce nu mi-a venit. Nu să îmi ia altă mărime, ci doar le-a cerut inapoi.
Miruna
Bine ca nu te-a pus sa ii si arati cum iti vine fiecare piesa
O noră
Vai Alina, mor de râs dar de fapt e de plâns. Cum naiba sa iti facă așa un cadou…
Ana
Mie mi adat chilotii ei cadou. E drept noi, cu eticheta..dar ii luase ptr ea! 😄🙄🙄😊😅
Miruna
leșin de râs :))) apreciem eticheta, totuși erau curați
Un nume comun
Salut! Daca incep si eu cu soacra mea as putea sa nu mai termin niciodata. Am o soacra cocheta, mai cocheta si aranjata decat mine sau cumnata mea la 35 de ani. Traieste in alta tara de cativa ani, insa nici acolo nu munceste nimic – este o femeie intretinuta, pe care a intretinut-o si fiul ei. De fiecare data cand revine in tara, petrece foarte putin timp cu nepotii deoarece are programari la cosmetica, la vopsit, intalniri cu prietenele, dar cu prima ocazie isi face poze cu nepotii sa ii posteze pe Facebook. “Gli miei nepotini” etc Mereu are ceva de comentat, in special pe la spate. Copiii ei erau mai cuminti, al meu (cel mare) nu e deloc cuminte… Sotul m-a convins sa lasam copilul de 5 ani la ea in vizita vreo 2 saptamani. Pe de o parte a fost bine, copilul a mers la mare etc. Insa cand a revenit acasa, nu mai voia deloc sa o vada. O dadea afara din casa noastra. Dupa ceva timp, am aflat ca ea a incercat sa il educe si copilul ne-a spus: ” Bunica ma certa mai mult decat parintii mei”. Din punctul meu de vedere, rolul unui bunic este sa ii rasfete pe copii, sa se bucure de ei. Regret ca nu am apreciat asta cand traia socrul meu (ei fiind divortati). Pentru socrul, copilul meu a reprezentat adevarata lui iubire – pe langa clasicele dulciuri (cu care nu eram de acord), ii gatea in week-enduri, l-a dus in parc, teatru, parade militare. I-a cumparat cele mai deosebite carti sau plusuri. Cand socrul a murit, nu am crezut ca voi vedea vreodata atata durere intr-un copil. Si asta pentru ca el si-a facut datoria de bunic si a stiut sa se faca iubit si de neuitat chiar daca a gresit muult cand a fost parinte.
Alina
Mie soacra mea mi a adus cadou salul pe care eu i l facusem cadou cu un an in urma…
Nora
A mea e soacra cu 3 nurori.
Noroc ca are doar 2 ca facea viata amara la 3.
E genul de femeie care se iubeste doar pe ea.
Nici macar proprii copii nu ii iubeste de nepoti nici nu se pune problema.
Ii spune propriului ei baiat ca nu e nici o lege care sa o oblige sa stea cu nepotii.
Ea vrea sa se duca nepotii la ea si sa o iubeasca fara ca ea sa se faca iubita.
Din nastere nepotii trebuie sa o iubeasca.
Iubirea se castiga.
dana
https://www.facebook.com/reel/1125310094755080?fs=e&s=cl
Mi-a aparut la sugestii acest video dupa ce am deschis articolul 😂
Nurse
😂😂😂
Iulia
Buna Miruna! Sa stii ca de cand sunt mama de 2 baieti, nu de putine ori mi-a fugit gandul ca o sa fiu soacra la randul meu🤭. Si ma gandesc la ce fel de relatie as vrea sa am cu nurorile mele..2 la numar. Poate ar fi o idee sa ne gandim si dintr-o alta perspectiva, gen “ Cum sa fii o soacra decenta cat de cat?” Sau “ Tips and tricks cum sa nu fi o soacra de cosmar”😄😄😄
Ca o sa ajungem si de partea celalta # numaizic🙃
Miruna
Dada, mie imi zici?! Dar asta cu soacrele perfecte e ca si cu parintii perfecti: niciunele nu au nurori/copii.
Dar exact asa cum stiam ca nu imi voi bate copiii, stiu si alte lucruri despre mine. Vorbim peste cativa ani.
Ana
Fetita de doi ani:
Mami,am ceva între dinți
Eu: sa îți scot cu o scobitoare?
Fetita :da
Ma prefac ca ii scot chestia imaginara dintre dinti cu o scobitoare, dupa care îmi zice sa ii scot și bunicii(soacra din dotare)
Soacra: nuu,bunica nu se lasă pe mana nurorilor sa ii scoată dintii(radea)
Eu: doamne ferește, ce sa am eu cu dintii?! Eventual limba as scoate -o!
Spectatori prezenti: soțul și socrul.
Toată lumea a ras,inclusiv soacra,dar nu era rasul ei.
Miruna
ce tare ești!!!
Alexa
Iulia……..din db cumva?:)
Andreea
Bine zis Iulia!Eu am un băiat aproape de vârstă majoratului și la fel mă gândesc….din păcate eu de soacra mea nu am apucat să mă bucur decât vreo 4 ani și regret….regret că nu mai e cu noi și regret comportamentul meu fata de ea pe alocuri,acum realizez că ea de fapt a vrut să mă ajute și să fim mult mai aproapiate decât am fost😔.Îmi doresc din suflet că relația mea cu nora sa fie una exemplară,eu una știu cum nu ar trebui sa fiu ca și soacră acum sa vedem daca și pot sa pun in practica 😁.Mult noroc 🤗
Tot nora
A si am uitat.
E genul care ma trage de limba si infloreste mai departe.
Cand unu e prost il barfeste la celalalt.
Se vaita ca are cele mai ale dracu nurori.
Nu am comm pe facebook ca ma vede sotu plus mama care e paine lui dumnezeu.
Mama si soacra sunt antonime.
Mama prea buna soacra prea a dracu.
De 2 luni are block de la mine pe orice inseamna mijloc de comunicare.
Copilul mare de mult ce o iubea a uitat complet de ea iar cel mic nici nu o cunoaste.
Sotul vad ca e ami fericit.
