Mai lasati-ne cu “cere ajutor”. Cui?

Faza stiti care e? Ca ce am pus eu in vorbele alea nu sunt numai sentimentele mele, ci ale multor altor mame. Nu ale tuturor, dar ale multora. Am tot auzit de ziua sanatatii mondiale: ”cere ajutor”. Ce ma enerveaza mesajele astea scrise de oameni care au vazut depresia la televizor. Sigur, cere ajutor. Cui, nenicule, cui?

Aveti habar cate femei comenteaza la postarile cu mama mea, ca pe mamele si soacrele lor le doare undeva? Sigur, barbatii sa sara in ajutor, doar ca, ghici ce, poate muncesc si ei! Poate ai nevoie sa adormi 10 minute in bratele lor. Sau sa schimbi doua vorbe ca niste adulti botezati.

Cere ajutor, ce ma enervati.

Cu ce bani? Aveti idee cat costa un terapeut? Sau cate femei isi permit? Si cate sunt la cheremul sotului, care vine cu pretentii de ciorba si camasi la dunga in dulap, plus niste sexica la desert? Aveti idee cati au impresia ca doar nebunii merg la psiholog?

As vrea ca in locul acestui mesaj impersonal de ”cere ajutor”, ca poate apare Sfantul Duh sa-ti lumineze calea, sa fie oamenii. Nu stiu CE anume sa fie acești oameni. Ma mai gandesc. Poate să fie cu o ciorbă caldă în fața ușii tale. Sau cu o rețetă de magneziu pentru mamele la capăt de puteri. De cine să fie oferit acest ajutor? În primul rand de stat. Iti dai seama ca, daca nici ma-sa ei nu vine s-o ajute pe biata in depresie postpartum, de la alte fiinte umane, ce pretentii sa ai?!

Daca nici ma-sa nu misca un dejt sa-l ajute pe bietul fii-su care munceste zi-lumina si seara leagana copii, ce pretentii sa ai de la altii? De la cine, de la vecini?

Aș vrea ca anul viitor de ziua sănătății mentale să vedem campania ”du-i la noră-ta o supă”. ”Stai cu nepotu-tău o oră.” ”Trimite-ți copiii la o cină romantică departe de casă”.

Photo by Matt Collamer on Unsplash

Articolul anterior

Pentru părinții oricărui adolescent rebel: Să nu-l lăsați singur în acest întuneric e singura lumină pe care o puteți aprinde în vreun fel (p)

Articolul următor

Schimb de soacre: scrie-mi despre a ta

15 Comentarii

  1. Nancy

    Oamenii sfatuiesc cum se pricepe mai bine fiecare… este nedrept sa te repezi asa la ei, doar pentru ca nu esti de acord.
    Daca te enervezi ia o ciocolata mai bine, decat sa defulezi pe niste persoane care nu au alta vina decat cea de-a fi dat sfatul pe care l-au considerat cel mai bun.

    • defulez pe sistem, câtă ciocolată să și mănânc? :))

    • Irina

      Eu raspund la apel cand arde.

      Doua urechi si mersul la balcon pentru perspective noi.

      Toate avem solutii, doar ca tre’ sa ne tragem sufletul ca sa le “vedem”. Cand mai e si cineva care sa ne tina spatiu in timpul asta, sa ne simtim in siguranta si “normale”, e mai eficient.

      Deci 5 apeluri le preiau eu, lunar, fara obligatii financiare.

      Asa ca let me know la cine arde, tu esti conectata, eu raman offline in continuare ;).

      • Andreea

        As vrea sa mai evidentiez o categorie de bunici. Cei care vor sa te ajute doar cu conditia sa ii lasi sa iti conduca viata. Socrii mei s-au oferit sa ma ajute cu copiii, dar voiau sa impuna conceptiile lor de genul nu trebuie scaun special de masina la copii ca si ei si-au dus copiii fara si uite ca sunt bine mersi, s.a. Asa ca ne-am descurcat singuri.

  2. Valentina

    Pai doar suntem in “tara sfaturilor”…toata lumea stie a da sfaturi. Ajutor concret – nu prea.
    Nu mai vorbim despre a indruma o mama/persoana care sufera de depresie. Doar o judeca si s au spalat pe maini 😔

  3. Catalina

    Chiar exista oameni care nu au nici pic de ajutor. Am bascut de 16 luni si de atunci acumulez oboseala, frustrare, tristete, anxietate si nu pot intelege dc nu i pasa nimanui. De ce oamenii din jurul meu cred ca pot trai doar satisfacandu mi nevoile aferente unui animal: hrana, apa, si somn cand vrea fie mea. Cere ajutor..dar cui?

  4. Un om în deşert vede o fîntînă şi strigă:
    – Apă, apă, apăăăăăăă!
    Imediat iese unu’ din fîntînă şi zice:
    – Unde, unde?

  5. Foarte mult adevar, amar si trist. Eu totusi cred ca in societatea romaneasca, cele mai mari greutati zac pe umerii femeilor. Nu am curajul sa intreb o mama cu trei copii, cum se descurca? Am constatat ca toate treburile gospodaresti, mai apoi temele copiilor, menajul, hainutele curate, gustarea sotului de dus la serviciu si deservirea lui din toate punctele de vedere, sunt in exclusivitate sarcinile femeii. Tot respectul pentru barbatii care isi iau partea din toate aceste sarcini, dar acestia sunt foarte putini. Poate ca ar trebui sa ne schimbam mentalitatile si sa avem mai putine pretentii de la femei in general, in special ca sunt foarte multe care, pe langa aceste sarcini, mai au si un job. Si sunt perfect de acord cu tine, ca familia restransa trebuie sa ajute: bunicile in primul rand, matuselele, nasica, cam toti care ar putea muta un fir de iarba, pentru a elibera femeia.

  6. I

    Acest text m-a uns pe suflet 🙂

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 167 queries in 0.611 s