”Dacă te-ai privi din viitor, ți-ai înțelege altfel prezentul.”
Pagina 227 din 647
rochiță de la Dacia 24
Stau în mașină să scriu două rânduri înainte să urc. Așa va fi viața mea de acum înainte? N-am cum să nu mă întreb. Așa va trebui să fur câte o clipă de aici, câte una de acolo, ca să-mi hrănesc și altele decât cele firești?
”Ca-bi-net”. Zice perfect: ”cabinet”. ”Mami merge la cabinet, tati merge la nene.” Lucrurile importante le-am stabilit. După care, doar asta s-a jucat.
La noapte, n-o să pot dormi. Nu de la emoții, ci de la faptul că știu că vor fi prea puține ore de somn. Pentru că niciodată nu-s destule, când le numără alarma unui ceas. Emoții? Nu, nu o să am. Doar am făcut asta timp de nici nu mai știu câți ani, uneori și în weekend, aveam replici care ieșeau din gura mea în funcție de situație, parcă automat. Mâinile mele știau să facă lucruri așa cum un șofer știe schimba viteză în timp ce ascultă radio în mers. Eram atât de ”bună”, încât uneori știam și ce-o să zică celălalt sau chiar, ce a mâncat.
Trăim cu vinovăția că nu facem destule chestii cu copilul în weekend. Soțul meu și cu mine, că de dumneavoastră nu îndrăznesc să zic.