Miruna
Dada, bine te-ai gandit sa nu lasi comment pe fb. Tare fain ai scris
Anonim
Eu am crescut singura pe lume de la vârsta de 13 ani. Întotdeauna mi-am dorit o familie. Familia pe care eu nu am avut-o niciodată. Asa ca.. la doar 19 ani am cunoscut un băiat cu 5 ani mai mare și liniștit. Eu sunt plina de tatuaje, da iubesc tatuajele. Și am un viciu :fumez. El nu era fumător, nu înjura și nu consuma alcool. Buun.. I-am cunoscut familia și nu erau de acord ca fumez și aveam tatuaje. (noroc cu concluzia lor, mi-am mai tatuat altul:))). Noi îndrăgostiții am hotărât rapid sa ne și luam. Fix când făceam 6 luni de relație. Eii vezi, ca trebuia sa anunțăm familia lui. Am ales ca ziua lui sa o facem cu membrii familiei lui și prieteni de a lui. Cu o zi înainte ii spuse pe scurt soacrei ca ne luam. Nu a comentat. A 2 a zi de ziua lui când era toată lumea Happy si ok vine soacra de după casa și spune clar “Eu nu sunt de acord sa va căsătoriți”.. Toată lumea a mutit iar eu nu știam ce sa răspund. Am întrebat:” de ce?!”, mi s a răspund “PENTRU CA TU NU AI PĂRINȚI, fumezi și ești plina de tatuaje și l-ai găsit pe băiatul meu. Cum ca fiisu e vre un bogat. :)) Eram încă liniștita și toată lumea se uita la ea. Am simțit ca se rupe sufletul în mine pentru vorba aia dar totodată am simțit ca ma lua stomacul de nervi. :)) Foarte calm i-am răspuns ca poate sta acasă liniștită, actele se pot tine și fără ea. Iar de băiatul ei ca nu are nici măcar o pereche de role pe numele lui. :)) În maxim 15 min. am plecat acasă. Știu ca a fost mustrata de cei prezenți după ce noi am plecat. Bineînțeles, ne-am căsătorit la 6 luni de relație. Eu niciodată nu am tăcut în prezenta ei și nu am dorit sa las capul plecat. Au fost multe. Îmi spunea ca dacă stau la ea în casa, ei sa ii spun unde plec, cum plec, cu cine plec..ca nu sunt de capul meu. Bineînțeles că nu eram indiferenta. Circ pe bani putini. :)) După 3 ani de căsătorie am ales sa bag divorț. Uneori graba strica treaba. Și pot scrie încă pe atât despre soacra. În prezent am o alta soacra, nu mănâncă din mâncarea mea, nici nu gusta, ea este victima mereu și dacă fiisu nu o întreabă de ce oftează începe sa plângă. Ma gândesc ca asta e norocul meu. Moartea pasiunii. Soacrele. :)))))
Sunt convinsa ca voi fi mai întâi de toate o mama bună pt copilul meu și apoi voi încerca să fiu soacra de care eu am avut nevoie. ❤️
Miruna
”dacă fiisu nu o întreabă de ce oftează începe sa plângă” haules baules, ce noroc pe capul tău!
Amalia
Soacra mea se considera cea mai frumoasa. Toată ziua e în oglinda, se face și mai frumoasa, bineînțeles.
După 2 săptămâni de la nașterea celui de-al treilea copil, a ținut să îmi spună că mi-a rămas burta și că de data asta nu crede ca mai scap de ea. Ce bucurie! Acum chiar nu mai are rival. A rămas cea mai frumoasa din familie! Aplauze, va rog!
Miruna
faza știi care-i? că tu de burtă mai ai șanse să scapi, dar ea de răutate nici vorbă.
Un nume comun
Am o fetita de 9 luni. De 8 martie, cand pitica avea 2 luni si am sunat-o pe soacra sa o felicitam mi-a spus: Dar vai…ce te-ai ingrasat! ( in conditiile in care nu am fost niciodata grasa si…da…nascusem de f*cking 2 luni.
Carmen
Am o soacră, aș vinde-o gratis. La dat ordine și indicații e expertă și când ai nevoie de ea e bătrână, sau bolnava, sau are de plecat fix în momentul ăla din localitate. Cu ușurință îți dă ordine și cum sa respiri, să nu mai zicem de trăit. Și să nu uităm să îi dăm raportul la tot ce facem, ce cumpăram, de unde mergem de unde venim, cu cine ne-am întâlnit, de câte ori am fost la baie. După ce mi-a tocat capul vreo 5 ani că vrea nepot/a, că ea o să mă ajute cu ce poate și o să fie aproape (evident am făcut copil când am considerat eu că e momentul), după ce a apărut minunea pe lume, scumpa soacra a dispărut din peisaj că e bătrână/bolnava/nu are răbdare etc. deci țeapă și mai și minte că ea nu a zis că ne ajută sau ceva. Ok. Ne descurcăm și fără.
Alta fază: după o epuizare peste 100% ajung în spital, în ziua externarii (de precizat: mă întorc acasă mai rău decât am întrat în spital că așa-i la noi, mergi epuizat și ei te pun pe regim alimentar și calmante) scumpa soacra are de mers la nu știu ce stațiune fix în ziua aia. Perfect. Îi mulțumesc de sprijin. Și multe altele. Aș putea scrie ore întregi. În timp am învățat că cu cât intru mai puțin în contact cu ea cu atât mai bine pentru capul meu.
Mă bucur ai deschis acest subiect. Mă mai “răcoresc” și eu. Mulțumesc 🤗
Miruna
ai scris savuros. mai vreau, simt că mai ai.
Carmen
Întâlnirile noaste sunt o aventură continuă. Nu știu cum, dar mereu reușește să îmi facă tensiunea să crească. Aș putea scrie o carte cu sute de pagini. Pe unele nici nu mi le mai amintesc, pe altele le repetă des. Chiar și data nunții au ales-o fără să fiu întrebată (socrii mei buni) noroc că mi-a convenit, deși aș mai fi amânat un an dar nu am putut de șefa, dar în final am acceptat (eram împreună deja de 2 ani) oricum nu am avut încotro. A fost prima și ultima dată când am lăsat-o sa ia decizii despre viața mea. Știu sună ciudat, dar așa faci la tinerețe te lași prostit. Și ultima țeapă și cea mai recenta din partea scumpei soacra de luna trecută: vorbesc cu ea românește (și ea e româncă) să stea cu copilul de 2 ani o ora să merg și eu la salon la epilat (aveam nevoie de o relaxare în condițiile în care stau nonstop cu copilul de când s-a născut îl iau peste tot cu mine, rar rămâne și nu mai mult de o oră (și niciodată cu ea), soțul fiind plecat cu munca 5-6 zile din 7). Îi spun ora programării și stabilim că în ziua următoare vine la copil. O sun cu jumătate de ora înainte să trebuiască să plec și îmi zice că ea nu stă cu copilul, că nu stă copilul cu ea, că nu îi obișnuit și dacă plânge ea ce face. Mă trec zeci de fulgere prin cap cobor câțiva sfinți deși săracii nu mi-au făcut nimic, îmbrac copilul și îl iau cu mine la salon. Deși nu l-am mai dus niciodată s-a adaptat destul de repede și totul a fost in regula. Chiar era fericit ca a dus-o pe mami la salon.
Și ceva ce face în mod repetat și forte des: mai are un nepot de o vârstă apropiată cu copilul meu și mereu ii compară zici ca sunt la întrecere de viață. Copilul meu e mai mic cu o jumătate de an. Orice face celălalt e o minune și dacă al meu nu face deși e mai mic repede zice și ma face sa ma sunt o mama slabă, dacă face mai ceva ca celălalt nici nu se observă . Eu nu forțez copilul la nimic. Îl las pe el sa evolueze natural. Ma calcă pe nervi frecvent. Îmi mai și spune pe față cu alte cuvine bineînțeles, ca celalta nora se pricepe mai bine la crescut copii decât mine. Am niște vorbe pregătite pentru ea pe tema asta. Stau să iasă din gura mea așa ca leii din cușcă.
E prima dată când dau din casă 😂
Ce bine mă simt că mă ascultă cineva. Ce eliberare.
Mulțumesc. Te îmbrățișez 🤗🤗
Norocoasa
Acu nu de mult eram covidati toți și socrela ii zice soțului ” luați siropuri, dați pastile la fete” la care fiu’su ” da, lasă că știm și noi ce trebuie sa luam și cui sa dăm” la care ea ” știu că știți, dar eu tot o sa va zic “- 😂🙆♀️
……
Acum, zilele astea, e răcită întâia născută (otita-clasic, de sezon) replica” vai da dai sa bea medicamente. eu tot timpul le-am dat la copii”(eu o iau in genul că nu le dau tratamentul copiilor mei deși sunt as. Med de profesie 😂 și că din cauza asta răcesc ). încă una buna: sa le dau căciulă chiar daca afara sunt 25 de grade că de aia fac otita. 😂
…
Acum și oful daca tot suntem anonimi și o pot spune așa, public.😁
Cel mai tare mă deranjează că se baga peste tratament și vine cu leacuri de astea ce n-au nicio relevanță dpmdv ( ex oțet/spirt cu apa pe un copil de 2 ani, miere copil sub 1 an smd )
PS i-am zis in fel și chip că n-am nevoie de sfaturi pe partea asta, dar nu se lasă așa ușor. Poate părea și victimă când vrea. 😂
Cata
A mea nu a vorbit cu noi 2 ani ca nu am vrut sa pun oțet pe copil cu dermatita atopica.
Miruna
Cătă, ăsta e banc??
Etienne
Norocoaso!😃
Elena
Bună Miruna, eu nu vorbesc aceași limba cu soacră-mea, dar o înțeleg perfect, și ea pe mine hahahahaha.
Culmea e că de curând am făcut un trip cu ea și soțul ei, copilul și nepotul ei, mă bucur că mă intelege perfect. Asta până a fost nevoită să înțeleagă și chelnerul și să ii răspundă in engleză :)) “D-na ____, atât de bine l-ați înțeles pe chelner încât îmi dați de gândit cât de bine mă înțelegeți pe mine și cât mă ignorați”. Știam de multe ori că mă ignoră, de fiecare dată când îmi zicea “ah, ieee?!” Făcea cum o tăia capul, Dar acum am înțeles cel mai ușor.
Cred că e cel mai urât e că tot nu pricepe că e mai bine sa ne vedem mai răruț sa ne fie dor unii de alții, decât să vină pe capul nostru 3 săpt cu 2 ba.
Se oftica când îi explic că “noi suntem părinții și voi sunteți doar bunicii” de fiecare dată când are o opinie (necerută, dar musai trebuie să ne-o de-a) despre nepotul ei. Clar noi, părinții ăștia moderni, suntem greșiți că refuzăm să îi dam ciocolata la 3 ani. Și ea învățătoare in străinătate știe exact cum se face.
Atât e de perfect copilul ei, că el asculta dumnezeiește de ea când era copil, și tăcea totul ca la carte, dar nu vede defectele copilului ei perfect , ei apoi daca ii sunt subliniate, clar nora e de vină, că vede doar lucrurile rele. Clar, era perfect copilul ei, dacă nu se însura cu o femeie care se opunea rezistenta.
Mai in glumă mai în serios, i-am explicat că al ei copil are 40 ani și nu îi mai trebuie indicații, că se poate supăra și emigrează in SUA sau Canada și e mai greu de venit cu avionul.
Dana
https://www.facebook.com/reel/527492042546631?s=yWDuG2&fs=e
Miruna
hai că asta-i bună :))
O noră
Soacra mea sta in același oraș cu noi, dar in capete diferite si cu care ne vedem de maxim 3 ori pe an pentru ca nu e interesată. Anul asta in primavara spune referindu-se la unul din copiii mei “El face 3 ani, nu?” Copilul avand aproape 5 ani, (115 înălțime si vorbește ca unul de 7 ani) fiind născut in acelasi an, la mica diferenta de celălalt nepot al ei cu care locuiește in casă. E greu de ținut minte într-adevăr ca amândoi sunt de aceeași vârstă…. Asta e doar una din cele memorabile.
Am si eu 2 băieți si imi e greu sa ii inteleg comportamentul. Eu deja imi propun sa fiu soacra aia “ca o mamă ” care isi ajuta copiii si norele. Nu ii lasă “sa ne înece ” si eu sa imi vad de viata mea ignorând totul.
Loredana
Eu am avut doua soacre, una in Bucuresti, cand m-am maritat eu la 20 de ani 🤦🏼♀️ Acolo nu am avut prea multe experiente… era genul de mama care facea orice pt baiatul ei, bagacioasa, dar ne-a ajutat f mult. Relatia n-a durat decat 3 ani… deh, minte de copii… ni s-a luat repede de insurateala.
A doua e in Germania, dar a murit acum un an.
Stateam la distanta de 200km si ne vedeam rarutz.
Dar la inceput am avut un soc… stiind ca nemtii sunt mai reci ( intre timp am realizat ca nu e ceva negativ), la prima intalnire ne-a pus la masa si ne-a servit orez cu lapte si cu un gen de compot de prune. M-am mirat eu de ce incepe cu desertul, dar am asteptat politicoasa si felul principal… si am asteptat pana a inceput sa stranga tacamurile si sa puna totul la loc 😀 gata, sa va fie de bine 😀😀
Acum, dupa 15 ani stiu ca unele mese la ei sunt dulci si nu mai primesti altceva… doar ca mi s-a parut asa ciudat la inceput…
In rest… nu mai povestesc, pt. ca nu respecta cerinta, nefiind in viata… s‘apoi, de morti numa‘ de bine 🤷🏻♀️
Alexa
Fetelor, când ai o soacra rea mai e cum mai e , dar când e și mama rea sa va vad. Și unde mai pui faptul ca trebuie sa nu se întâlnească, Doamne ferește, ca iese cu jale. Ale mele iau premiu Nobel
Oana Visan
Soacra mea are un singur copil, pe sotul meu. Nu l-a dorit, a incercat sa-l avorteze de 3 ori, si-a urat burta, atat timp cat a fost gravida, a avut parte de o nastere in chinuri (era de cezariana, avea bani la ea, dar nu a vrut sa-i dea ca ea e demna si sa moara cu deminitatea in mana, si ea si copilul), sotul meu s-a nascut cu prezentatie pelvina. A urat sa-l alapteze, spunea ca o musca de sani, si o dureau si cea mai fericita perioads a vietii ei a fost cand sotul meu avea 4..4 luni, si l-a dus la tara, la mama ei (care inca lucra, la cariera de piatra, si il lasa pe sot singur cu un alt copil), iar la munca a anuntat ca inca alapteaza asa ca lucra doar 6 ore, si venea acasa si era liiiiibbbbeeerrraaa..sa faca ce vrea ea.
Si-a vazut copilul rar, f rar, aveau de mers o zi pana sa ajunga la el, luau o rata si schimbau 2 “ia-ma nene!”
Sotul meu, cand l-am cunoscut, vb numai de tatal lui..l-am intrebat sincera..DA TU MAMA NU AI?! E MOARTA?! Replica m-a speriat de atunci..Aaa, ba da am, dar e si ea pe acolo, nu am amintiri cu ea din copilarie. Era si ea acolo..pe undeva..cred ca la bucatarie.
Avem 3 copii, socrii au o situatie finaniara foarte buna. Sunt amandoi pensionari, si au ales sa locuiasca singuri, in alt oras, unde nu au nicio ruda, in loc sa vina langa noi sa ne ajute. Luna de luna imi trimite, din prea plinul lor, de care nu au nevoie si din care nici nu isi dau seama ca lipseste ceva, o suma de bani, sa-mi platesc ajutor in casa, gradinita copilului mic. Este forma lor de a ajuta : sunt dispusi sa dea bani astfel incat sa nu fir nevoiti sa fie langa noi. Isi cumpara rolul de bunici.
Nu isi vad nepotii decat de 2..3 ori pe an, cateva ore. Cum ajung la noi, cum ea vrea sa plece. Niciodata nu isi gaseste locul si iti da senzatia continuua ca nu se simte bine si si mai rau.. CA O TI DIN VIATA EI CA EA ARE ALTA TREABA..ALTUNDEVA!
Fazele facute sunt multe…foarte multe.. cel mai rau ma dor cele cu copii mei.
A fost 1 data in parc cu fetele mele, are 1/ O /UNA / amintire cu ele si o povesteste la toata lumea cu lux de amanaunte sa stie toti ce Bunica implicata e ea.
Ultima oara cand au plecat de la noi, cei mici erau in casa matusii mele, langa a mea. Socrii s-au ridicat brusc, gata! Noi plecam!! I-am condus pana la poarta si am zis sa stea 1 min sa chem copiii ca sa-si ia la revedere. Replica ei nu am sa o uit niciodata: LASA LASA, NU-I MAI CHEMA!! IMI MAI TRIMITI TU DIN CAND IN CAND POZE SI FILMULETE CU EI PE WATSUP SI MI-E SUFICIENT!
Socrii mei sunt oameni intelectuali, cu studii, cititi extrem de citit, sunt amandoi ANALFABETI EMOTIONAL! Sunt doi oameni tristi si singuri, nu au ce oferii, decat bani, din prea plinul lor. Am inteles asta si am mers mai departe.
Eu si sotul facem psihoterapie de cuplu, el avand sechele mari de tot din cauza acestor parinti, sechele care au iesit la iveala in relatia de sot/parinte.
Cine stie ce viata or fi avut si ei, de au ajuns asa cum sunt. Nu pot fi schimbati! Nu vor sa se schimbe!
Eliza
Offf Oana. Aud cumva ca suferi ca nu au bunici apropiați emotional copiii voștri. Si îmi pare rau. Ma bucură însă ca tu și soțul mergeți la terapie. Ce mi-a trecut prin cap in timp ce citeam este ca într-adevăr, sigur sunt triști bunicii. Subt triști si nici măcar nu știu ca sunt…. Mie asta mi-a trezit compasiune și pentru ei.
O noră
Oana, e foarte trist ce povestești dar cred ca acolo nu e rea voință si faptul ca iti trimite bani e felul ei de a ajuta si trebuie apreciat. Unor mame le vine foarte greu rolul asta de mamă. Ce ai povestit despre viata ei confirmă asta. Si eu ma numar printre ele, dar acum cu accesul la informatie din epoca in care traim, cumva reușesc să “supraviețuiesc ” zi de zi. Am avut foarte multe sentimente negative legate rolul de mamă, de copiii mei, depresie, anxietate severa cu care ma lupt si care e legata tot de ei. Mi-am dat seama ca nu imi plac copiii (in afara de ai mei), nu ma atrag deloc, simt că e foarte greu rolul asta de mamă.
Ai menționat că sunt oameni cititi, intelectuali. Suna urat ce zic, dar cred că multe depresii postnatale apar tocmai la categoria asta de femei. Care mai vor si altceva de la viață. Eu cel puțin asta simt, că am venit pe pământul ăsta să fac lucruri extraordinare. Dar toata viata mea e pusa pe pauză de 7 ani si simt ca am rămas “in urma” față de femeile care nu au copii sau cele care au bunici 100% implicați si pot sa se ocupe și de carieră fără sa sacrifice rolul de mamă. Cu toate astea, eu voi fi alături de norele mele. Să nu ajunga in situatia mea.
Ana-Maria
Wow, teribila poveste! Privind un pic mai obiectiv, cred ca soacra ta e de patologie psihiatrica, e o fobie de copii ce are ea acolo din tot ce povestesti. Cine stie ce traume din propria ei copilarie, cu alti frati sau cum s-o fi raportat propria ei mama la ea. Îmi imaginez ca iti e cumplit de greu, dar eu as incerca sa aflu mai multe din povestea ei, ca sa capete un sens comportamentul ei. Acolo e mai mult decat simpla comoditate, femeia aia e broken si nici nu realizează cata nevoie are de terapie.
Morticia
Nu am ceva”memorabil” din care să râdem, am o soacră normală, care ne-a dat bani sa ne facem casă (pentru confortul și fericirea noastră), își iubește nepoatele ca ochii din cap, stă cu copiii iar noi ieșim în oraș, îmi doresc să o țină Dumnezeu sănătoasă ♥️. Fratele meu mai glumește” sa ii împrumut și lui soacra mea, măcar câteva luni”😂. Și mama e la fel, dar aici vorbim despre soacre.
Etienne
Soacra ta e anormala 😆 Mi-o imprumuti si mie?
Michidutica
Soacră-mea…. Nu m-a vrut deloc, deloc. Noi suntem împreună de 21 de ani, de la 15 ani ai mei. Când a auzit ca iese la întâlnire cu mine a zis:” cu aia mica a lui x-lescu??!!”. Știu ca o data am făcut înghețată de casa în timpul iernii și am mâncat amândoi și a făcut sotul amigdalita. Nu știu dacă de la înghețată, desigur. 😁Dar soacra mi-a zis:” nu trebuia sa ii dai înghețată, ca uite, a făcut rosu în gat! De aia nu făceam eu înghețată, pentru ca racea!!” ii dădusem înghețată copilașului de 28 ani. Off offf acum ma înțeleg ok cu ea, știu cum este și nu prea am așteptări de la ea. Ma înțeleg eu mai bine cu ea decât fii-su. Cel mai important a fost ca soțul a ținut tot timpul cu mine și nu cu ea.
Ea e tot timpul cu comentatul. Nu neapărat de mine. De orice, de copilul ei, de copiii noștri, de orice. Dar o liniștește soțul meu imediat. Sau socru-miu, care îmi tine partea tot timpul. Ea e zodia Scorpion și chiar zice despre ea ca este o scorpie🤪 Ea ca femeie e chiar ok dacă o prinzi în toane bune.
Timea
La mine cea mai amuzantă fază a fost când ne plănuiam cununia civilă. Într-o zi m-a sunat soțul, și mi-a comunicat că a stabilit cu maica-sa data cununiei. HAHAHA! Evident că a fost la altă dată, chiar dacă nu eram deranjata neapărat de data stabilită de ei :))
În rest, chiar am o soacră minunată, cu care am o relație la fel de apropiată ca și cu mama mea.
anonim
Noi am avut discutii legate de unde vom tine starea civila, in orasul meu natal sau al lui (diferenta de 90km). Petrecerea am cedat sa fie la ei, avand in vedere ca au fost mai multi invitati din partea lor (cu 70 care in final au fost doar 40, in fine).
Eu am tinut sa facem Biserica si starea civila la mine. La care soacra zice:”pai cum? ea unde merge sa isi faca parul? la cine merge la coafor in ziua nuntii?”. De parca ea urma sa fie mireasa… am murit efectiv!!
Tot o nora :)
Soacra mea nu mai este printre noi; nu a apucat sa isi cunoasca nepotul, ceea ce, sa ma ierte Dumnezeu, imi convine de minune. Sotul meu isi doreste sa creada ca ar fi fost o bunica implicata, insa eu sunt convinsa ca ar fi fost la fel de “implicata” ca in viata nepotilor din partea celuilalt baiat, adica aproape 0.
Soacra mea avea 3 copii , 2 baieti si o fata; fata a fost lumina ochilor ei, baietii ignorati toata viata.
Va dau un singur exemplu in ceea ce il priveste pe sotul meu, desi ar putea fi mii: cand soacra a murit, ea si sotul meu nu-si vorbeau deja de vreo 2 ani; totul a pornit de la faptul ca al ei odor a decis sa ma ceara de sotie in alta tara, astfel incat sa poata fi parintii mei de fata ( sa ma ceara de la ei, practic). Soacra a luat foc, a inceput cu clasicele reprosuri ca i-a cumparat masina ( de fapt, i-a dat un avans pt o masina pe care el si-a platit-o in rate) – singurul ajutor primit in viata lui; asa ca sotul meu a vandut masina , i-a trantit toti banii luati pe ea in fata, maica-sa i-a luat si aia a fost ultima data cand ei au vorbit in viata asta.
Sunt mama de baiat acum si nu imi inchipui cum as putea vreodata in viata asta sa ma port asa cu copilul meu.
Andreea
Draga Miruna articolul despre soacre imi trezeste furie si compasiune pentru soacre.
Furie pentru cele din categoria “asa nu” si compasiune pentru soacrele chiar bune, pentru ca din pacate sunt nevoite sa poarte eticheta asta de “soacra” ce nu diferentiaza pe cei buni de cei rai. Sigur ca si eu am parte de o soacra asa nu, si daca nu ar fi mama sotului meu as uita ca exista, insa am vazut si soacre mai ceva ca mamele. Nu putem alege din pacate. Cu toate ne dorim soacre ca mamele, si din pacate nu toate primim. Sfatul meu pt cele ca mine, cu soacre poame amare ( nici macar acre), debarasati-va de ele fara ezitare. Pentru binele vostru si al familiei voastre.
Si acum revenind la povesti in exclusivitate despre soacre sa va povestesc ca soacra mea ( in aparenta o femeie buna, cu vocea blanda) drac impielitat si fals ce a lasat Dumnezeu pe pamant inventeaza probleme numai ca sa isi tina creierul ocupat! Cu copiii ei nu are o relatie apropiata ( multumesc Domnului pt asta) barbatul si l-a gonit de acasa prin comportament execrabil , si traieste lamentandu-se de orice. Cu fiica-sa nu vb de 3 ani si in tot acest timp nu a facut un efort sa intre in contact cu ea…deci ce sa astept de la ea in calitate de nora?
Coco
Doamne, dar cate as avea de povestit și toate întâmplate doar in 3 ani..
Toate au plecat de când ne-am hotărât sa facem cununia civilă, ulterior religioasă. Citez:”de cununia civilă se ocupa fata, de nunta in sine se ocupa băiatul”.
Ce a însemnat pentru ea asta, eu cu părinții mei sa facem cununia civilă, iar nunta in sine băiatul și fata😂 nicidecum ei ca socrii mari sa aibă vreo implicație ca deh ei mai au 2 băieți și in anii următori faci și ei nunta și pe ei cum ii mai ajuta dacă ne ajuta pe noi.
Eram însărcinată când am făcut religioasă, numai in suturi și pretenții ne-au ținut ca după nunta sa înceapă cu tot felul de nemulțumiri in condițiile in care ei nu au participat cu absolut nimic, nici măcar cu un sfat, sfaturi cerute de noi. Răspunsul era ca nu este treaba lor.
Am născut, au văzut copilul de 5x in decurs de 1an, nici măcar nu știa ce nume ii punem fetei, a zis ca ce o interesează pe ea cum il cheama pe copilul nostru, nici pomenească ca fiind nepoata.
A urmat botezul la care a spus ca nu vine ca nu a fost chemată, ca nu i am dat invitație si aici am pus punct relației cu ea, implicit cu socru, fiind o apa si un pământ.
Îmi doream sa am o relație foarte bune cu ei, am încercat in fel si chip sa fie bine, nu se poate.
Și-a întors copii împotriva noastră si frății între ei nu vorbesc Pentru ca din spusele ei, eu nu ii agreez.
Am suferit enorm pentru ca știu cât am încercat sa fie bine si in relația cu ei, ca socrii si in relația cu cumnații mei, dar m-am resemnat.
Aa, la nunta a zis ca îmi cumpara ea rochia de mireasa -un furou și o pereche de chiloți tanga (exprimarea ei) așa sa merg la nunta. A glumit și ea puțin și eu ca o rea ce sunt nu am gustat gluma😒
Bia
Ok, o sa ma descarc si eu, dau din casa. Socrii mei sunt intelectuali, instariti; noi avem joburi ok, dar clar nu am adunat atat avere ca si ei. In primul rand soacramea comenteaza de tot ce imi cumpar, de la mancare, la haine, la renovarea apartamentului, spune ca nu am nevoie si ma cearta ca de ce am dat atatia bani – bani castigati de noi, evident. Imi i-a la disecat job-ul, felul in care imi petrec timpul liber. Mereu ma descurajeaza in tot ceea ce fac, ii foarte negativa. Ar vrea ca sa renunt la cariera si la tot, sa-mi iau un job mai putin solicitant dar mai bine platit si sa am grija de sot. Nu cred ca existe vreo parte din viata mea despre care sa nu-si fi dat cu parerea intr-o forma malitioasa. Peste toate astea, comentariile ei mai au si o tenta xenofobica, eu sunt din Romania, sotul meu e „din vestul bogat si perfect“. Am fost apropiati cu socrii, la inceput, acu ne vedem odata la cateva luni si e de ajuns, e si asta prea mult pentru mine. Nu credeam ca dupa ce am lucrat atat de mult, am studiat, am trecut prin atatea in viata, sa ma lovesc de asa ceva si sa mai si afecteze.
Ella
Până să facem nunta credeam că am cea mai bună soacră, dar s-au dovedit contrariul. Am făcut nunta anul trecut și din cauza la corona a fost un eveniment restrâns, totul planificat doar cu o săptămână înainte. După nuntă a făcut o criză de toată frumusețea că am planificat totul pe ascuns, cu ceva timp înainte și ei nu am vrut să-i spunem și că părinții mei sunt vinovați.
Am trecut cumva peste faza aia, după ce că tot eu am reușit să o calmez, însă anul ăsta am rămas gravidă și mi-a spus că ea nu e de acord și să fac avort. Bineînțeles că nu am ascultat și între timp am plecat cu soțul în Germania, unde am și născut. Acum când vorbim încearcă să dea sfaturi pentru bebe, se vede că regretă, dar eu nu mai am nevoie de alte crize din partea ei.
Nora
Cutia pandorei e basm pe lângă cufărul cu soacre 😂
Noi suntem ca apa si uleiul, văzând soțul “înțelegerea” dintre noi si voind sa ma tachineze ma intreaba:
– Ce o sa faci daca o sa ai o nora care nu te înghite?
Raspuns:
– Sa il înghită pe el, nu pe mine
Atât am putut 🙈🙈
Sper ca peste 20, 30 de ani să facem “schimb” si de nurori.
Nancy
Va citesc si cred ca sunt foarte norocoasa. Soacra mea e sufletista, dedicata si inimoasa si nu se baga in viata noastra absolut deloc. E o bunica foarte implicata pentru unicul nepot pe care il are (nu de la noi), si si-a ajutat cealalta nora foarte mult.
Relatia mea cu ea s-a clarificat de la bun inceput foarte simplu: “pentru noi esti de-acum fata noastra. Cata vreme el e fericit, suntem si noi”.
Se tin de cuvant si ea si socrul meu, de mai bine de 15 ani. Si imi iau partea aprioric, de cate ori ma cert cu onor fiul lor 😀
Miruna
n-ai voie cu soacre sufletiste :))
Andi
Soacra mea nu mă acceptă pentru că sunt mai în vârstă decat fiul ei. Face crize și leșină dacă nu e după voia ei orice decizie, mai ales dacă mi se ia apararea în fața ei. Mi-a spus și că fiul ei îi aparține, nu îl dă decât cui îi convine ei…mă jignește de câte ori are ocazia…. am decis că nu doresc sa o am în viața mea, iar fiu ei să rămână la fusta ei dacă nu încetează să o lingă exact unde doreste ea, să nu fie supărată “sărăcuța” 😛
Miruna
Doamne, apără! Vârsta e mai importantă decât fericirea propriului copil?!
Ana
Treceam prin cel mai greu moment din viata noastra de familie pana atunci. Soacra-mea se prefacea ca nu exista nici o problema, totul bine si frumos si noi ne inecam… intr-o zi a deschis ea subiectul si cand a inteles magnitudinea problemei a decretat: Eh, o sa va descucati voi. Treceti voi si peste asta.
Pam pam
Miruna
normal că treceți, a zis-o ca pe un compliment. de parcă te încălzesc complimentele.
Oda soacrei mele
Doamnelor, imi permit sa imi laud soacra. Soacra mea are doi baieti si o singura nora, pe subsemnata.
Sincer am mare noroc cu ea, ii place mine si se lauda la tot neamul si la tot satul ce bine a nimerit juniorul ei cu mine. ba mai mult soacra-mea ma lauda la un moment data la mama ca sunt fata buna, harnica, desteapta si buna gospodina. Asta dupa ce maica-mii nu-i convenise nimic cand a venit la noi in vizita, Din fericire mama sta la 2000km si soacra la 15 minute de noi. De cand are si un nepot e in culmea fericirii si ne ajuta cat si cum poate. Cu mama e alta poveste – nu vine nici macar invitata si cu bilet de avion platit. daca aveam un frate, maica-mea era soacra perfecta pentru articolul asta.
Cand inca nu aveam copii, soacra mea ne facea mereu tuturor cadouri f. similare – mie si baietilor ei cu diferite ocazii; de ex. de un Mos Nicolae baietii ei au primit manusi si fulare albastre si eu roz.
Pe soacra mea o pastrez si nu o dau nici macar cu imprumut – doar daca vreodata baiatul cel mare isi va gasi o nevasta ma mai gandesc!
Amy
Iubirea și respectul❤
Oana
Exact, nu isi gasesc locul in viata asta. Nici a lor,nici a nostra. Si mie mi.e mila..si de ei si mai ales de copiii mei, care AU dar de fapt NU AU bunici in viata lor. Nu mai zic de sot.
Ei nu sunt rau intentionati..doar atat pot..atat ofera.
Elenap
Buna Miruna, soacra mea e ok , ne ajuta când avem nevoie, dar e genul care le strânge și odată răbufnește daca o superi și începe a ți le înșira pe toate. Mai pe românește nu pierde nicio ocazie să îți scoată ochii!! Ce mă amuză la ea , are o frază pe care o zice câteodată : copii mei nu au făcut așa ceva când erau mici sau nu au fost așa….când o aud îmi vine să îi zic fiecare om e diferit!! Și ce să mai zic , am ajuns la concluzia că soțul este mama’sboy și de aceea nu mi-am dorit băieți…sunt dupa fusta mamei, nu toți ce-i drept…am doua fete minunate… Cel mai tare mă deranjează la ea că nu mă încurajează, tot timpul e contra mea, dar stai sa vezi daca așa sau pe dincolo, dă-mi un sfat pozitiv și gata…
Avoiderita
Eu am prietene care sufera cam ca fetele din comentarii , cu soacre dificile asa ca m-am gandit ca relatia mea cu soacra sa porneasca de la o distanta respectuasa si sa o incalzim daca e cazul. Am ramas distanti dar prietenosi, ca niste cunostinte practic. Mama a suferit avand o soacra foarte posesiva si patimasa, o femeie puternica dar care prea se baga in viata ei. Cel mai rau e ca eu copilul ei iubit seman mult cu soacra ! 🙂 asa ganditi-va dragi mame copilasul poate va mosteni ceva si de la soacra.
Eu am fost sceptica de la inceput. Le-am zis si alor mei ca nu accept comentarii rautacioase despre socrii mei. Nu interpretari, nu cum a zis , ce a zis, ce (nu) v-a dat, nu discutam acest subiect. Si stii ceva, s-au calmat era ca un reflex invatat sa se intepe unii pe altii, invatat din mosi stramosi
Soacra mea e o fiinta blanda, poate usor distanta emotional. Ea are niste principii, dar nu mi le baga mie pe gat. Asta am respectat mereu la ea. Acum insa nici eu nu ma duc la ea sa i povestesc toate deciizile din viata mea, ca nu e cazul. Nu astept nici validare nici ajutor, doar respect/ decenta.
Uneori mi-e asa mila, ma gandesc ca poate i-o fi dor de baiat, dar nu vreau sa ma bag in relatia lor.
In esenta , eu cu fiecare om vreau sa am relatia cu omul care e acum, nu cu un job description, fie si el acela de soacra
Laura
Miruna, inviti o tara intreaga la “dat din casa”. Ador povestile astea. Eu cu socrii nu suntem pe aceeasi lungime de unda deloc, ne vizitam des dar eu sunt pe “yes” mode si abia astept sa plec acasa (haha sentimentul e reciproc).
Am facut un copil care e leit sotul meu, asa ca soacra abia asteapta cand o chemam sa stea cu el 2-3 zile in caz de forta majora (am avut niste deplasari legate de job). E super ok femeia din punctul asta de vedere. Cu toate astea, mereu trebuie sa ii aduc aminte sa se spele pe maini si fata (copilul a inceput sa ne pupe/linga pe fata). Mi-a spus ca are herpes asa intr-o doara, dupa ce a imbratisat si pupat bine copilul; eu trebuia sa plec a doua zi de acasa. Am crezut ca o trimit inapoi de unde a venit. Noroc ca e intelegatoare si nu a mai pupat copilul cat am lipsit (sotul meu a monitorizat-o, deci nu pot fi 100% sigura, dar copilul nu a avut nimic :))).
Ii spune “copilul meu”,hai la “mama”, etc. Cand am fost la ei dupa ce am nascut la vreo 6 sapt (nu am primit vizitatori, am fost noi atunci sa vada copilul prima data) insista sa mi-l ia din brate si ma trimitea sa ma culc (imi venea sa o plesnesc – i-am spus de cateva ori ca nu vreau sa ma culc, daca vrea sa ma ajute sa imi faca ceai si praji cat stau eu in varful patului cu copilul in brate sa-l alaptez).
Nu am vrut sa vina nici mama nici soacra dupa ce am nascut pt ca 1 – nu au binevoit sa se vaccineze de gripa sau covid, si 2 – nu am avut nevoie de sfaturi nesolicitate.
***Unpopular opinion: Apreciez ajutorul socrilor si al parintilor, dar nu consider ca e de datoria lor si nu as astepta sau nu as considera normal sa se ofere. Mi-ar placea sincer sa vad ca parintii nostri stiu sa se bucure la pensie, sa calatoreasca, sa se ocupe de sanatatea lor, sa se educe in continuare, nu sa fie bone pe gratis sau menajere. As vrea sa vad ca stiu sa spuna nu, pt ca nu vreau/nu am chef/nu am timp. Si-au crescut deja copiii, au slugarit sefi comunisti destul, acum merita din plin o pauza.
Adriana
Eu fac parte din nurorile norocoase, dacă pot sa spun asa, deși acum soacra mea nu mai este printre noi. Cumva, încă simt ca face parte din viata noastră, intr-un mod plăcut, ii povestesc cu drag celui mic de ea și el știe ca mai are o bunica, doar ca nu e cu noi. Când zic ca sunt norocoasa, nu ma refer la faptul ca nu mai este ci ca atat timp cât am avut-o, m-am simțit înțeleasă, mai ales în ceea ce ii privea băiatul.
Îmi aduc aminte și acum prima noastră întâlnire, surpriza cumva. Eu cu mega decolteu, ca doar ma întâlneam cu iubitul 🙂 când colo, surpriza- iubitul a venit cu mama care voia sa ma cunoască. A fost o întâlnire neașteptat de plăcută, cu multe povesti despre el 😅. Și acum îmi aduc aminte ce mi-a spus când ne-am despărțit. Nu contează dacă ne certam și cum ne certam, important e sa ne rezolvam problemele, dormim spate în spate și a doua zi mergem înainte.
Cel mai mult îmi plăcea cum îl certa pe soț ( atunci iubit) ca ma supara. Imediat ma simțea la voce dacă ceva nu era k. Ajunsesem sa vorbim mai des noi doua decât ea cu fiul ei. Și cumva, bucuria mea este ca sunt singura prietena a lui pe care ea a cunoscut-o și a știut atunci ca eu voi fi cea cu care va rămâne fiul ei. A simțit bine și după 20 ani încă suntem împreună și ne iubim.
Irina
Am o soacra nascuta in anul 1940. E trecuta prin razboi si multe incercari, dar a cautat si in mare masura a reusit sa vindece traumele razboiului pentru a nu le pasa mai departe.
Cu toate astea vad in fiul ei o frica de neajunsuri financiare, pe care le-a resimtit dupa ce ai lui au divortat, care il fac sa fie foarte vigilent.
In rest eu cu ea rezonez. Si eu curat si vindec din traume pentru a nu i le pasa fiicei mele.
Am rugat-o acum sase ani sa vina in vizita sa stea cu cea mica atunci cand doarme (sa se uite pe camera ca eu sa ma deconectez un pic), dar mi-a zis sa-i fac un țarc si ca o sa vina cand mai creste.
Dupa patru ani a acceptat invitatia si a stat la noi cate o saptamana pe an. A reusit intr-un final sa se conecteze cu fiica mea, spre finalul vizitelor, care pe atunci avea 4 ani.
Nu petrec mai mult de doua ore pe zi impreuna, dar cand e cu ea, e all in. Altfel soacra mea sta in camera de oaspeti, citeste si mai coboara la masa sau la o discutie de oameni mari dupa ce se culca cea mica, care acum are 6 ani jumate.
Cu toate astea nepoata o iubeste. De la ea are gustul modei, pe soacra mea nevazand-o de doua ori imbracata la fel. E mereu aranjata si accesorizata.
Mie imi e prietena pentru ca amandoua suntem pasionate de conditia umana si nu ne dam in vant dupa treburile gosposdaresti, decat daca n-avem cui sa le externalizam.
Mama mereu zice: “ce n-as da sa fiu si eu dreapta de spate si eleganta ca soacra ta”, mama care nu se culca daca are vasele nespalate si rufele calcate. Eu una treburile gospodaresti, că mama parca niciodata nu le-a terminat, le incep cu o pauza, uneori si de cateva zile :)))).
Probabil ca voi deveni o soacra dreapta de spate, eleganta, care nu se va oferi sa gateasca pentru ginere ;).
Silvia nora Luminitei
Sa vezi cum e cand ii explici copilului importanta spalatului pe dinti si vine ea cu o replica din pod:” Ei lasa ca eu am 50 de ani si nu ma spal pe dinti, gura nu imi miroase si dintii sunt sanatosi!” Ce sa mai zici? 😀😀😀
Diana
Ei bine, eu vin cu unicornul :).
Eu ma inteleg foarte bine cu soacra mea. De fiecare data cand am rugat-o sa faca sau sa nu faca ceva cu copiii, a facut exact cum am rugat-o. Se joaca foarte frumos cu fetele, se tavaleste, se ascunde, rad toate 3 si se simt asa de bine de te gandesti: ce sa fac eu acum cat copilele sunt ocupate?
A stat cu ele si le-a culcat cand am fost in concediu, iar eu si sotul ne-am plimbat seara cat am dorit. Da, exact, am fost cu ea in concediu 🙂 si ne-am simtit toti extraordinar.
Foarte rar imi da sfaturi daca ii cer sau daca ma vede mai suparata pe copii, ma ia cu vorba buna, ca asa fac copiii, ca sunt mici etc si imi trece si suparare si tot.
Singura problema ar fi ca ne vedem cam rar si mi-as dori sa fie altfel, dar momentan luam ce e mai bun din ce putem avea acum.
Doamne-ajuta sa ramana asa buna relatia aceasta 😊
Alice in Wonderland
Buna..Si aici o nora cu soacra..Mie mi-e tare greu sa vorbesc de problemele reale..Prefer sa se vada totul ok..cel putin din punctul meu de vedere..Probleme sunt de dinainte sa facem nunta..Nu m-a vrut si pace..si de atunci imi face zile fripte..Poate sunt eu prea exagerata si vad totul gri..Dar macar eu vad adevarul..Printre multele povestiri..o sa va povestesc cateva..Eram in ultimul an de facultate(primul de casnicie)si ma pregateam pentru un examen..Soacra-mea enervata la culme ca in loc sa fac nu-stiu-ce treaba,eu invatam ..imi spune:”Daca stiai ca ai de invatat,nu-mi mai spurcai baiatul la nunta..ca aici e treaba de facut”..o alta intamplare..cand eram gravida cu primul copil..a venit o ruda de a mea sa doarma la noi..si i s-a parut Doamnei Soacre ca mai e cu cineva in pat ca”de ce si-a tras patura pe ochi?””clar era cu cineva si i-a spurcat patul”..:( S-a lasat cu certuri groaznice..am vrut sa plec..in momentul ala m-a facut cu ou si otet..La botez la primul copil..se plangea la lume ca “uite..a venit cumnata-sa de la atatia km(adica fiie-sa) si ea(adica eu) nu s-a sinchisit sa se trezeasca dimineata sa o serveasca cu cafea”(in conditiile in care alaptam si eram proaspat nascuta)…dintre intamplarile recente..m-a deranjat la culme o remarca..eram la masa cu prieteni de familie si EA spune:”Azi am fost multumita..am fost in Biserica intre amandoua nurorile”(adica eu..si cealalta era persoana pe care ea o voia ca nora..cum poti spune asa ceva?..eu eram in casa de atatia ani..i-am facut nepoti…si cum poate sa o considere pe cealalta nora…?Dar cele mai dure..de cate ori mi-am murit cineva din familie(si in ultimii 3 ani chiar au fost destui..bunic..bunica..tata..unchi) o apucau toate bolile..la bunica mea..a apucat-o nervii..ca eu nu mai stau pe acasa..ca nu mai fac nimic…(stateam in ultimele clipe cu bunica mea..dar nu i-a pasat)..Sunt multe de povestit..m-a si blestemat..eu tac si inghit..imaginati-va ca sta acasa..si eu cand vin de la serviciu..fac mancare..bag la spalat..fac teme cu copii…ea doar se vaita..ca a muncit toata ziua..si defapt..ba sta la telefon..ba la televizor..Gata..m-am racorit un pic.Scuze pentru roman 🙂
Miruna
foarte bine că ai scris, e culmea femeia asta.
Aylin
Soacra mea este o mincinoasă desăvârșită. Mereu a mințit ca să se descurce în viata și nici cu mine nu a făcut excepție. Înainte sa ne căsătorim a spus ca ea este o femeie foarte înstarita, ca are apartamente și terenuri în Brăila. De fapt, sta la tara într-o casa care nu are acte pe ea. Practic nu are nimic, dar ea mereu îmi scoate ochii ca eu sunt săracă și fiul ei merita mai mult. Ce sa mai zic, fiul ei sta în casa mea și conduce mașina mea. Mereu spune ca fosta lui era foaaarte bogata și plânge după ea, regreta ca s-au despărțit. Îmi spune sa divorțez de el ca să se împace cu fosta lui, ca pe ea o iubește, nu pe mine. Și surpriza, am vorbit cu tipa respectiva, cică ii da zilnic mesaje și telefoane sa îl ierte de soțul meu și sa se împace. A depus plângere la Politie pentru hartuire. Noi avem și o fetita împreună și ea, deși e singura nepoata, a zis ca ea nu are nepoți pana nu e băiat care seamănă cu fii-su. Eu nici nu mai vorbesc cu ea, vine o data pe an sa își vadă odrasla și eu ma prefac ca plec cu copilul ba în parc, ba la mama, oriunde numai cu Satana sa nu stau în casa
Elena
M-am si amuzat, dar imi si venea sa plang cand citeam comentariile despre soacre. Bai dar din cate am citit, nici macar una nu e ca a mea!!
Practic, eu nu am o singura soacra, am doua (mama si tatal lui) pentru ca amandoi sunt identici.Isi iubesc copilul de leesina, tot ce zice el este sfant pentru ei(este singurul lor copil).Lucrurile au fost cat de cat ok cu ei, asta pana ne-am casatorit. Din momentul in care el a plecat de acasa, a inceput drama.. sufera extrem de mult pentru ca nu mai au puiul lor acasa, si cumva vor sa mi arate “ok, doarme cu tine in casa..dar noi iti aratam ca face ce vrem noi pentru ca e al nostru si facem ce vrem cu el”. Au o situatie financiara foarte buna, ne-au ajutat mult insa ajutorul asta vine la pachet cu “noi v am ajutat, dar asta inseamna ca tu,fiul meu, tre sa faci cum vreau eu”.
Teoretic, cu mine personal nu au nimic, important este ca sotul meu sa petreaca extrem de mult timp cu ei, sa fie mereu la cheremul lor cand vor ei.. si cumva, l au educat in asa fel incat sa le fie dedicat foarte mult lor. Sunt atat de obsedati de sotul meu, incat sunt gelosi si unul pe celalalt.. daca sotul meu isi suna tatal, mama se supara ca de ce nu a sunat o si pe ea, si invers…as avea multe de povestit.
Radem,glumim… dar eu cateodata nu mai pot.. ma sufoca!! Ca sa nu mai zic, ca daca ar fi dupa ei.. locuiam impreuna, munceam impreuna, mergeam in toate concediile impreuna, ORICEEE DAR EI SA FIE CU BAIATUL LOR!
Din cele mentionate mai sus, in concedii am mers impreuna, concedii in care s-au autoinvitat si sunt foaaarte suparati ca ei nu stiu engleza si nu se descurca sa mearga fara el.
Problema este ca nici nu prea pot sa zic multe lucruri sotului meu pentru a ne indeparta de ei, pentru ca este vrajit de cuvintele : vaai, sotia ta, este ca fata pe care ne-am dorit o si nu am avut-o, o iubim extrem de mult.
Soacra mea, din pacate, este o vipera… care stie cand si ce masca sa isi puna, astfel incat sa fie mereu victima.Daca cineva vrea pe socrii mei, cadou cu fundita ii fac. Pe sot il pastrez, el este un minunat!